Interaciunea dintre Convenia European a Drepturilor Omului i

Interacțiunea dintre Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene în practica instanțelor române Eu. Ro. Quod Curtea de Apel Iași 19 -20 mai 2016

Surse multiple de protectie Carta drepturilor C fundamentale a Uniunii Europene? Conventia Europeana a Drepturilor Omului?

Comparație Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor. – art. 7 1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale- art. 8 (1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. (2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Art. 26

CEDO – Dr. UE – Risc divergență CEJ Orkem (1989): art. 6 CEDO nu include dr de a nu furniza dovezi împotriva propriei persoane vs. CEDO Funke (1992): art. 6 CEDO include dr. la tăcere și de a nu se autoincrimina aliniere CEJ - CEDO prin Huls (1999): procedurile priv. concurenţa care se pot finaliza cu aplicarea de amenzi

CEDO – Cartă – Risc divergența CEJ - Hoechst (1989): inviolabilitatea domiciliului – nu include spații comerciale vs. CEDO - Niemitz (1992): dr. la inviolabilitatea domiciliului – include spații comerciale aliniere CEJ - CEDO prin Roquette Frères (2002)

UE – drepturile fundamentale • “drepturile fundamentale fac parte integrantă din principiile generale dreptului Uniunii. • În această privință, Curtea se inspiră din tradițiile constituționale comune statelor membre, precum și din indicațiile oferite de instrumentele internaționale privind protecția drepturilor omului la care statele membre au cooperat sau au aderat (Hotărârea Nold/Comisia, 4/73, pct. 13) • CEDO are o semnificație specială (Hotărârea ERT, C‑ 260/89, pct. 41, Hotărârea Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia)

Articolul 6 TUE (1) Uniunea recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care aceeaşi valoare juridică cu cea a tratatelor. Dispoziţiile cuprinse în Cartă nu extind în niciun fel competenţele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate. Drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Cartă se interpretează în conformitate cu dispoziţiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea şi punerea sa în aplicare şi cu luarea în considerare în mod corespunzător a explicaţiilor menţionate în Cartă, care prevăd izvoarele acestor dispoziţii. (2) Uniunea aderă la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Competenţele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratate, nu sunt modificate de această aderare. (3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi astfel cum rezultă din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, constituie principii generale dreptului Uniunii.

Aviz nr. 2/13 din 18 decembrie 2014 • http: //curia. europa. eu/juris/document. jsf? text=&docid=16 0882&page. Index=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part= 1&cid=596897 • “caracteristicile specifice care țin de însăși natura dreptului Uniunii” • “autonomia de care se bucură dreptul Uniunii în raport cu dreptul statelor membre, precum și în raport cu dreptul internațional impune ca interpretarea drepturilor fundamentale să fie asigurată în cadrul structurii și al obiectivelor Uniunii (pct. 170)”

Aviz nr. 2/13 din 18 decembrie 2014 • În acest cadru, revine instanțelor naționale și Curții obligația de a garanta deplina aplicare a dreptului Uniunii în toate statele membre, precum și protecția jurisdicțională a drepturilor conferite justițiabililor de dreptul menționat (Avizul 1/09, EU: C: 2011: 123, pct. 68). • În special, cheia de boltă a sistemului jurisdicțional astfel conceput o constituie procedura trimiterii preliminare prevăzută la articolul 267 TFUE, care, prin instituirea unui dialog de la instanță tocmai între Curte și instanțele din statele membre, are drept scop asigurarea unității de interpretare a dreptului Uniunii (Hotărârea van Gend & Loos, EU: C: 1963: 1, p. 23), permițând astfel asigurarea coerenței acestuia, a efectului său deplin și a autonomiei sale, precum și, în ultimă instanță, a caracterului propriu al dreptului instituit de tratate (Avizul 1/09, EU: C: 2011: 123, punctele 67 și 83).

Aviz nr. 2/13 din 18 decembrie 2014 • Prin urmare, drepturile fundamentale, astfel cum sunt recunoscute în special prin cartă, trebuie să fie interpretate și aplicate în cadrul Uniunii cu respectarea acestui cadru constituțional, amintit la punctele 155 -176 din prezentul aviz.

