In dulcele stil clasic de Nichita Stnescu NeomodernismulGeneraia

In dulcele stil clasic de Nichita Stănescu ( Neomodernismul=Generaţia ‘ 60 )

1. Incadrarea autorului în literatura română : a) b) c) d) Nichita Stănescu este cel mai important poet postbelic şi principalul nostru poet neomodernist. Locul deosebit al poetului în poezia românească este demonstrat de faptul că: este un inovator al limbajului artistic ( se inspiră din Rimbaud, Valery, Mallarme, Eminescu, Blaga , Barbu şi Arghezi ), fapt care explică înţelegerea mai anevoioasă a poeziei sale. La început, deşi laudativă, reacţia criticii a fost vagă în aprecieri ( “Nichita Stănescu a revoluţionat poezia română postbelică” ). Mircea Martin afirma: “Nichita Stănescu este autorul celei de a treia revoluţii poetice în limba română, după aceea eminesciană şi argheziană”. Nichita Stănescu s-a bucurat de numeroase premii în ţară şi peste hotare ( premiul Herder şi propunerea pentru premiul Nobel în literatură ).

2. Incadrarea poeziei în opera autorului: Etapele creaţiei lui Nichita Stănescu pot fi următoarele: I. Etapa tinereţii, a armoniei dintre om şi lume: Motive dominante= lumina şi răsăritul: n “Sensul iubirii”-’ 60, n “O viziune a sentimentelor”-’ 64, n “Dreptul la timp”-’ 65 Etapa maturităţii- a abstractizării: “ 11 Elegii”-’ 66; II. III. Etapa necuvintelor: n n n “Alfa”, “Oul şi sfera”-’ 67, “Necuvintele”-’ 69, “In dulcele stil clasic”-70, “Operele imperfecte”-79, “Noduri şi semne”-82.

III. Etapa “necuvintelor” = tema cuvântului şi a necuvântului: n n n Aşa cum Dumnezeu a creat lumea cu ajutorul cuvântului, Nichita Stănescu vrea să-şi creeze o lume proprie, lumea poeziei sale, prin cuvânt. El devine un Demiurg (creator) al operei sale. Poezia lui Nichita Stănescu este o poezie ermetică, pentru că se apropie de matematică prin limbajul încifrat, iniţiatic. Apariţia necuvintelor lui Stănescu se datorează senzaţiei de “neajungere a limbii”, de neîncredere în cuvânt. Cuvintele sunt lipsite de semnificaţie: “orice cuvânt e un sfârşit/, orice cuvânt din orice limbă este un strigăt/ de moarte”. Prin cuvânt, poetul îşi construieşte un univers propriu, asupra căruia e unic stăpân. Nichita Stănescu nu redă universul prin cuvânt, ci tinde să-şi facă propriul univers. “Necuvintele”: “Acel cuvânt îl visez/ care a fost la-nceputul lumilor lumii, / plutind prin întuneric şi despărţind apele de lumină…”

3. Geneză: • • n n n Trubadur= “poet- cântăreţ provensal din evul mediu; n p. gener. poet-cântăreţ care călătorea din loc în loc” ( DEX), vobind despre dragoste şi cavalerism. n Poezia In dulcele stil clasic face parte din volumul cu acelaşi titlu, din 1970. Acest volum aparţine celei de a treia etape a liricii lui Nichita Stănescu, a “Necuvintelor”. Dacă poezia de dinainte avea o versificaţie modernă, poezia de acum este în versificaţia “veche”, cu ritm şi rimă; dar universul construit de el este la fel de ciudat ca şi până acum. Este tot o poezie modernă, cu sens adesea încifrat. Nichita Stănescu imită poezia clasică, pe care o parodiază. Poezia respectă versificaţia tradiţională, cu ritm, rimă şi aceeaşi măsură a versurilor, dar sensul este modern, încifrat. Nichita Stănescu porneşte de la elegantul stil trubaduresc şi de lamentaţiile amoroase din timpul lui I. Văcărescu şi le supune unui proces de modernizare. In tiparul cel vechi poetul introduce elemente de modernitate, asocierile neobişnuite.

