INFECTIA URLIANA OREIONUL boal infecioas viral acut generalizat

INFECTIA URLIANA (OREIONUL) - boală infecţioasă virală acută, generalizată - glande salivare , - pancreas, - SNC, - gonade. - mai frecventă la şcolari şi adolescenţi.

Etiologie Virusul urlian (familia Paramyxoviridae, genul Paramyxovirus) - ARN virus, - citopatogenitate directă, - formă rotundă, - diametrul de 90 -180 nm.

Transmiterea - direct, prin picături Pflűgge, - indirect, prin obiecte proaspăt contaminate. Receptivitatea - generală - mai afectaţi copii şi adulţii tineri, - rară la sugari şi la vârstnici.

Sursa de infecţie - persoane bolnave, - cei cu infecţii inaparente. - contagiozitate mare: - la sfârşitul incubaţiei, - în perioada prodromală, - începutul perioadei de stare. Indicele de contagiozitate - aproximativ 40%.

Patogenie Poarta de intrare - mucoasa faringiană respiratorie virusul se multiplică viremie de scurtă durată diseminează - SNC - organe cu ţesut glandular: - glandele salivare, - testicul, - ovar, - glandele lacrimale, - pancreas, - tiroidă. Virusul se elimină prin salivă.

- Ac Ig. M şi Ig. A din a zecea zi de boală - Ig. A secretor în salivă limitează eliminarea virusului, - imunitatea durează toată viaţa. Parotidite recidivante : - virusurile coxsackie, - virusul coriomeningitei limfocitare, - streptococul viridans.

Tabloul clinic Incubaţia - 14 - 18 zile (12 - 23 zile). PAROTIDITA EPIDEMICA Debutul: - brusc, - febră, frison, - cefalee, mialgii, - disfagie, - senzaţie de tensiune dureroasă a lojii parotidiene.

PAROTIDITA EPIDEMICA - Perioada de stare - febră, - tumefierea unei glande parotide Parotida inflamată - consistenţă elastică, - glanda îmbracă unghiul mandibulei şi ramura ascendentă (osul nu se mai poate palpa), - tegumentul suprajacent este neted, destins, lucios, de culoare normală.

PAROTIDITA EPIDEMICA - Perioada de stare - glanda este uşor sensibilă la palpare, - durerea iradiază în ureche, - trismus antalgic, - orificiul canalului Stenon - inflamat, proeminent, roşu, cu puncte echimotice, - limba - intens saburală, - secreţia salivară scăzută.

PAROTIDITA EPIDEMICA - Perioada de stare - febra - 38 -39ºC persistă câteva zile, - după 2 -4 zile parotidita se bilateralizează facies cu aspect de ”pară ”, - tumefacţia cedează în 7 -10 zile şi nu supurează, - noi ascensiuni febrile: - în caz de noi localizări, - glandele submaxilare, sublinguale, - localizări extraparotidiene.

PAROTIDITA EPIDEMICA - Evoluţie - mai uşoară la copil, - mai severă după pubertate şi la adult: - febră înaltă, - stare generală alterată (asemanatoare cu starea tifică), - localizări extraparotidiene (pancreas, testicul). Prognosticul - favorabil, - vindecare fară sechele.

MENINGITA URLIANĂ - poate fi singura manifestare a infecţiei cu virusul urlian, - poate să apară la 4 -7 zile de la debutul parotiditei. Debutul: - febră, - cefalee, - fotofobie, - vărsături, - redoare de ceafă. Semnele de iritaţie meningiană pot fi mai slab exprimate

MENINGITA URLIANĂ LCR - clar, hipertensiv, - pleiocitoză (sute - una-doua mii elemente), - predomină limfocitele. la debutul meningitei urliene , în anumite cazuri, - în LCR - predomină PMN, - proteinorahia crescută. Evoluţia - benignă. Prognosticul - favorabil.

ENCEFALITA URLIANĂ - encefalită precoce (concomitentă cu debutul parotiditei), - encefalită tardivă prin mecanism autoimun (demielinizare postinfecţioasă). Debut: - acut, - febră înaltă, - tulburări de comportament şi de senzoriu, - convulsii, - comă.

ENCEFALITA URLIANĂ LCR - clar, hipertensiv, - pleiocitoză (sute - una-doua mii elemente), - predomină limfocitele. Evoluţia este favorabilă. Mortalitatea - 1 -2%. Sechele : - surditate, - retard intelectual, - tulburări de comportament.

ORHITA URLIANĂ - 25% din infecţiile urliene (băieţi / bărbaţi după pubertate), - uni sau bilaterală: - la o săptămână de la debutul parotiditei, - precede parotidita, - apare in convalescenţa, - poate fi singura manifestare a infecţiei.

ORHITA URLIANĂ Debutul: - brutal, - creşterea bruscă a temperaturii (febris testicularis), - cefalee, - greaţă, vărsături, - agitaţie. După 1 -2 zile - dureri la nivelul testiculului, - tumefacţie testiculară, - scrotul edemaţiat, roşu. Examenul de laborator: leucocitoză cu neutrofilie

ORHITA URLIANĂ Evoluţia: - autolimitată, - regresiunea fenomenelor inflamatorii - 8 -10 zile cu restitutio ad integrum. ! azoospermia atrofia testiculara < 1 -2% din cazuri sterilitatea - posibilă doar în urma afectării bilaterale

OOFORITA - afectare rară, - 5% din fetele infectate după pubertate. - clinic: - febră, - dureri în hipogastru, - ovarul - inflamat poate fi palpat uneori.

PANCREATITA URLIANĂ - sediul diseminării hematogene, - frecvent localizarea pancreatică rămâne subclinică, frustă, - doar modificări ale glicemiei şi amilazemiei. Debutul: - brusc, - febră, - vărsături, - dureri în epigastru, cu iradiere „în bară”. Starea generală se alterează - anorexie, - diaree, - uneori prăbuşire tensională. Evoluţia - vindecare în 2 -8 zile.

Alte localizări - MIOCARDITA - PERICARDITA - TIROIDITA - MASTITA - DACRIOADENITA Aceste manifestări - deosebit de rare, - pot fi considerate complicaţii.

Diagnostic pozitiv - epidemiologic: - provenienţa dintr-un focar, - absenţa în antecedente a infecţiei şi a vaccinării. - clinic - contribuie esenţial la diagnosticul: - parotiditei epidemice, - meningitei, - orhitei. - laborator - creşterea nivelului seric al amilazelor, - modificări pasagere ale glicemiei, - teste virusologice şi serologice nu intră în practica curentă.

Diagnostic diferenţial - parotidita supurată - trismus, - glanda: - consistenţă lemnoasă, - fluctuentă, - acoperită cu tegument roşu, - foarte dureroasă la palpare - adenite, - adenoflegmoane, - mastoidite.

Diagnostic diferenţial - parotidita recidivantă, - litiaza parotidiană, - neoplasme parotidiene, - parotidita toxică (din uremie, intoxicaţie cu bismut, mercur, iod), - chist parotidian, - sindrom Mikulicz (sunt afectate glandele lacrimale şi salivare), - tumefacţia glandelor salivare ca reacţie adversă la fenilbutazonă.

Tratamentul infecţiei urliene - izolare la domiciliu - 14 zile, - internare: - cazurile cu evoluţie severă, - localizări extraparotidiene: - SNC, - gonade, - pancreas. Tratamentul igieno-dietetic Tratamentul patogenetic şi simptomatic - antiinflamatorii, - antalgice, antipiretice, - depletive, - anticonvulsivante, - corticoterapie.