Interacțiuni Drept de vot al persoanelor condamnate CEDO ECt. HR: Hirst c. Marii Britanii (2005) CJUE - C-650/13, Delvigne (2015) Protecția datelor cu caracter personal CEDO Rotaru c. Romaniei (2000) CJUE - C-201/14, Bara (2015), C-362/14 Schrems (2015) Prescripție CEDO Stubbings c Marii Britanii (1996) CJUE C-105/14 Taricco (2015)

CEDO - principii • SM nu este exonerat de responsabilitatea în temeiul CEDO dacă încheie un tratat internațional subsecvent, în temeiul căruia își asumă o serie de obligații, răspunderea sa în temeiul primul tratat încheiat se menține. (X c. Germaniei, 1958) • CEDO nu exclude transferul de competențe către organizații internaționale, SM rămân responsabile pentru protejarea drepturilor omului

Tipologii cauze • Posibilitatea formulării unei plângeri împotriva SM pentru măsuri naționale de punere în aplicare a dreptului comunitar/dr. UE/tratat • Cantoni (1996) • Matthews (1999) • Emesa Sugar (2005) • Senator Lines (2004)

Protecția echivalentă • Bosphorus (2005) punere sub sechestru a unui avion în aplicarea unor obligații impuse de un regulament UE adoptat ca urmare a unei rezoluții ONU • Intrebare preliminară la CJUE: măsura proporțională față de obiectivul urmărit • EU asigură un sistem „echivalent”/„comparabil” de protecție a drepturilor omului • prezumția relativă că statul a respectat cerințele Convenției • Exista sau nu o marja de apreciere recunoscuta SM?

Protecția echivalentă? • • • Michaud (2012) 3 directive pentru prevenirea folosirii sistemelor financiare pentru spălarea de bani Principiul confidențialității relațiilor dintre avocați și clienți Solicitare de trimitere preliminară respinsă de instanţa franceză UE oferă o protecție echivalentă CEDO: deși dreptul de acces la CJUE este cu mult mai limitat decât la CEDO, dreptul UE oferă o protecție comparabilă • Aplicare la speță – art. 8 nu a fost încălcat

Arii sensibile Ø Sistemul Dublin q M. S. S. C. Belgiei și Greciei (2011) – încălcare art 3, art 13 coroborat cu art 3, art. 46 CEDO q Tarakhel c. Elveției (2014) – încălcare art. 3 CEDO Ø Cooperare materie civilă/familie q Povse c. Austriei (2013) – inadmisibila (Brussels II bis) q M. A. c. Austriei (2015) – încălcare art. 8 (Brussels II bis) q Avotins c. Letonia (2014, dar MC) – neîncălcare art. 6 (Brussels I – recunoaștere și executare hotărâre Cipru, 4 -3)- gresita interpretare a art 34 Reg 44 de către curtea supremă

Hotărârea de MC, 23 mai 2016, Avotiņš • Ample referiri la sistemul Uniunii Europene de protecţie a drepturilor fundamentale şi a jurisprudenţei CJUE în materia dr. Omului (par. 36 – 52) • Krombach c. Bamberski, C-7/98, ASML Netherlands BV c. Semiconductor Industry Services Gmb. H (SEMIS) C-283/05, DEB, C-279/09, Gascogne Sack Deutschland Gmb. H c. Commission, C 40/12, J. Mc. B. c. L. E. , C‑ 400/10 PPU

Hotărârea de MC, 23 mai 2016, Avotiņš • Drepturile fundamentale şi principiul încrederii reciproce/Carta • N. S. c. Secretary of State for the Home Department (C-411/10 şi C 493/10), Melloni c. Ministerio Fiscal (C-399/11), Alpha Bank Cyprus Ltd c. Dau Si Senh et autres (affaire C-519/13 • Avizul 2/13 (prima hotărâre CEDO după 18 decembrie 2014 care menţionează Avizul CJUE) • Referinţe la mecanismul trimiterilor preliminare CJUE

