Iluminismul Caracteristici generale Iluminismul a pretins eliberarea fiinei

Iluminismul Caracteristici generale

• Iluminismul a pretins eliberarea fiinţei umane de sub tutela sa auto-indusă. "Tutela este incapacitatea fiinţei umane de a-şi folosi abilităţile cognitive în lipsa instrucţiunilor de la o altă persoană. Această tutelă este Acesta este termenul aplicat curentului de gândire din Europa şi America auto-indusă atunci când cauza sa nu şirezidă în absenţa secolului al XVIII-lea. Evenimentele ştiinţifice intelectuale din secolul al raţiunii, ci în absenţa hotărârii şi raţionalismul a curajuluilui de. René a lua XVII-lea – descoperirile lui Isaac Newton, Descartes, hotărâri fără instrucţiuni de la olui altă persoană". Sapere scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul Benedict de Spinoza şi empirismul lui Francis Bacon au promovat credinţa aude! "Aveţi curajul deşi a. John vă Locke folosi– propriul simţ al în legile naturale şi în ordinea universală, precum şi. Iluminismului încrederea în raţiunea fiinţei raţiunii!" – acesta este motto-ul (Immanuel umane şi în abilităţile inovatoare ale acesteia care au reuşit să influenţeze Kant). întreaga societate a secolului al XVIII-lea.

Au existat multe şi diverse curente de gândire, însă numai o serie de idei pot fi caracterizate drept pătrunzătoare şi dominante. O abordare raţională şi ştiinţifică a aspectelor religioase (conform vechii teorii şi divergenţe pe tema adevărului dublu), a problemelor de ordin social, politic şi economic a promovat o viziune seculară asupra lumii şi o orientare generală către progres şi perfecţionare. Principalii promotori ai acestor concepte au fost filosofii, care au popularizat şi promulgat ideile noi pentru publicul larg. Aceşti "profeţi" ai Iluminismului aveau o serie de atitudini de bază comune. Având o credinţă în raţiune care era de nezdruncinat, au căutat să descopere principii valabil universale care să guverneze umanitatea, natura şi societatea, şi să acţioneze în baza acestora.

orm căreia totul – mişcarea fizică, fiziologia fiinţei umane, polit etatea, economia – îşi are propriul set de principii raţionale stabi mnezeu, care ar putea fi înţelese de către fiinţele umane exclusiv mediul raţiunii. Acest lucru însemna că lucrurile din lumea fizică pot fi înţelese fără a aduce religia, misticismul sau nitatea în ecuaţie. Deiştii nu erau atei; pur şi simplu, afirmau că t e referea la universul fizic şi la cel uman poate fi înţeles indepen ctele sau explicaţiile de ordin religios. Pentru un cadru istoric co lului al XVIII-lea în Europa, cu privire la relaţia dintre autoritat ică şi religioasă şi clasa superioară, trebuie să menţionăm că, în aire şi aliaţii săi s-au străduit să impună valorile libertăţii şi toler o cultură în care fortăreţele gemene ale monarhiei şi Bisericii tituiau opusul a tot ceea ce reprezentau aceste valori. Voltaire şi cat o mare parte din timp atacului împotriva elementelor fundam eligiei creştine: inspiraţia din Biblie, încarnarea lui Dumnezeu în tos, damnarea necredincioşilor. Kant a situat punctul forte al minismului în principal în chestiunile ce ţin de religie, întrucât ducătorii săi, aşa cum a spus, "nu au nici un interes să joace rolul

• Enciclopedia lui Denis Diderot reprezintă chintesenţa spiritului Iluminismului, sau al Epocii Raţiunii, după cum i s-a mai spus. Având centrul la Paris, mişcarea a dobândit un caracter internaţional prin faptul că s-a răspândit în saloane cosmopolite. Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului s-au aflat în Franţa: baronul de Montesquieu, Voltaire şi contele de Buffon, baronul Turgot şi alţi fiziocraţi, Jean-Jacques Rousseau, care a avut o influenţă foarte mare asupra romantismului.

• În Anglia, cafenelele şi presa în curs de înflorire au stimulat critica politică şi socială, precum comentariile urbane ale lui Joseph Addison şi Sir Richard Steele. Jonathan Swift şi Alexander Pope au fost satirişti conservatori cu o mare influenţă. Teoriile lansate de Locke cu privire la învăţarea prin percepţia senzorială au fost dezvoltate în continuare de către David Hume.

• În Germania, universităţile au devenit centre ale Iluminismului (Aufklärung). G. E. Lessing a lansat o religie naturală a moralităţii, iar Johann Herder a elaborat o filosofie a naţionalismului cultural care se baza pe înrudirea culturală, de sânge şi de limbă. Importanţa primordială a individului, decurgând din incapacitatea omului de a-şi folosi abilităţile cognitive în lipsa instrucţiunilor unei alte persoane, a format baza eticii lui Immanuel Kant. Printre reprezentanţii italieni ai epocii, se numără Cesare Beccaria şi Giambattista Vico. Ţarul Petru I al Rusiei a anticipat curentul, iar împăratul Iosif al II-lea a fost prototipul despotului iluminat. Alţii de acest gen au fost Frederic al II-lea al Prusiei, Ecaterina a II-a a Rusiei şi Carol al III-lea al Spaniei. Promotorii Iluminismului au fost adesea consideraţi răspunzători de Revoluţia franceză. Cu siguranţă, epoca Iluminismului poate fi văzută drept o linie majoră de demarcaţie pentru apariţia lumii moderne.