4. Explicaţia titlului: Titlul: In dulcele stil clasic = sintagmă care stă în fruntea poeziei, concentrând problematica tratată Mihai Eminescu n n n Ienăchiţă Văcărescu Alecu Văcărescu Nichita Stănescu ne avertizează că, după poezia modernă pe care a scris-o până acum, acest volum revine la poezia mai veche, în stil clasic. Intenţia ironică este trădată de epitetul în inversiune “dulce”, aluzie la creaţia eminesciană, dar şi la creaţiile minore ale poeţilor Văcăreşti: Eminescu: “O, mamă, dulce mamă”, “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, “Si te-ai dus, dulce minune”, “Mii de stele. . . dulce sară”, Dulce zână din poveşti”, “Atât de dulce, eşti”, “O, dulce înger blând… “, “Şi dulce toată viaţa”, „durere dulce”, „dulce jele”, “Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară”, ( De-aş avea…)-”De-aş avea şi eu o floare /Mândră, dulce, răpitoare, / Ca şi florile de mai, / Fiice dulce a unui plai”. Ienăchiţă Văcărescu : “Măcar pe scurt să-ţi vorbesc, /să vezi cum mă chinuiesc? /Oftările-mi sărcinează pieptul, / viaţa-mi scurtează, /Răpaus, viaţ-oi avea/numai Stixul când o vrea. ( Zilele ce oi fi viu ) Iancu Văcărescu: “. . Dulce glas de flueraş” (Primăvara amorului )

5. Gen şi specie: liric, meditaţie asupra creaţiei, ARTA POETICA a “VERSULUI OBTUZ” falsă idilă ( poveste de dragoste ); n ARTA POETICA ( poezie programatică, manifest literar, ars poetica, testament literar ) = text liric în care autorul îşi exprimă concepţia despre poezie şi misiunea poetului; = crez poetic: poezia în care autorul îşi exprimă CONCEPTIA ESTETICA. 6. Tema: creaţia, aparent iubirea Tema: element din structura operei literare constând din înlănţuirea şi recurenţa motivelor Teme prezente: iubirea, creaţia, natura, geniul. Refren = cuvânt, vers sau chiar strofă care se repetă într-o poezie pentru a accentua o anumită idee poetică, sau pentru a conferi muzicalitate poeziei: “pasul tău de “ domnişoară”. Motiv poetic= unitate structurală minimală, relevând o situaţie tipică şi având semnificaţii simbolice. Prin repetare, devine element de recurenţă şi laitmotiv. Ex. : Motive: bolovan, frunză verde, seară, pasăre, undă, soare → TEMA NATURII;

7. n n n I. III. IV. Structură şi compoziţie: Poezia surprinde “întâlnirea dintre Poet şi Inspiraţie” Compoziţia este clasică, alcătuită din 5 catrene cu ritm trohaic şi rimă împerecheată, în alternanţă cu monorima. Ultimul vers, izolat, este specific poeziei moderne. El are o valoare de concluzie. Calliope Poezia este structurată în 4 părţi ( SECVENTE POETICE= unităţi de construcţie a unei poezii, concentrând o idee literară , corespunzătoare, de regulă, unei strofe ): str. 1 + 2 : Apariţia muzei ( domnişoarei ) + Trăsăturile “dulcelui stil”; str. 3: Stilul clasic văzut din perspectivă modernă; str. 4: Invocaţia clasică a muzei; str. 5: Poetul revine la starea de aşteptare a muzei. Ultimul vers= valoare de concluzie: adevărata poezie va supravieţui, indiferent dacă e tradiţională sau modernă.

Element de compoziţie în textul poetic: relaţia de simetrie n dispunerea, într-un mod asemănător, a unor cuvinte / sintagme, secvenţe poetice identice în discursul liric, fiind aşezate într-o îmbinare armonioasă şi având rol eufonic şi de a accentua ideea poetică: Dintr-un bolovan coboară pasul tău de domnişoară. Dintr-o frunză verde, pală pasul tău de domnişoară. Dintr-o înserare-n seară pasul tău de domnişoară. Dintr-o pasăre amară pasul tău de domnişoară.