Hotărârea de MC, 23 mai 2016, Avotiņš • Protecția echivalentă oferită de dr. UE – 2 condiții • 1. absența unei marje de apreciere în favoarea statului atunci când pune în aplicare dr. UE (îndeplinită – art 34 pct 2 Reg 44/2001) • 2. posibilitatea utilizării mecanismelor de protecție procedurală oferite de dr. UE, respectiv trimitirea preliminară (reclamantul a avut posibilitatea să ceară instanței supreme din Letonia să formuleze o întrebare preliminară, dar nu a utilizat această cale) • Concluzia – suficiente garanții oferite de dr. UE/principiul încrederii reciproce între MS, neîncălcare art, 6 CEDO

Arii sensibile ØNemotivarea refuzului de a formula trimiteri preliminare q. Ullens de Schooten și Rezabek c. Belgiei (2011) – neîncălcare art. 6 CEDO q. Dhahbi c. Italiei (2014) – încălcare art. 6 CEDO q. Schipani ș. a. C. Italiei (2015)- – încălcare art. 6 CEDO (pendinte – Repcevirag Szovetkezet c. Ungariei)

Instanțele, drepturile fundamentale și Carta q. Tipologii v Drepturi fundamentale (alte instrumente) v. Situatii pur interne v. Invocarea prevederilor din Cartă q. Materie v. Discriminare vclauze abuzive v taxa de poluare vprotecție jurisdicțională efectivă (art. 17, 20, 21, 47 Cartă)

Dacă e cu drepturile omului. . . atunci • Reflex automat – drepturile omului – CEDO, Declaratia Universala, Carta • C-483/11 și C-484/11, Boncea • Dispozițiile articolului 5 din Legea 221/2009 astfel cum a fost amendat de către Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 1358/21. 10. 2010 contravin articolului 5 din [CEDO] și articolului 8 din Declarația universală […]? • 2) Articolul 5 din [CEDO] și articolul 8 din Declarația universală […] se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unei persoane ce a fost condamnată politic printr‑o hotărâre contrară dispozițiilor legale de a primi despăgubiri materiale pentru prejudiciul moral suferit, urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate? ”

C- 462/11, Cozman • „ 1) Articolul 1 din [Protocolul adițional nr. 1 la CEDO] trebuie interpretat în sensul că permite reducerea salariilor personalului plătit din fonduri publice cu 25 %, conform articolului 1 alineatul (1) din Legea nr. 118/2010 […]? • 2) În caz afirmativ, să se aprecieze dacă dreptul asupra salariului este un drept absolut, fără posibilitatea statului de a aduce anumite limitări acestui drept. ”

C‑ 134/12, Corpul polițiștilor • 1) Prevederile articolului 17 alineatul (1), ale articolului 20 și ale articolului 21 alineatul (1) din [cartă] trebuie interpretate în sensul că se opun unor reduceri salariale precum cele operate de statul român prin Legea nr. 118/2010 și prin Legea nr. 285/2010[? ] • 2) Dispozițiile articolului 15 paragraful [3] din [CEDO], în baza căruia Guvernul României era obligat să notifice Secretarul General al Consiliului Europei despre intenția luării măsurii reducerilor salariale și de a preciza durata de timp prevăzută pentru aplicarea acesteia, trebuie interpretate ca fiind de natură să atragă invalidarea Legii nr. 118/2010 și a Legii nr. 285/2010[? ]”

C-407/15, Ovidiu Rîpanu • Ordonanța Curții, 8 februarie 2016 • Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul la un proces echitabil – Decizie a unei Curți Constituționale – Efect obligatoriu – Publicare în jurnalul oficial al statului membru vizat – Lipsa efectului suspensiv între pronunțare și publicare – Punere în aplicare a dreptului Uniunii – Lipsă – Necompetență vădită a Curții”

