Grafic Asistat de Calculator curs III S l

Grafică Asistată de Calculator curs III S. l. dr. ing. Alexandra Ligia Balan

2 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Moduri de reprezentare în tehnică: Ø Reprezentarea în proiecţii ortogonale; Ø Reprezentarea în perspectivă; Ø Reprezentarea spaţială.

3 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Ø Reprezentarea în perspectivă simulează în planul desenului imaginea spaţială a obiectului. Ø Prin alegerea potrivită a axelor de coordonate, se pot crea în plan desene care să reprezinte nu numai o faţă a obiectului, ci şi dimensiunea perpendiculară pe aceasta.

4 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Ø Cea mai folosită reprezentare în perspectivă este cea izometrică. Ø Dimensiunile măsurate în lungul axelor rectangulare se transpun nemodificate pe axele izometrice. Ø Reprezentările în perspectivă sunt mai intuitive dar, în cazul obiectelor cu formă complicată, nu permit redarea completă a formei şi a dimensiunilor acestora.

5 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Ø Reprezentarea axonometrică este intuitivă și oferă o imagine clară a obiectului. Ø Este proiecția paralelă, ortogonală sau oblică a unui obiect pe un plan înclinat față de axele dimensionale obiectului și redă imaginea obiectului în perspectivă. Ø Numărul de fețe vizibile ale obiectului să fie cât mai mare. Ø Obiectul care trebuie reprezentat se consideră raportat la cele trei axe ale sistemului de proiecție ortogonală

6 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Elementele axonometriei ortogonale sunt: Ø planul axonometric [P] Ø triunghiul axonometric ABC; Ø axele axonometrice (O 1 X 1), (O 1 Y 1), (O 1 Z 1).

7 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică)

8 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Ø Reprezentarea axonometrică sau perspectiva tehnică este proiecţia ortogonală sau oblică a unui obiect pe planul axonometric ce se intersectează cu triedrul V, H, L după triunghiul ABC numit triunghi axonometric. Ø Această proiecţie creează o imagine mai sugestivă a formei spaţiale a obiectului respectiv şi este utilizată, în special, pentru corpurile cu formă geometrică complexă, în completarea reprezentărilor ortogonale

9 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Ø Valoarea raportului dintre proiecţia pe planul axonometric a unui segment de pe una din axele reperului ortogonal (sau de pe o dreaptă paralelă cu aceasta) şi segmentul ce se proiectează reprezintă coeficientul de deformare (de reducere) al axei respective.

10 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) Reprezentările axonometrice utilizate în desenul tehnic sunt după direcţia de proiectare: Ø Ortogonale: § coeficientul de deformare este mai mic sau cel mult egal cu 1; § direcția de proiecție este perpendiculară pe planul axonometric Ø Oblice: § coeficientul de deformare mai mare decât 1. § direcția de proiecție este oblică pe planul axonometric

11 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică)

12 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) După poziţia planului axonometric faţă de axele obiectului axonometria poate fi: Ø Izometrică: § pentru care planul axonometric este egal înclinat faţă de axele dimensionale obiectului, § coeficientul de deformare este acelaşi pentru toate cele trei axe, § triunghiul axonometric este echilateral.

13 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) După poziţia planului axonometric faţă de axele obiectului axonometria poate fi: Ø Dimetrică: § planul axonometric este egal înclinat faţa de două din axele dimensionale obiectului, § coeficientul de deformare este acelaşi pentru cele două axe, § triunghiul axonometric este isoscel.

14 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică) După poziţia planului axonometric faţă de axele obiectului axonometria poate fi: Ø Trimetrică (anizometrică): § planul axonometric este înclinat diferit faţă de toate cele trei axe, § coeficientul de deformare este diferit pentru toate axele, § triunghiul axonometric este oarecare.

15 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică)

16 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică)

17 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică)

18 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică)

19 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică)

20 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică)

21 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică)

22 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică)

23 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică)

24 Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă (proiecţie axonometrică)

25 Cotarea desenelor tehnice Norme şi reguli de cotare Ø Cotarea trebuie să determine cu precizie valorile dimensiunilor reale pieselor sau ansamblelor şi se efectuează conform STAS (SR ISO 129: 1994). Ø Aceste dimensiuni se înscriu pe desene cu abateri, impuse de condiţiile de execuţie şi de funcţionare a pieselor. Ø Cotele se înscriu pe desene cu cifre arabe şi cu dimensiuneanominală prevăzută în standard, exprimate în milimetrii.

26 Cotarea desenelor tehnice Norme şi reguli de cotare Ø Cotele se înscriu pe desen în două moduri ca dimensiuni: § nominale, rezultate din calcul şi stabilite conform unor criterii funcţionale sau constructiv tehnologice a pieselor, se înscriu pe desenele de proiect sau de documentaţie tehnică; § efective, rezultate din măsurarea directă a pieselor se înscriu pe desenele de releveu.

