INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN VASLUI GRADINITA CU P P

INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN VASLUI GRADINITA CU P. P. NR. 9 BARLAD Educatoare: DIMOFTE ALINA R E F E R A T VALENTELE FORMATIVE ALE JOCULUI LOGIC IN ACTIVITATILE MATEMATICE

Jocul constituie o modalitate deosebit de valoroasă de modelare a viitoarei personalităţideoarece oferă posibilitatea să cunoaştem copilul şi săl formăm în direcţia dorită de noi. La această vârstă jocul are o dublă semnificaţie: pe de o parte, el este cadrul în care se manifestă, se exteriorizează întreaga viaţă psihică a copilului, prin joc copilul exprimându-şi cunoştinţele, emoţiile, satisfăcânduşi dorinţele şi eliberându-se, descărcându-se emoţional, pe de altă parte jocul constituie principalul instrument de formare şi dezvoltare a capacităţilor psihice ale copilului, nici una din funcţiile şi însuşirile lui psihice neputând fi concepută şi imaginată în afara jocului. Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de mişcare şi de acţiune a copilului, deoarece deschide în faţa acestuia nu doar universul activităţii, ci şi universul extrem de variat al relaţiilor interumane, oferind prilejul de a pătrunde în intimitatea acestora şi dezvoltând dorinţa sa de a se comporta ca adulţii, el dă posibilitatea şcolarului de a-şi însuşi funcţia socială a obiectelor, de a se familiariza cu semnificaţia socio-umană a adulţilor, de a cunoaşte şi stăpâni lumea ambientală, în sfârşit, jocul formează, dezvoltă şi restructurează întreaga viaţă psihică a copilului. Jucându-se cu obiectele, copiii îşi vor dezvolta percepţiile de formă, mărime, culoare, greutate, îşi formează capacitatea de observare. În joc, copiii născocesc, modifică realitatea, ca urmare îşi vor dezvolta capacitatea de inventivitate. Tot în joc sunt modelate însuşirile şi trăsăturile de personalitate, respectul faţă de alţii, cinstea, responsabilitatea, curajul, corectitudinea sau poate opusul lor.

Procesul de învăţământ din grădiniţă, în latura sa formativă, urmăreşte organizarea şi conducerea activităţilor în direcţia formării abilităţii de comunicare, a preluării informaţiilor primite, independenţa în acţiune şi dezvoltarea de la cea mai fragedă vârstă, a gândirii, sub toate aspectele ei, ca instrument al inteligenţei şi element important al personalităţii. Jocurile logico-matematice constituie o categorie specială de jocuri didactice matematice, iar ceea ce le particularizează este conţinutul matematic, care în aceste jocuri constă în elemente de mulţimi şi logică matematică: formare de mulţimi şi operaţii cu acestea (intersecţie, reuniune, diferenţă, complementară), pe baza operaţiilor din logica propoziţiilor (conjuncţie, disjuncţie, negaţie, echivalenţă), precum şi intuirea conceptelor de relaţie şi funcţie. Prin intermediul jocurilor logice se dă copilului ocazia să-şi dezvolte capacitatea creatoare, realizând fără mare efort, o intensă activitate intelectuală, în joc el găseşte noi căi de asimilare a cunoştinţelor, stabileşte legături între fapte, idei, acţiuni – prilej de a acumula noi cunoştinţe. Copilul asimilează în mod treptat unele operaţii şi structuri logice, la început mai simple şi legate de acţiunea nemijlocită cu obiectele, iar ulterior mai complexe, specifice inteligenţei operatorii, şi mai târziu, gândirii ipoteticodeductive. În jocurile logice accentul cade pe latura formativă a activităţii, urmărindu-se astfel pregătirea preşcolarilor pentru activitatea de învăţare.