„[…] articolul 47 [al doilea paragraf] din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care regle mentează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, se opune unei reglementări interne care, pe de o parte, prevede caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale a României pentru instanțele judecătorești doar din momentul publicării acestora în Monitorul Oficial [al României], așa cum prevăd articolul 147 alineatul (4) din Constituție […] și articolul 11 alineatul (3) din Legea 47/1992 […], iar, pe de altă parte, nu mai reglementează suspendarea judecării cauzei deduse judecății nici măcar pe durata cuprinsă între data pronunțării deciziei Curții Constituționale și data publicării acesteia în Monitorul Oficial [al României], așa cum prevede articolul 29 din Legea 47/1992 […], așa cum a fost modificat prin articolul 11 punctul 2 din Legea 177/2010, și nici posibilitatea revizuirii hotărârii judecătorești definitive prin care s‑a soluționat cauza în fond, în situația în care, după pronunțarea acesteia (a hotărârii), Curtea Constituțională a României a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, în temeiul articolului 29 alineatul (3) din Legea 47/1992 […], ca urmare a faptului că, printr‑o decizie anterioară, Curtea Constituțională a României a constatat neconstituționalitatea acelorași prevederi legale care au făcut obiectul excepției invocate, cum prevede articolul 509 alineatul (1) punctul 11 din Legea 134/2010 […] interpretat per a contrario? ”

C-407/15, Ovidiu Rîpanu Ø niciun element care să permită să se considere că litigiul principal privește interpretarea sau aplicarea unei alte norme a dreptului Uniunii decât cea care figurează în cartă. Astfel, potrivit acestei decizii, litigiul principal are legătură cu aplicabilitatea în timp a deciziilor Curții Constituționale și nu privește nicidecum o reglementare națională care pune în aplicare dreptul Uniunii, în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă. Ø Or, atunci când o situație juridică nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, Curtea nu este competentă să o examineze, iar dispozițiile eventual invocate ale cartei nu pot constitui, prin ele însele, temeiul acestei competențe (Ordonanța Pondiche, C‑ 608/14, EU: C: 2015: 313, punctul 21 și jurisprudența citată).

C-328/15, Andreea Corina. Târșia • Ordonanța 14 aprilie 2016. • Egalitate de tratament și nediscriminare – Articolul 6 alineatul (1) TUE – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – articolul 20, articolul 21 alineatul (1) și articolul 52 – Directivele 76/207/CEE și 2006/54/CE – Reglementare națională care prevede acordarea unui spor numai cadrelor universitare care au obținut titlul de doctor înainte de intrarea în vigoare a acestei reglementări.

C-328/15, Andreea Corina. Târșia • „Principiile egalității și [nediscriminării] trase din dreptul Uniunii [Directiva 76/207, Directiva [2006]/54, articolul 6 din TUE și articolul 20, articolul 21 alineatul (1) și articolul 52 din cartă] pot fi interpretate ca opunându‑se unor reglementări precum Legea nr. 330/2009, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. [1]/2010, Legea nr. 285/2010, care prevăd diferențierea de tratament dintre cadrele universitare ce au dobândit titlul științific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, aflate în plata sporului doctoral în cuantum de 15 %, și cele ce au dobândit ulterior acest titlu, fără a exista o justificare de ordin rezonabil? ”

C-496/14, Tamara Văraru • Ordonanța Curții (Camera a noua) din 7 mai 2015. • Cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare: Tribunalul Sibiu - România. • Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Principiile egalității de tratament și nediscriminării în materie de securitate socială - Calculul cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului - Neaplicarea dreptului Uniunii Situația de fapt – Văraru- Statul român- Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pe de altă parte, în legătură cu cererea de indemnizație pentru creșterea copilului și de alocație de stat formulată de doamna Văraru în numele celor doi copii ai săi (gemeni)

C-496/14, Tamara Văraru • „Prevederile articolului 6 din Tratatul Uniunii Europene, articolului 20, articolului 21 alineatul (l), articolului 24 alineatul (l), articolului 34 alineatele (l) [și] (2) [și] articolului 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolului 4 din Regulamentul CE nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială pot fi interpretate ca opunându‑se unei reglementări interne precum OUG [nr. ] 111/2010, care reglementează diferențieri de tratament între copiii secunzi, terți etc. proveniți dintr‑o sarcină multiplă, cei primi proveniți dintr‑o sarcină multiplă, precum și cei proveniți dintr‑o sarcină simplă[? ]”

C-496/14, Tamara Văraru • modalitățile de calcul al indemnizațiilor pentru creșterea copilului și al alocațiilor de stat prevăzute de dispozițiile dreptului românesc și niciun element din această decizie de trimitere nu oferă indicii că dispozițiile menționate ar urmări să pună în aplicare dreptul Uniunii, în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă. • Prin urmare, diferențele de tratament invocate în litigiul principal intră numai sub incidența dreptului național. • (vezi si C-608/14, Pondiche, 7 mai 2015)