27 Cotarea desenelor tehnice Norme şi reguli de cotare Ø Elementele utilizate în cotare sunt: § § § liniile ajutătoare linia de cotă linia de indicaţie extremităţile cotei valoarea dimensiunii

28 Cotarea desenelor tehnice Norme şi reguli de cotare

29 Cotarea desenelor tehnice Liniile ajutătoare Ø Liniile ajutătoare delimitează dimensiunea cotată fiind perpendiculare pe aceasta. Ele sunt trasate cu linie continuă subţire. Ø Dacă spaţiul nu permite trasarea lor perpendiculară pe dimensiunea cotată, liniile ajutătoare pot fi înclinate la un unghi de 600, dar cu păstrarea paralelismului lor. Ø Conform standardului românesc de cotare, liniile ajutătoare depăşesc linia de cotă cu 2 -3 mm.

30 Cotarea desenelor tehnice Liniile ajutătoare

31 Cotarea desenelor tehnice Liniile de cotă Ø Linia de cotă este paralelă cu dimensiunea cotată sau suprapusă cu aceasta, fiind trasată cu linie continuă subţire

32 Cotarea desenelor tehnice Liniile de cotă Ø Dacă o piesă este reprezentată în ruptură, linia de cotă este trasată continuu, iar valoarea înscrisă a cotei este cea reală

33 Cotarea desenelor tehnice Liniile de cotă Ø Liniile de cotă sunt plasate în majoritatea cazurilor în afara conturului exterior al obiectului reprezentat, la o distanţă de minimum 7 mm. Ø Distanţa între două linii de cotă paralele succesive are aceeaşi valoare de 7 mm

34 Cotarea desenelor tehnice Liniile de cotă

35 Cotarea desenelor tehnice Liniile de cotă Ø Nu este admisă suprapunerea liniilor de cotă cu liniile de contur sau cu liniile de axă

36 Cotarea desenelor tehnice Extremităţile cotei Ø Extremităţile liniei de cotă, sau “elementele de capăt”, sunt de obicei săgeţi, plasate simetric, ale căror vârfuri indică totdeauna dimensiunea cotată; Ø Unghiul la vârf al săgeţii poate varia între 15 O şi 90 O. Ø Săgeata poate fi închisă, sau deschisă, plină sau numai conturată.

37 Cotarea desenelor tehnice Extremităţile cotei Ø Lungimea săgeţii trebuie să fie proporţională cu dimensinea textului cotelor. Ø Într-un anumit desen, toate săgeţile trebuie să aibă acelaşi aspect şi aceleaşi dimensiuni.

38 Cotarea desenelor tehnice Extremităţile cotei Ø Dacă spaţiul nu permite plasarea clasică a liniilor de cotă, în interiorul liniilor ajutătoare, ele pot fi dispuse în afara acestora, cu vârfurile spre interior, indicând dimensiunea cotată

39 Cotarea desenelor tehnice Extremităţile cotei Ø Într-un lanţ de cote care au lungimi reduse pe desen, săgeţile intermediare pot fi înlocuite cu puncte îngroşate. Ø Lanţul de cote este delimitat la capetele sale prin două săgeţi orientate cu vârful spre interior.

40 Cotarea desenelor tehnice Extremităţile cotei Ø Linia de cotă are săgeată la un singur capăt în următoarele cazuri: § la cotarea razelor de curbură; § la cotarea elementelor simetrice reprezentate pe jumătate; § la cotarea mai multor elemente în raport cu aceeaşi referinţă, folosind aceeaşi linie de cotă; § la cotarea diametrelor mari, când trasarea simetrică a liniei de cotă încarcă desenul

41 Cotarea desenelor tehnice Extremităţile cotei

42 Cotarea desenelor tehnice Extremităţile cotei

43 Cotarea desenelor tehnice Extremităţile cotei

44 Cotarea desenelor tehnice Extremităţile cotei Ø Extremităţile liniei de cotă pot deveni scurte bare subţiri paralele, înclinate la 45 O pe desenele cu elemente de construcţii: planuri de instalaţii, de amplasament a utilajelor, etc.

45 Cotarea desenelor tehnice Liniile de indicaţie Ø Liniile de indicaţie servesc fie la scrierea cotelor dacă spaţiul nu permite plasarea textului în poziţia sa de bază, fie la cotarea convenţională a grosimii, în această a doua situaţie, săgeata fiind înlocuită prin punct îngroşat.