Jocurile logice urmăresc formarea capacităţii de a gândi logic, de a lucra cu structuri şi operaţii logice, fără să se transmită copiilor termenii şi noţiunile specifice domeniului, deşi creşte numărul de condiţii şi cerinţe de care copilul trebuie să ţină seama. Introducerea unor elemente de teoria mulţimilor şi de logică matematică, nu poate fi eficientă decât prin integrarea acestora în specificul activităţii din grădiniţă şi în raport cu particularităţile psihice ale vârstei preşcolare, realizându-se în modul cel mai optim prin joc. Întrucât jocurile logice se fundamentează pe primele cunoştinţe matematice şi pe elemente de logică matematică, în organizarea lor, educatoarea trebuie să pună accent pe metode active, care stimulează spiritul de iniţiativă, inventivitate, independenţă în gândire, păstrând totuşi caracteristicile jocului didactic. Privite în acest fel jocurile logice îşi relevă valoarea formativă prin calitatea lor de a pune copilul în situaţia de a acţiona asupra obiectelor, reconstituind realul în limita unor principii logice, implicate în acţiune, prin modul de organizare. În organizarea jocurilor logice este bine să se aibă în vedere experienţa acumulată de copii în alte jocuri didactice, când au construit mulţimi formate din diferite lucruri şi obiecte din mediul înconjurător (jucării, nasturi, fructe), pe baza unor proprietăţi (formă, mărime, culoare). Pe baza acestor proprietăţi, în joc, copiii trebuie să formeze mulţimi din: mere mari, mărgele roşii, nasturi rotunzi, jucării mici etc. În mediul înconjurător există o varietate infinită de obiecte naturale cu forme, culori şi mărimi diferite, fiind foarte dificil să separi cu precizie, dintr-o mulţime de mere pe cele mari de cele mici, după cum este aproape imposibil ca dintre copiii unei grupe să separi pe cei graşi de cei slabi, pe cei blonzi de cei bruneţi. În acest scop în organizarea jocurilor logice se folosesc truse de piese ale căror caracteristici de formă, mărime, culoare, grosime se disting cu uşurinţă: trusa Z. P. Dienes, trusa Logii I şi trusa Logii II.

Preşcolarii exprimă de regulă mai uşor mărimea relativă a pieselor precum şi culorile lor, în timp ce forma (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi) este percepută mai greu. Preşcolaritatea este etapa de iniţiere în noţiunea de figură geometrică, iar în perceperea ei se porneşte de la obiecte de formă rotundă (lună plină, capac de canal, gură de pahar, roată de maşină), pătrată (batista, geamul de la clasă), triunghiulară (acoperişul casei), dreptunghiulară (uşa clasei, cărămida, cartea). Cu mult tact, răbdare şi perseverenţă, educatoarea poate şi trebuie să-i ajute pe copii să se desprindă de imaginea predominantă în drumul spre noţiune şi să-i asocieze termenul corespunzător. În cadrul jocurilor logice, piesele capătă adesea diferite valori: ele sunt la grupa mică , , prieteni”, apoi se numesc , , prăjituri”, , , zarzavaturi”, , , cărţi”, uneori devin vagoane de cale ferată, alteori sunt , , case”, , , blocuri” etc. Jocurile logico-matematice îşi demonstrează valoarea formativă dacă se au în vedere următoarele principii: - rolul copilului nu este acela de a contempla situaţia în care a fost pus, el reflectă asupra acestei situaţii, îşi imaginează diferite variante de rezolvare, acţionează, îşi confruntă părerile cu ale unor colegi, rectifică eventualele erori; - copilul studiază diversele variante de rezolvare, alegând-o pe cea mai avantajoasă; - copilul învaţă foarte mult corectându-şi propriile greşeli, dacă nu se poate corecta singur îl vor ajuta colegii. Educatoarea nu poate interveni decât cu sugestii; - copilul are libertate deplină în alegerea variantelor de rezolvare, el trebuind totuşi să-şi motiveze alegerea; - în desfăşurarea jocurilor, esenţială este activitatea conştientă de continuă căutare, de descoperire a soluţiilor. Verbalizarea acţiunilor, exprimarea rezultatelor obţinute, deşi sunt importante, nu se situează pe acelaşi plan cu însăşi activitatea.