C-305/14, Băbășan • Ordonanța Curții (Camera a noua) din 10 februarie 2015. • Sergiu Lucian Băbășan împotriva Inspectoratul Județean de Poliție Satu Mare. • Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Legislație națională potrivit căreia este necesară o autorizație prealabilă pentru organizarea unei adunări publice - Lipsa punerii în aplicare a dreptului Uniunii • Situația de fapt Băbășan - Inspectoratul Județean de Poliție Satu Mare- amendă contravențională organizare adunare publică ]n campania electorala fără a avea autorizația necesară.

C-305/14, Băbășan • Dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană raportat la articolul 11 alineatul (1) și articolul 12 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale se aplică direct și pe teritoriul României cu privire la cetățeni ai Uniunii sau nu? • Dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană raportat la articolul 11 alineatul (1) și articolul 12 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale trebuie interpretate în sensul că îngăduie constrângerea cetățenilor Uniunii la conformarea cu stipulații legale din dreptul domestic al statelor membre, precum normele imperative ale Legii române [nr. ] 60/1991 […]? ”

C-305/14, Băbășan • litigiul principal are ca obiect dispozițiile unei legi române privind organizarea adunărilor publice, aplicate într‑un context care nu prezintă nicio legătură cu dreptul Uniunii. • niciun element care să permită să se considere că litigiul menționat privește interpretarea sau aplicarea unei alte norme a dreptului Uniunii decât cele care sunt prevăzute în cartă.

C-92/14, Tudoran • Ordonanța Curții (camera a șasea) din 3 iulie 2014. • Trimitere preliminară - Directivele 93/13/CEE și 2008/48/CE - Aplicare ratione temporis și ratione materiae - Fapte anterioare aderării României la Uniunea Europeană - Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Punere în aplicare a dreptului Uniunii - Lipsă - Necompetență vădită - Articolele 49 TFUE și 56 TFUE - Inadmisibilitate vădită. • Situatia de fapt Reclamantii - SC Suport Colect SRL- contestatie la executare contract de credit bancar garantat prin ipotecă - încheiat la 5 octombrie 2006

C-92/14, Tudoran • nici dispozițiile Directivei 93/13, - ratione temporis nici cele ale Directivei 2008/48 ratione materiae nu sunt aplicabile • articolele 49 TFUE și 56 TFUE- libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor nu sunt aplicabile într‑o situație în care toate elementele se limitează la interiorul unui singur stat membru

C-92/14, Tudoran • nici dispozițiile Directivelor 93/13 și 2008/48, nici articolele 49 TFUE și 56 TFUE nu sunt aplicabile litigiului principal. • decizia de trimitere nu cuprinde niciun element concret care să permită să se considere că obiectul cauzei principale are legătură cu alte dispoziții ale dreptului Uniunii sau se referă la o reglementare națională care pune în aplicare dreptul Uniunii în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă.

C-69/14, Dragoș Constantin Târșia • Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 6 octombrie 2015. • Trimitere preliminară - Principiile echivalenței și efectivității - Autoritate de lucru judecat - Restituirea plății nedatorate - Restituirea taxelor percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii - Hotărâre judecătorească definitivă care obligă la plata unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii - Cerere de revizuire a unei astfel de hotărâri judecătorești - Legislație națională care permite revizuirea, având în vedere hotărârile ulterioare ale Curții pronunțate cu titlu preliminar, doar a hotărârilor judecătorești definitive în materie administrativă. • Situatia de fapt - domnul Târşia, pe de o parte, și statul român, reprezentat de Ministerul Finanţelor şi Economiei, și Serviciul public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a autovehiculelor, pe de altă parte, referitor la o cerere de revizuire a unei hotărâri definitive, pronunțate de o instanță națională, prin care domnul Târşia a fost obligat la plata unei taxe declarate ulterior incompatibilă cu dreptul Uniunii. normele procedurale aplicabile litigiilor civile nu prevăd posibilitatea de a introduce o cerere de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive în temeiul unei încălcări a dreptului Uniunii, în timp ce o astfel de cerere poate fi introdusă potrivit normelor procedurale care reglementează contenciosul administrativ.