Dintr-un bolovan coboară pasul tău de domnişoară. Dintr-o frunză verde, pală pasul tău de domnişoară. Partea I: Str. 1 + str. 2 APARITIA MUZEI ( DOMNISOAREI ) Strofa I: n n n motivul bolovanului= sugerează materia neprelucrată încă, lipsa de graţie; din această materie “coboară”( se naşte ) “pasul”( Inspiraţia ); motivul pasului= sugerează poezia care se naşte; motivul domnişoarei= stilul clasic= perfect şi elegant; = semnifică graţiosul, puritatea, nobleţea, nonşalanţa; = i se pot da 2 interpretări: iubită / poezie ( ARTA ). motivul “frunzei verzi” aminteşte de poezia populară, ironizând-o; “frunză verde, pală”= construcţie oximoronică ( ironizare a romantismului ); Repetiţia versului “pasul tău de domnişoară” este o aluzie la simbolism, la muzicalitatea ce rezultă din tehnica refrenului.

Dintr-o înserare-n seară pasul tău de domnişoară. Dintr-o pasăre amară pasul tău de domnişoară. Strofa II: n n Faptul că arta ţine de sfera spiritului este demonstrat de gradarea metaforelor – simbol: “bolovan”, “frunză verde, pală” ( oximoron ), “înserare-n seară” şi “pasăre amară”: Regn mineral ( bolovan=terestru ) → “frunză verde pală” (regn vegetal ) → “înserare-n seară”( motiv romantic )→ “pasăre amară” ( glasul amar al poeziei , condamnat, dar totuşi sublim ). Aceste trepte simbolice permit trecerea dintr-o lume în alta, din Relativ în Absolut, de la EUL POETIC la Univers. Clasicismul poeziei constă în muzica versului şi în respectarea aceleiaşi scheme prozodice.

O secundă, o secundă eu l-am fost zărit în undă. El avea roşcată fundă. Inima încet mi-afundă. Partea a II-a: Strofa III: STILUL CLASIC VAZUT DIN PERSPECTIVA MODERNA n tema timpului= motivul secundei= în poezia lui Nichita Stănescu stilul clasic apare foarte rar şi foarte puţin timp ( “o secundă l-am fost zărit” ) + REPETITIA “O “ secundă, o secundă” → muzicalitatea simbolistă; n “l-am fost zărit”= imprecizia percepţiei; n culoarea incertă ( “roşcată fundă” – nu roşie ) sugerează apariţia fulgurantă, seducătoare a “domnişoarei”, adică a Poeziei, a Muzei, a Stilului Clasic, care-l supune sentimental şi estetic pe poet. n motivul fundei sugerează însă şi artificialitatea, ca şi la I. Barbu, dar şi bog ăţia imaginilor artistice şi a figurilor de stil ( ornamente stilistice ). n motivul undei= similar cu motivul oglinzii/ cercului. Aşa cum fata de împărat nu-l poate vedea pe Luceafăr decât în oglindă, indirect, “In dulcele stil clasic” este o reflectare infidelă a stilului clasic.

Mai rămâi cu mersul tău parcă pe timpanul meu blestemat şi semizeu căci îmi este foarte rău. Partea a III-a: Str. IV: INVOCATIA RETORICA CLASICA A MUZEI n n Invocaţia retorică “Mai rămâi ( cu mersul tău)” = aluzie la Eminescu: “O, rămâi …”; = aluzie faustică la oprirea clipei: “Clipă, stai, eşti atât de frumoasă”; motivul timpanului= sugerează armonia, muzicalitatea poeziei clasice; dublul epitet “blestemat şi semizeu”= este o aluzie la omul de geniu, care se consideră blestemat de contemporani, dar şi superior acestora ( OXIMORON, geniul damnat = ironizarea romantismului ). “starea de rău”= Poetul are o stare de rău, ironizare a chinurilor şi leşinurilor din poezia Văcăreştilor.