Jocurile logico-matematice se organizează în activităţi ce se desfăşoară pe plan frontal sau pe echipe şi numai rareori individual, în funcţie de nivelul de pregătire al copiilor, de componenţa grupei, de specificul jocului şi au drept note definitorii, ca şi jocurile didactice matematice, scopul didactic, conţinutul matematic, sarcina didactică, regulile jocului, elemente de joc, material didactic. Jocurile logico-matematice acoperă o arie foarte largă de activităţi, cu un conţinut foarte variat. În funcţie de conţinutul matematic, jocurile logice se pot clasifica în 8 tipuri distincte: -jocuri libere pregătitoare; -jocuri pentru construirea mulţimilor; -jocuri de aranjare în tablou; -jocuri cu diferenţe; -jocuri cu cercuri; -jocuri de formare a perechilor; -jocuri de transformări; -jocuri exerciţii cu mulţimi echivalente (echipotente).

Jocurile libere pregătitoare, sau mai bine spus exerciţiile pregătitoare au rolul de a conduce copiii către o înţelegere intuitivă şi concretă a matematicii, care devine treptat mai abstractă. Ele pregătesc înţelegerea jocurilor logice propriu-zise şi au la rândul lor două forme: - jocul explorator - manipulativ; - jocul reprezentativ. Pentru familiarizarea copiilor cu formele geometrice, se pun la dispoziţia copiilor piese geometrice din trusa Dienes, Logii I sau Logii II, lăsându-i să se joace liber, să construiască din imaginaţie. Manipulând piesele am observat că unii le clasifică după culoare, formă sau mărime, alţii construiesc obiecte foarte simple. Acest lucru poate fi considerat ca o explorare, copilul nefiind de procesul explorator pe care îl întreprinde. Explorând şi acţionând direct cu materialul îşi manifestă din plin curiozitatea şi iniţiativa de joc, rolul educatoarei fiind de a observa fiecare copil. În jocul reprezentativ, copiii atribuie figurilor geometrice alte proprietăţi decât pe cele pe care le au în realitate, fiecare în parte. Ei alătură figurile geometrice, în aşa fel, încât ele să semene cu obiectul imaginat. De exemplu: dintr-un pătrat şi un triunghi se realizează o casă, dintr-un dreptunghi şi un cerc un copac cu coroană rotundă, din mai multe triunghiuri şi un dreptunghi un brăduţ etc. Din punct de vedere matematic, jocurile reprezentative care stimulează gândirea, spiritul de observaţie şi imaginaţia copiilor sunt construcţiile după indicaţii verbale sau povestiri pretext. În timpul acestor jocuri vor apare şi unele reguli şi elemente de joc, făcându-se astfel trecerea de la joc la învăţare prin acţiune. Pentru desfăşurarea jocurilor libere pregătitoare, pe lângă piesele truselor se folosesc şi materiale din natură: sâmburi, seminţe, beţişoare, mărgele, bile, nasturi etc. Valoarea formativă a acestor jocuri libere pregătitoare constă în familiarizarea şi formarea la copii a deprinderii de a se juca cu figurile geometrice, însuşindu-şi în acelaşi timp, prin acţiunea jocului, o serie de noţiuni de bază legate de forma culoarea şi dimensiunile figurilor geometrice. Exemple de jocuri libere pregătitoare: , , Ne jucăm cu prietenii”, , , Înşirăm mărgele”, , , Şirag de mărgele mari şi mici”, , , Să construim o scară”, , , Unde s-a ascuns iepuraşul”, , , Joc cu beţişoare”, , , Cine ştie mai departe” etc.