C-69/14, Dragoș Constantin Târșia • „Articolele 17, 20, 21 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolul 6 [TUE], articolul 110 [TFUE], principiul securității juridice tras din dreptul [Uniunii] și jurisprudența [Curții] pot fi interpretate ca opunându‑se unei reglementări precum articolul 21 alineatul (2) din Legea [contenciosului administrativ], care prev[ede] posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești interne pronunțate exclusiv în materia contenciosului administrativ în ipoteza încălcării principiului priorității dreptului [Uniunii] și nu permit[e] posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești interne pronunțate în alte materii decât contenciosul administrativ (civile, penale) în ipoteza încălcării aceluiași principiu al priorității dreptului [Uniunii] prin aceste din urmă hotărâri?

C-69/14, Dragoș Constantin Târșia • dreptul de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea normelor dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe, după cum au fost acestea interpretate de Curte. Statele membre sunt, așadar, obligate, în principiu, să ramburseze impozitele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii • trebuie să se considere că instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă dreptul Uniunii, în special principiile echivalenței și efectivității, trebuie interpretat în sensul că se opune ca o instanță națională să nu aibă posibilitatea de a revizui o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în cadrul unei acțiuni de natură civilă, în cazul în care această hotărâre se dovedește a fi incompatibilă cu o interpretare a dreptului Uniunii reținută de Curte ulterior datei la care hotărârea menționată a rămas definitivă în condițiile în care o astfel de posibilitate există în ceea ce privește hotărârile judecătorești definitive incompatibile cu dreptul Uniunii pronunțate în cadrul unor acțiuni de natură administrativă. • Fara referire la dispozitiile Cartei solicitate a fi interpretate prin intrebarea preliminara.

C-331/13, Ilie Nicolae Nicula • Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 octombrie 2014. • Restituirea taxelor percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii • Situatia de fapt - domnul Nicula, pe de o parte, și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu și Administrația Fondului pentru Mediu, pe de altă parte, cu privire la refuzul acestora din urmă de a admite cererea acestuia de restituire a taxei pe poluare pentru autovehicule (denumită în continuare „taxa pe poluare”), percepută cu încălcarea dreptului Uniunii.

C-331/13, Ilie Nicolae Nicula • „Dispozițiile articolului [6 TUE], ale articolelor 17, 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale articolului 110 TFUE, principiul securității juridice și principiul non reformatio in peius, ambele statuate [de] dreptul [Uniunii] și jurisprudența Curții [Hotărârea Belbouab, 10/78, EU: C: 1978: 181, și Hotărârea Belgocodex, C‑ 381/97, EU: C: 1998: 589], pot fi interpretate ca opunându‑se unei reglementări precum [OUG nr. 9/2013? ]”

Art. 51 Domeniul de aplicare al Cartei • (1) Dispozițiile prezentei carte se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. (…) • (2) Prezenta cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competențelor Uniunii, nu creează nicio competență sau sarcină nouă pentru Uniune și nu modifică competențele și sarcinile stabilite de tratate.

State membre numai când pun în aplicare dreptul Uniunii § măsurile naționale adoptate în scopul punerii în aplicare a unui regulament UE (Hot. din 13 iulie 1989, Wachauf, C-5/88 Rec. , p. 2609) § sau a dreptului primar a Uniunii Europene (prevederi ale TUE/TFUE); § cazuri privind măsurile naționale adoptate în vederea punerii în aplicare a unei directive ( hot din 10 iulie 2003, Booker Aquacultur and Hydro Seafood, cauzele conexate C-20/00 și 64/00, Rec. , p. I 7411, Hot. 15 ianuarie 2014, Association de médiation sociale, C 176/12, din 22 noiembrie 2012, Elbal Moreno, C-385/11)

“un grad de legatură cu dr. UE “ § Hot. 6 martie 2014, cauza C-206/13, Cruciano Siragusa , Hot din 27 martie 2014, cauza C-265/13, Emiliano Torralbo Marcos- „noţiunea de «punere în aplicare» din cadrul art. 51 al Cartei necesită un anumit grad de legătură cu dreptul UE” şi că, „cazul în care o situaţie juridică nu intră în sfera de aplicare a dreptul Uniunii, Curtea nu are competenţa de a se pronunţa asupra acesteia şi niciuna dintre prevederile invocate ale Cartei nu poate, în mod independent, să constituie baza unei astfel de competenţe” (par. 30).

