INCONTIENT SUBCONTIENT SAU CONTIENT Din cuprins I Noiunea

INCONŞTIENT, SUBCONŞTIENT SAU CONŞTIENT? .

Din cuprins: I. Noţiunea de psihic II. Caracteristici III. Manifestări particulare ale psihicului. Clasificări IV. Ipostazele şi nivelurile psihicului

I. NOŢIUNEA DE PSIHIC Este o formă specifică de reacţie a organismului la solicitările mediului cu scopul adaptării la acesta

II. CARACTERISTICI 1. Psihicul este expresia vieţii de relaţie – omul există ca om doar în acţiunea cu mediul ambiant. Omul vede, doreşte, aspiră, se emoţionează, vrea. Dacă ar fi izolat într-o cameră obscură ar avea halucinaţii, agitaţie. 2. Psihicul este un rezultat, un produs, o funcţie a materiei superior organizată – creierul dar nu se confundă cu el. Orice lezări, decorticări, secţionări, traumatisme, ingerări de alcool, substanţe toxice, produc tulburări ale activităţii psihice. Starea de excitaţie a creierului produce exacerbarea comportamentului, starea de inhibiţie a creierului produce încetinirea activităţii psihice. 3. Psihicul este o construcţie subiectivă internă, mintală care se exteriorizează în comportament – nu este o simplă copie a realităţii ci o filtrare a ei dată de trebuinţe, idealuri, aspiraţii. Aparţine unui subiect, depinde de personalitatea lui. Traduce în plan intern realitatea. Are caracter activ-selectiv. 4. Psihicul este condiţionat şi determinat social-istoric - omul se raportează la oameni, la condiţiile vieţii sociale, economice, culturale, spirituale. Prin izolare de social - “copii lup”. Munca şi limbajul, factorul social, umanizează.

PSIHICUL UMAN este expresia vieţii de relaţie, funcţie a materiei superior organizate (creierul), construcţie subiectiv - constructivă a realităţii obiective, condiţionat şi determinat social istoric.

III. MANIFESTĂRI PARTICULARE ALE PSIHICULUI. CLASIFICĂRI Psihologia studiază fenomenele psihice compuse din: Ø Procese psihice – cognitive: senzoriale - senzaţii, percepţii, reprezentări. logice - gândire, memorie, imaginaţie. afective - emoţii, sentimente, pasiuni. volitive - voinţa. Ø Activităţi psihice: jocul, învăţarea, munca, creaţia. Ø Însuşiri psihice: temperament, aptitudini, caracter, inteligenţă, creativitate. Ø Condiţii Ø Reglare: care stimulează şi facilitează procesele, activităţile şi însuşirile psihice: motivaţia, deprinderile, atenţia. limbaj, atenţie, voinţă. Fenomenele psihice interacţionează. Rol: adaptare, energizare şi reglarea conduitei.

IV. IPOSTAZELE ŞI NIVELURILE PSIHICULUI (clar/obscur, lucid/tulbure) Conştient, Subconştient, Inconştient. 1. CONŞTIENTUL: forma superioară de psihic ce realizează integrarea subiectiv-activă a tuturor fenomenelor vieţii psihice; care permite raportarea continuă a individului la mediu. Grade diferite de luciditate a conştiinţei: v maximă claritate - veghe; v acuitate moderată/minimă - aţipire; v întunecată, slăbită - boală, febră; v total abolită - comă.

2. SUBCONŞTIENTUL toate actele care cândva au fost conştiente dar care în prezent se desfăşoară în afara controlului conştient. I se mai zice: “conştiinţă stinsă, implicită, inferioară care coexistă cu cea centrală, cerebraţie latentă”. Este rezervorul în care se conservă amintirile, automatismele, deprinderile care pot oricând deveni active. Are rolul de a media trecerile de la inconştient spre conştient şi invers.

3. INCONŞTIENTUL: nivelul bazal, primar, de profunzime al organizării psihice care deşi aconştient, influenţează psihismul. Poate fi: restrictiv - rezervor al tendinţelor înfrânate, înăbuşite, refulate, frustrate; negativ - haos, pulsiuni oarbe, fără organizare, iraţional, inhibitiv, patologic; pozitiv - tendinţe ascunse, conflicte emoţionale personalităţii profunde, aduce propria ordine a subiectivităţii intime, dinamizează viaţa psihică, îi furnizează energia necesară pentru creaţie; colectiv - tiparele ancestrale, arhetipuri, transmise de la o generaţie la alta.

ÎNTRE CELE 3 INSTANŢE ALE VIEŢII PSIHICE EXISTĂ RELAŢII DE: unitate, interacţiune, interdependenţă, complementaritate dar şi contradicţie. Între C - I există: relaţii circulare, relaţii de dominare a I de către C, relaţii de dominare a C de către I, în stările de afect, patologice, psihoze, relaţii de echilibrare şi uşoară pendulare între cele 2 reverie, contemplaţie. Conştiinţa este referinţa prin care omul interpretează realitatea, îşi poate regla conduita.

IPOSTAZELE PSIHICULUI