INDICATIVUL PERFECT AL VERBELOR N partea a IIa

INDICATIVUL PERFECT AL VERBELOR ÎN -ω – partea a II-a –

Structura cursului (1): Recapitulare: sinteza părţii I a cursului. 2. Repere bibliografice. 3. Tema perfectului: particularităţi ale reduplicării. 4. Tema perfectului: alternanţele vocalice (apofonia). 1.

Structura cursului (2): Tema perfectului: sufixul -κ- şi sufixul zero (Ø). 6. Tema perfectului: verbele contrase. 7. Indicativul perfect medio-pasiv. 5.

1. Ce ştim din prima parte a cursului? Ø Tema perfectului – a patra formă verbală dată de dicţionar (ind. pf. activ, pers. I sg. ). Ø Structura temei perfectului: reduplicaţie + tema de prezent + sufixul -κ-. Ø Desinenţele de ind. pf. activ sînt unele speciale: -α, -ας, -ε, -αμεν, -ατε, -ασι(ν). Ø Reduplicarea: dublarea consoanei iniţiale a temei, urmată de vocala -ε-.

2. Repere bibliografice. Ø Ana Felicia Ştef, Manual…, L. 11 -13. Ø John Tipei: L. 28. Ø Manualul “de Seminar”: L. 29 (A), 35 (M-P), 45 -48 (verbe în lichidă + verbe contrase). Ø Ovidiu Pop, Manual…, p. ? ?

3. Reduplicarea (α). Ø Reduplicarea: dublarea consoanei iniţiale a temei, urmată de vocala -ε-. Øβουλεύω > βεβούλευκα (am sfătuit). Øπαύω > πέπαυκα (am oprit). Øκόπτω > κέκοπα (am tăiat). Ø Cf. rom. “a mînca” (rad. “mînc-”): mănînc. Ø Cf. rom. “Bobotează”.

3. Reduplicarea (β). Ø Consoana iniţială aspirată > se dublează cu surda corespunzătoare: χ > κ / φ > π / θ > τ Øχαίρω > κεχάρηκα (m-am bucurat). Øφεύγω > πέφευγα (am fugit). Øθύω > τέθυκα (am jertfit).

3. Reduplicarea (δ). Ø Vb. începe cu oclusivă + lichidă sau nazală > se dublează oclusiva: Øβλάπτω > βέβλαφα (am vătămat). Øτρέπω > τέτροπα (am întors). Øπνέω > πέπνευκα (am respirat). Excepţie: γιγνώσκω > ἔγνωκα (am cunoscut).

3. Reduplicarea (ε). Ø Vb. începe cu două sau trei consoane (inclusiv ξ, ψ, ζ) > reduplicarea este un ἐ- (cf. augment): ØΣκευάζω > ἐσκεύασμαι (m-am pregătit). Øστέλλω > ἔσταλκα (am trimis). Øξέω > ἔξηκα (am cizelat). Excepţie: κτάομαι > κέκτημαι (am dobîndit).

3. Reduplicarea (ζ). Ø Vb. începe cu ο vocală > lungirea vocalei (cf. augmentul temporal; diferenţa: lungireareduplicaţie se întîlneşte la toate modurile): Øἐλπίζω > ἤλπικα (am sperat). Øὀνομάζω > ὠνόμακα (am numit). Øαἰτέω > ᾔτηκα (am cerut).

3. Reduplicarea (θ). Ø Forme “anomale” ale reduplicării: Øλαμβάνω > εἴληφα (am luat): R: *se-slābh-a > *e-slaph-a > eilaph-a / eileph-a Øὀράω > ἐώρακα (am văzut). Øἀκούω > ἀκήκοα (am auzit).

4. Alternanţe vocalice în radical (caracteristică i. -e. ). Ø Limba română: vine / venim; face / făcu; torc / toarce; văd / vede. Ø Limba engleză: sing / sang / sung; drink / drank / drunk. Ø Limba Greacă: Øγένος / γέγονα / γίγνομαι. Øφθείρω / διαφθορά / ἔφθαρκα. R: *phther-

5. Sufixul temei de perfect: -κØ Structura temei perfectului: reduplicaţie + tema de prezent + sufixul -κ-. Adevărat sau fals? Ø Sufixul -κ- se adaugă, în general, la verbele cu radicalul terminat în: ØVocală (= verbele contrase). ØDiftongul ευ sau αυ. ØLichidă (λ, ρ) ØNazală (ν). ØOclusivă dentală (τ, δ, θ).

5. Transformări generate de adăugarea sufixului -κØ Radical în vocală (= verbele contrase): se lungeşte corespunzător vocala: Øνικάω > νενίκηκα (am învins). ØVezi capitolul următor: Perfectul verbelor contrase. Ø Diftongul ευ sau αυ: nu se întîmplă nimic: Ø παύω > πέπαυκα (am oprit).

5. Transformări generate de adăugarea sufixului -κØ Lichidă (λ, ρ): nu se întîmplă nimic. Atenţie, totuşi, la diferenţa faţă de tema prezentului! Øσπείρω > ἔσπαρκα (am semănat). R: *sper- / *spor- / *sprØἀγγέλλω (*ἀγγελ-y-ω, cf. ἄγγελος) > ἤγγελκα (am vestit). Øφθείρω > ἔφθαρκα (am distrus). R: *phther- / *phthor- / *phthr-

5. Transformări generate de adăugarea sufixului -κØ Nazala (ν): fie cade în faţa sufixului κ, fie se asimilează, devenind n velar, notat în greacă γ (cf. ἄγγελος). Øκρίνω > κέκρικα (am judecat). Øφαίνω > πέφαγκα (am arătat).

5. Transformări generate de adăugarea sufixului -κØ Oclusivele dentale (τ, δ, θ) cad în faţa lui κ: Øπείθω > πέπεικα (am convins). Atenţie la diferenţa de sens! Cf. πείθω > πέποιθα. Øἐλπίζω (*ἐλπίδ-y-ω, cf. ἐλπίς, ἐλπίδ-ος) > ἤλπικα (am sperat).

5. Sufixul zero (Ø) Ø Sufixul - ø - se adaugă, în general, la verbele cu radicalul terminat în oclusivă guturală şi labială. Ø La acestea, consoana finală se aspiră corespunzător: Øβλέπω > βέβλεφα (am privit). Øτάττω (*ταγ-y-ω, cf. τάγ-μα) > τέταχα (am pus în ordine, am orînduit). Øγράφω > γέγραφα (am scris).

Retrospectivă: analiză. n ἔφθαρκα (am distrus). n κέκρικα (am judecat). n πέφαγκα (am arătat). n πέπεικα (am convins) n ἤλπικα (am sperat). n βέβλεφα (am privit). n τέταχα (am pus în ordine, am orînduit). n γέγραφα (am scris).