“un grad de legatură cu dr. UE “ § existența unei legături între un act de drept al Uniunii și măsura națională în cauză care depășește proximitatea materiilor menționate sau efectele indirecte ale unei materii asupra celeilalte (Mangold, C‑ 144/04, pct 75, precum și Hot. Siragusa, pct 24) § simplul fapt că o măsură națională aparține unui domeniu în care Uniunea dispune de competențe nu o poate plasa în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii și, prin urmare, nu poate atrage aplicabilitatea cartei (Hot. Pringle, C‑ 370/12) § De ex, dacă dispozițiile Uniunii din domeniul în cauză nu impuneau nicio obligație specifică statelor membre cu privire la situația în discuție în litigiul principal (Hot. Maurin, C‑ 144/95, pct. 11 și 12, Hot. Siragusa, pct. 26 și 27).

State membre numai când pun în aplicare dreptul Uniunii § măsurile naționale care derogă de la dreptul UE pe motive de interes public (Hotărârea din 30 aprilie 2014 , Pfleger, C‑ 390/12, ) § cauze privind dispozițiile naționale de drept procedural care reglementează exercitarea drepturilor garantate de dreptul UE (cum ar fi dreptul de a obliga statul membru la repararea daunelor cauzate persoanelor fizice sau juridice prin faptul neimplementării la timp a unei directive: Hot. din 22 decembrie 2010, DEB, C-279/09).

State membre numai când pun în aplicare dreptul Uniunii § cauze privind măsurile naționale care se comportă în mod substanțial ca măsuri de punere în aplicare, deși nu au fost adoptate în acest scop (ordinea interne e deja conforma, fara masura specifice punerea în aplicare a unei directive § măsuri naționale care oricum au ca efect punerea în aplicare a unei obligații a statelor membre în conformitate cu dreptul UE, chiar dacă sunt adoptate înainte de norma UE care impune o obligație specifică asupra statelor membre (ex. obligația de a adopta sancțiuni menite să asigure colectarea efectivă a TVA-ului: Åkerberg Fransson, );

State membre numai când pun în aplicare dreptul Uniunii § legislația națională se referă la conținutul anumitor prevederi ale dreptului UE, făcândule aplicabile în mod direct și necondiționat situațiilor pur interne iar CJUE este competentă deși nu e o situație clasică din sfera de aplicare a dreptului Uniunii (Hot. 21 decembrie 2011, Cicala, C-482/10, Hot. din 7 noiembrie 2013, Romeo, C 313/12)

Etape Este incidentă o situație în care de punere în aplicare a dreptul Uniunii? Ø NU => Carta nu e aplicabila, dar poate fi CEDO Ø DA => art. 51 Carta/Explicatiile Cartei/ Ø Continut drept fundamental incident/Explicatiile Cartei/ Ø CEDO de comparat cu nivelul de protectie oferit de dr. UE Ø Neclar – întrebare preliminară (sau NU, doctrina CILFIT, dar MOTIVARE – art. 6 CEDO)

Art. 52 CARTA • (3) În măsura în care prezenta cartă conţine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de convenţia menţionată. Această dispoziţie nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecţie mai largă. • (4) În măsura în care prezenta cartă recunoaşte drepturi fundamentale, aşa cum rezultă acestea din tradiţiile constituţionale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu tradiţiile menţionate.

Surse de informare • • • http: //curia. europa. eu/jcms/j_6/ http: //curia. europa. eu/common/recdoc/repertoire_jurisp/bull_1/tab_index_1_04_02. htm http: //fra. europa. eu/en/charterpedia/title/vii-general-provisions http: //www. era-comm. eu/charter_of_fundamental_rights/library. html http: //www. charterclick. eu/portfolio/admissibility-checklist/

Vă mulțumesc! Beatrice. ramascanu @gmail. com