Stau întins şi lung şi zic, domnişoară, mai nimic pe sub soarele pitic aurit şi mozaic. Partea a IV-a: REVENIREA LA STAREA DE ASTEPTARE A MUZEI, A INSPIRATIEI Str. V: In tiparul cel vechi poetul introduce elemente de modernitate, asocierile neobişnuite. Din dorinţa de a prinde în cuvinte inefabilul poetic se naşte “pasul” fulgurant al actului poetic, mişcarea lui neputând fi realmente prinsă decât imperfect, mozaicat. • realitatea pare inferioară creaţiei, motiv pentru care poetul ironizează natura romantică, cu elementele ei grandioase. • Soarele este prezent printr-un triplu epitet: a) “pitic” = meschin; b) “aurit”= falsă nobleţe; şi c) “mozaic”= îşi schimbă înfăţişările= iluzie optică. • Motivele specifice poeziei clasice s-au învechit şi nu mai pot fi folosite în poezia modernă: “Domnişoară mai nimic? ” ; • “Stau întins şi lung şi zic” = stare de epuizare sufletească după momentul creaţiei;

Pasul trece, eu rămân. Ultimul vers are valoare de CONCLUZIE n n n Conţine inflexiuni gnomice, de factură clasică. Versul poate fi şi o replică la dictonul antic ARS LONGA, VITA BREVIS. Aici situaţia e inversă: dragostea şi talentul sunt elemente care “fug”, coboară, ajung în ideal şi dispar. De aici suferinţa poetului. Poezia este scrisă, terminată, dar poetul rămâne pentru a crea, în continuare, o poezie modernă. Poetul şi-ar dori ca momentul creaţiei să fie veşnic, să-i dea sentimentul că este un Demiurg ( gr. Creator ). “Verbul” este suveran. Poezia adevărată va supravieţui dincolo de modele poetice. “Necuvintele pot reinterpreta opera înaintaşilor, pe care o transformă într-o “carte de recitire”, asumându-şi creator povara vechilor modele”.

Ce este poezia? Care este menirea poetului? n n n Poezia nu este numai artă, ea este chiar sufletul vieţii. Poetul dilată sensul de poezie, spunând că esenţa vieţii este poezia. Poezia este un univers pe care Stănescu şi-l şi ni-l construieşte prin puterea pe care o dă cuvintelor. Dacă până acum poezia oglindea Universul din jurul nostru, Nichita Stănescu creează Universul prin cuvânt. Poezia nu e un divertisment, ci un lucru necesar, răspunzând unei nevoi imperioase a fiinţei umane. Poezia este exteriorizarea sonoră a unui ritm sufletesc ( poetul simte nevoia să-şi exteriorizeze sentimentele ): “Imi învăţam cuvintele să iubească…”( “Ars poetica”). Poezia se scrie cu ajutorul cuvintelor, dar adâncimea ei e dincolo de cuvânt. In poezie apar 2 niveluri: n n denotativ ( ce pare să spună ); conotativ ( ce vrea să spună , ce înţelegem noi din aceste cuvinte ). Textul poetic e extraordinar de bogat ( în poezie cititorul poate să vadă şi ce nu a văzut poetul ). Deşi poezia are dimensiuni reduse, are multe semnificaţii.

Neomodernismul poetic = Generaţia ’ 60 ( 1960 -1980 ) ( NOUL MODERNISM - în continuarea celui lovinescian din perioada interbelică ) N. Labiş Nichita Stănescu Ioan Alexandru M. Sorescu Reprezentanţi Ana Blandiana Stefan Augustin Doinaş Ion Caraion Emil Botta Ileana Mălăncioiu Mircea Dinescu

