INSTALATII ELECTRICE DE ILUMINAT SURSE DE LUMINA ARTIFICIALA

INSTALATII ELECTRICE DE ILUMINAT SURSE DE LUMINA ARTIFICIALA FACULTATEA DE INGINERIE ELECTRICA MICU DANIEL ADRIAN GRUPA 111 B

� Iluminatul este una dintre cele mai importante utilitati dintr-o casa. A evoluat de la o epoca la alta, de la torte la lumanari si pana la sursele electrice de astazi. � Iluminarea este cantitatea de lumina, sau de flux luminos, primita de unitatea de suprafata. � Lumina condiţionează în mare măsură activitatea omului. Iluminatul la nivel corespunzător contribuie la mărirea productivităţii muncii, la reducerea numărului de accidente si la evitarea erorilor.

� Deşi foarte folosite în România, becurile cu incandescenţă au zilele numărate. Conform unei decizii luate la nivelul Uniunii Europene şi care va trebui pusă în practică şi în România, acestea nu vor mai putea fi folosite începând cu anul 2010. Măsura are rolul de reduce consumul de energie prin înlocuirea becurilor cu incandescenţă cu becurile economice.

� � La aprinderea becului, atomii filamentului devin excitaţi şi eliberează fotoni. Fotonii de diferite frecvenţe reprezintă în fapt lumina şi căldura produsă de bec. Atunci când electronii câştigă ori pierd energie, aceştia îşi schimbă orbitalul pentru o perioadă foarte scurtă. Trecerea electronului de pe un nivel de energie superior pe unul inferior se face cu eliberarea de fotoni de o anumită frecvenţă (energie).

� � Mişcarea electronilor produce radiaţie electromagnetică de diferite frecvenţe; unele frecvenţe sunt în zona undelor infraroşii, care înseamnă căldură. Prin urmare, în filament, temperatura se ridică la valori foarte mari; aceasta ajunge la peste 2500 o. C. Temperatura foarte ridicată duce la "epuizarea" materialului din care este alcătuit filamentul, tungstenul, care deşi rezistă la temperaturi ridicate pentru o vreme îndelungată, în timp se subţiază şi se rupe, ceea ce înseamnă arderea becului. În fapt, din cauza temperaturilor ridicate, atomii de tungsten se desprind din filament şi se aşază pe interiorul balonului de sticlă al becului.

Tuburile fluorescente se bazează pe un principiu de funcţionare diferit de cel întâlnit în cazul becurilor obişnuite (cu incandescenţă).

� � Principiul de funcţionare a lămpii fluorescente constă în generarea de radiaţie electromagnetică în spectrul vizibil prin excitarea cu radiaţie ultravioletă a unei pulberi fluorescente. Lumina ultravioletă este produsă de o descărcare electrică întreţinută într-un amestec de argon şi vapori de mercur la presiuni scăzute. Designul unei lămpi fluorescente este destul de simplu şi rămâne acelaşi indiferent de forma dreaptă, circulară sau în formă de U a tubului.

� � După depunerea amestecului fluorescent pe pereţii tubului, acesta este închis şi vidat. La capete sunt prevăzute două picioruşe prin care sunt trecuţi electrozii. După vidarea tuburilor, filamentele sunt încălzite şi se introduce argonul şi o cantitate mică de mercur lichid. Stratul luminofor are proprietatea de a absorbi energia radiaţiei ultraviolete generate la descărcarea electrică în vapori de mercur şi argon la presiune scăzută. Alte două componente esenţiale în funcţionarea lămpilor fluorescente sunt starterul şi balastul. La alimentarea cu energie electrică starterul permite aducerea electrozilor la incandescenţă şi apoi întreruperea curentului de încălzire după ce lampa se aprinde. Balastul realizează o supratensiune la bornele tubului, necesară la amorsarea arcului electric în amestecul de gaze din interior şi, de asemeni, limitează ulterior curentul prin tub şi în acelaşi timp permite o funcţionare stabilă a acestuia.