Jocurile pentru construirea mulţimilor ajută copiii să înţeleagă procesul formării mulţimilor, pe baza unei caracteristici date şi vor intui complementarele acestora, totodată ei vor învăţa să stabilească o legătură firească şi reciprocă între acţiune şi limbaj. După ce copiii au învăţat să folosească figurile geometrice cu toate atributele acestora se poate introduce descrierea pieselor cu ajutorul negaţiilor: , , această piesă nu este cerc, nu este mare, nu este subţire, …”. Având în vedere nivelul de pregătire al copiilor din grupă, se pot organiza mai multe jocuri logice pentru construirea mulţimilor: , , Aşează-mă la culoarea mea”, , , Alege cercurile şi joacă-te cu ele”, , , Construim căsuţe”, , , Cum este prietenul tău”, , , Ce prieten nu cunoaştem”, , , Sărim balta”, , , Biblioteca”, , , Cum este şi cum nu este această piesă”, , , Detectivii”, Cine ghiceşte mai repede? ”(10 întrebări) etc. Jocurile de aranjare în tablou ajută copiii să intuiască părţile trusei, să se obişnuiască cu ordinea şi succesiunea acestora. La început se organizează frontal, apoi pe echipe, dându-le un caracter competitiv, pentru a deveni mai atractive. Pentru desfăşurarea lor avem nevoie de tablouri (grile), conţinând căsuţe pătrate pentru aşezarea pieselor. Forma tabloului şi numărul căsuţelor corespunde unui anumit tip de joc. Aceste jocuri se pot începe chiar spre sfârşitul grupei mici, cu un număr restrâns de piese şi sarcini simple, acestea complicându-se pe măsură ce copiii înaintează în vârstă. Exemple de jocuri de aranjare în tablou: , , Aşază-mă la căsuţa potrivită”, , , V-aţi găsit locul”, , , Tabloul cercurilor”, , , Tabloul tricolor”, , , Cine aranjează mai bine” etc.

Jocurile cu diferenţe sunt menite să consolideze noţiunile şi deprinderile însuşite anterior şi să familiarizeze copiii cu ideea de succesiune, aranjare în lanţ, astfel încât între două piese consecutive oarecare să fie un număr determinat de diferenţe. Edificatoare pentru acest tip de jocuri logice sunt jocurile: , , Trenul cu patru diferenţe”, , , Trenul cu o diferenţă”, , , Case de pe strada mea”, , , Ce nu este la fel”, , , Ce se aseamănă” etc. In seria trenurilor am început cu , , Trenul cu patru diferenţe”, deoarece este mai accesibil iar preşcolarii mici conştientizează mai uşor deosebirile decât asemănările. Jocurile cu cercuri au scopul de a-i familiariza pe preşcolari, la nivelul lor de înţelegere, cu operaţiile matematice, precum şi cu operaţiile logice ce decurg din acestea. Stabilirea relaţiilor dintre mulţimi şi realizarea unor operaţii cu mulţimi (reuniunea, intersecţia, diferenţa, complementaritatea)presupun operaţii logice mai complexe, operaţii cu propoziţii (disjuncţia, conjuncţia, negarea propoziţiilor). În desfăşurarea acestor jocuri nu se vor folosi noţiunile de reuniune, intersecţie, etc. Pentru ilustrarea disjuncţiei logice se va folosi cuvântul , , sau”, de exemplu , , piesă roşie” sau , , piesă pătrată”, ca element al reuniunii. Expresia , , şi …şi”, desemnează conjuncţia logică şi se referă la intersecţia a două mulţimi. Prin jocurile: , , Unde stau prietenii mei”, , , V-aţi găsit locurile”, , , Jocul cu trei cercuri”, , , Jocul cu incluziuni”, copiii îşi dezvoltă capacităţi intelectuale, acestea având multiple valenţe formative.