Trăsăturile neomodernismului După o perioadă în care poezia a reflectat politica socialistă, generaţia ’ 60 revine la valoarea poeziei interbelice, când accentul nu mai cade pe politic, pe social ci pe estetic, pe procesul de înnoire a limbajului. n n n revigorare a poeziei ( poeţii sunt lăsaţi să scrie şi altceva decât poezie patriotică, comunistă ); o revenire a poeziei la exprimarea metaforică, la imagini artistice, la reflecţii filosofice. Se reia atitudinea estetică din curentele poetice interbelice ( modernism, expresionism, simbolism ), fără să excludă nici influenţe clasice sau romantice. intelectualizarea poeziei: accent pe viaţa interioară mai mult decât pe existenţa imediată; marile teme sunt reflectate filozofic ( cunoaşterea, existenţa, absolutul , timpul, creaţia, tainele Universului, condiţia artistului, viaţa, moartea ); Se repoetizează temele ce fuseseră, o vreme, interzise, precum iubirea, credinţa, arta poetică, viaţa şi moartea → concepţia neomoderniştilor despre menirea poetului şi misiunea artei sale. n ironia + spiritul ludic; n limbaj ambiguu , ermetic , nou ( original ); n Poezia contrazice permanent aşteptările: n mituri reinterpretate; n imagini artistice neobişnuite;

Ironie Nerespectarea prozodiei tradiţionale Ermetism ( încifrare ) Caracter ludic ( de joc ) Cerebral =intelectualizat: se adresează mai mult gândirii Trăsăturile NEOMODERNISMULUI GENERATIA ‘ 60 Concizie Ambiguitate Noutate a imaginilor, a expresiei poetice

Context social, cultural şi politic n n După al doilea Război Mondial, România intră în sfera de influenţă a Rusiei. In plan cultural, acest lucru se observă prin influenţa politicului, care face ca locul esteticului să fie luat de REALISMUL SOCIALIST. Intre anii 1944 şi 1960 apare o vastă literatură proletcultistă, fără valoare estetică. “Revirimentul liric” al anilor ’ 60 a fost anunţat de Nicolae Labiş, denumit de critică, “poetul <Primelor iubiri>”, după titlul volumui care-l consacră.

n n Nichita Stănescu debutează cu volumul “Sensul iubirii” ( 1960 ), după moartea prematură a lui Labiş. Opera lui Nichita Stănescu realizează “ceea ce Nicolae Labiş doar anunţase în poezia sa: revenirea la sentiment ca sursă primordială de lirism, precum şi o luptă cu inerţia poeziei realismului socialist, reînnodând legăturile… cu marii noştri lirici din perioada interbelică”. ( Modele de rezolvare – Art )

STEFAN AUGUSTIN DOINAS ANA BLANDIANA n n MARIN SORESCU Incepând cu anul 1960, deoarece se realizează o anumită “liberalizare ideologică”, apare o nouă generaţie de poeţi, care încearcă să fie şi originală, dar şi să refacă legătura cu scriitorii dintre cele două Războaie Mondiale. Perioada anilor ‘ 60 – ’ 70 este una a redescoperirii sentimentelor, a sensibilităţii şi a emoţiei estetice.

Marin Sorescu: “Ce s-a întâmplat în deceniul şase cu poezia română ţine de miracol. Nu numai că s-a recuperat perioada interbelică – epoca de aur a liricii noastre - , dar s-au consumat şi toate experienţele majore ale veacului. Ba s-au propus şi îmbunătăţiri şi s-au propus voci noi. In ce-l priveşte pe mândrul ploieştean, cu un gest îndrăzneţ, el a golit, în piaţă, poezia de conţinut. A răsturnat sacul – şi, goluţ, apoi, l-a făcut zmeu. Cu zbârnâitoare colorată, foarte modernă. Era ceva foarte grav atunci să n-ai coţinut în poezie”.

BIBLIOGRAFIE n n Mariana Badea, Literatura română pentru elevii de liceu. Proza. Poezia. Dramaturgia ( examenul de BAC! ), Ed. Badea @ Professional Consulting, Bucuresti, 2003. L. Paicu, M. Lazăr, Literatura română. Eseul, Bucuresti, Ed. Art, 2008. Monica H. Columban, Iulia Pop, Catalina Radu, Limba si literatura romana, Modele de rezolvare a subiectelor pentru examenul de Bacalaureat 2008, Grup Editorial Art, Bucuresti, 2008. Mariana Badea, Aurora Techirdalian, Limba şi literatura română pentru elevii de liceu. Concepte operaţionale, Bucuresti, 2003 Imaginile au fost preluate de pe Internet