46 Cotarea desenelor tehnice Valoarea dimensiunii Ø Valoarea dimensiunii este un text scris cu cifre arabe, căruia i se pot ataşa, în funcţie de necesităţi, sufixe sau prefixes

47 Cotarea desenelor tehnice Valoarea dimensiunii

48 Cotarea desenelor tehnice Valoarea dimensiunii Ø Dimensiunile liniare se exprimă în milimetri; această unitate de măsură nu se înscrie pe desen. Dacă este absolut necesară utilizarea altor unităţi de măsură pentru lungimi, după valoarea dimensiunii se înscrie simbolul standardizat al acestei unităţi. Ø Dimensiunea caracterelor este de minim 3. 5 mm. Ø Într-un anumit desen, toate cotele trebuie să fie scrise cu aceeaşi înălţime a caracterelor. Ø Textele cotelor trebuie să fie astfel poziţionate încât să poată fi citite privind desenul de la bază sau de la dreapta

49 Cotarea desenelor tehnice Înscrierea corectă a cotelor în raport cu baza formatului

50 Cotarea desenelor tehnice Valoarea dimensiunii Ø Textul poate fi poziţionat în raport cu linia de cotă deasupra acesteia, la o distanţă de 1. 5 -2 mm, sau pe mijlocul liniei de cotă, prin întreruperea ei. Ø În acest al doilea caz, textul trebuie să fie citibil totdeauna de la baza formatului.

51 Cotarea desenelor tehnice Valoarea dimensiunii Ø Textele cotelor nu se suprapun niciodată peste liniile de axă sau peste intersecţiile acestora

52 Cotarea desenelor tehnice Valoarea dimensiunii Ø Cele mai utilizate prefixe pentru textele cotelor sunt: § R pentru rază; § Ø pentru diametre; § S pentru sferă; § □ pentru latura pătratului;

53 Cotarea desenelor tehnice Valoarea dimensiunii Ø La cotarea deschiderilor unghiulare, se poate folosi oricare din unităţile de măsurare a unghiurilor, cu condiţia înscrierii ei pe desen. Ø Lungimile arcelor de cerc sunt însoţite de semnul convenţional specific plasat deasupra valorii cotei.

54 Cotarea desenelor tehnice Cotarea elementelor echidistante Ø Elemente echidistante dispuse liniar

55 Cotarea desenelor tehnice Cotarea elementelor echidistante Ø Elemente identice echidistante dispuse polar

56 Cotarea desenelor tehnice Cotarea teşirilor conice Ø Teşirile conice sunt realizate la extremitatea unui cilindru exterior sau interior, având înălţimea h a teşirii mult mai mică decât diametrul Ø al bazei.

57 Cotarea desenelor tehnice Reguli generale de înscriere a cotelor Ø O cotă se înscrie într-un desen o singură dată, pe proiecţia pe care elementul cotat este cel mai bine vizibil. Ø Cotele referitoare la acelaşi element se grupează pe aceeaşi proiecţie. Ø Cotele interioare se separă de cele exterioare. Ø Dacă reprezentarea este o semisecţiune, cotele exterioare sunt dispuse pe jumătatea în vedere, iar cele interioare pe jumătatea în secţiune

58 Cotarea desenelor tehnice Reguli generale de înscriere a cotelor

59 Cotarea desenelor tehnice Reguli generale de înscriere a cotelor Ø Se evită supracotarea unui desen. Nu se înscriu cote în plus faţă de cele strict necesare, nici pe o aceeaşi proiecţie nici pe toate proiecţiile considerate în ansamblu. Ø Nu se cotează elementele acoperite! Pentru ca acestea să fie vizibile pe desen, se reprezintă obiectul într-o secţiune adecvată. Ø O linie de cotă nu trebuie să fie intersectată de o altă linie de cotă sau de o linie ajutătoare.

60 Cotarea desenelor tehnice Reguli generale de înscriere a cotelor

61 Cotarea desenelor tehnice Metode de cotare Ø Cotarea în serie (“în linie”, “în lanţ”) Ø Cotarea faţă de un element comun Ø Cotarea în coordonate carteziene Ø Cotarea combinată

62 Cotarea desenelor tehnice Metode de cotare

63 Cotarea desenelor tehnice Metode de cotare

64 Cotarea desenelor tehnice Metode de cotare

65 Cotarea desenelor tehnice Clasificarea cotelor: Ø După criteriul funcţional § Cote funcţionale § Cote nefuncţionale § Cote auxiliare Ø După criteriul geometric şi constructiv § Cote de formă § Cote de pozţie § Cote de gabarit Ø După criteriul tehnologic § Cote de trasare § Cote de prelucrare § Cote de control

66 Cotarea desenelor tehnice Clasificarea cotelor: Ø După criteriul geometric şi constructiv § Cote de formă § Cote de pozţie § Cote de gabarit