Jocurile de formare a perechilor ajută la însuşirea procedeului de stabilire a corespondenţei biunivoce între două mulţimi. Aceste jocuri se desfăşoară cu copii de grupă pregătitoare. Exemple: , , Ce piesă am ascuns”, , , Străzi intersectate”, , , Ce piesă lipseşte? ”, , , Jocul drumurilor”. Jocurile de transformări pregătesc noţiunea de operaţie, de transformare în general, de funcţie. Desfăşurarea acestor jocuri se face pe două echipe, fiecare fiind dotată cu o trusă. Din acest tip de jocuri fac parte , , Soarele”si , , Racheta”. Jocurile exerciţii cu mulţimi echivalente pregătesc copiii pentru înţelegerea noţiunii de număr şi a operaţiilor cu numere. Ele sunt recomandate pentru grupele mare şi pregătitoare. In cadrul tuturor acestor jocuri, rezolvarea sarcinilor de către copii contribuie la educarea atenţiei voluntare, la coordonarea mişcărilor mâinilor de către analizatorul vizual şi auditiv, a interesului pentru activitate. Esenţial este ca preşcolarii să se deprindă cu spiritul critic şi autocritic. Formarea deprinderilor de muncă independentă are la bază activitatea individuală cu mulţimile de obiecte şi fişele individuale. Pe măsură ce copilul devine stăpân pe aceste jocuri, el este în stare să acţioneze şi în mod independent, activitate de mare importanţă în pregătirea pentru şcoală, unde începe munca intelectuală independentă.

Aceste jocuri logice reprezinta un mijloc eficient pentru realizarea educaţiei morale, dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de iniţiativă, a disciplinei conştiente, a perseverenţei şi sociabilităţii. Organizarea acestor jocuri pe echipe permite copiilor să se obişnuiască cu cerinţa de a munci în colectiv, de a cultiva relaţii interpersonale corecte între copii, cu organizarea schimbului de experienţă ; în cadrul echipelor trebuie antrenaţi si cei mai timizi. Astfel se formează spiritul de echipă, fiecare copil luptând pentru câştigarea competiţiei de către echipa sa. Educatoarea are rol de organizator, de îndrumător, de arbitru imparţial. În cadrul jocului logic trebuie subliniată însemnătatea însuşirii şi respectării regulii de joc ceea ce-i conferă un preponderent rol formativ educând astfel la copii, simţul de răspundere şi onestitate. Copiii devin conştienţi că nesocotirea regulilor de joc are uneori consecinţe grave: trenul poate deraia, construcţiile se pot dărâma etc. , de aceea nerespectarea lor are drept consecinţă sistarea jocului. J. Piaget observă că acceptarea şi respectarea regulilor, il determină pe copil să participe la efortul comun al grupului din care face parte. În jocul logic colectiv copiii învaţă să se ajute unii pe alţii, să se bucure de succesele colegilor lor, să aprecieze şi să recunoască nepărtinitor reuşitele altora. Fiind o activitate colectivă, jocul logico-matematic, învaţă copiii „A B C” -ul comportării civilizate, deoarece se utilizeaza expresii ca „vă rog”, „nu vă supăraţi”, „vă mulţumesc”. Repetarea şi respectarea acestor expresii în cadrul regulilor de joc sunt pe cât de necesare pe atât de utile.

În concluzie, se poate afirma că jocurile logico-matematice contribuie la realizarea aspectului formativ al activităţilor matematice, prin intermediul lor preşcolarii şi şcolarii mici îşi dezvoltă capacitatea de analiză, sinteză, comparaţie, generalizare şi abstractizare, îşi formează deprinderea de a acţiona ordonat cu obiectele, de a reprezenta corect obiectele şi atributele lor. În acţiunea cu figurile geometrice copiii sunt solicitaţi să se exprime, dar nu oricum, ci folosind termeni corecţi, exacţi, concişi, să respecte regulile jocului, să fie politicoşi cu cei din jur. Îndeplinirea sarcinilor impuse de joc cultivă iniţiativa, independenţa şi perseverenţa de a duce jocul la bun sfârşit.

BIBLIOGRAFIE Păduraru V. - , , Activităţi matematice în învăţământul preşcolar(sinteze)”, Editura Polirom, 1999. Pâclea D. , Tarcă E. , , Jocuri logico-matematice pentru preşcolari şi şcolarii mici”, Editată de Revista Învăţământul Preşcolar, Bucureşti, 1998. Vasioiu Rosemari, , , Eficienţa formativă a jocurilor logico-matematice”, Revista Învăţământul Preşcolar, nr. 3 -4, Bucureşti, 1995.