gnduri Laborator Poetic n cadrul orelor de Istorie

gânduri Laborator Poetic în cadrul orelor de Istorie /Și nu e om să nu fi scris o poezie, măcar odată-n viața lui. / Eugenia Ciutac, profesoară de istorie, LT, , Gaudeamus”, mun. Chișinău, grad didactic superior.

Argument: üEste un fel de călătorie istorică a limbajulu poetic-poezia plutește către trecut; üMetodă avansată de cercetare și gândire autonomă profundă; üOferă proiectului un profil științific; üProdus creativ cu un spor uriaș de informație; üAsigură conexiuni/asocieri libere și creative la care cu greu s-ar fi ajuns prin metode tradiționale; üAtât elevii, cât și profesorul beneficiază de motivație sporită; üAsigură colaborare la cel mai înalt nivel pe parcursul întregului procesului de elaborare a proiectului, în special online; • Asigură bucuria lucrului bine făcut.

Argument üPresupune meditație profundă; üFormarea de concepte, atitudini, deci comportamente; üAnaliză trecutră prin prisma filozofiei; üConfruntare de idei, viziuni; üCreaza antiteze /ex. dintre un trecut maret si eroic, si un prezent decazut si degradat/; üSatira necrutatoare și pamflet politic la adresa contemporanilor;

Argument üAccelerator puternic pentru dialog. üPermite o strânsă legătură cu actualitatea üFolosirea deverselor simboluri; üAsigură trans și interdisciplinaritatea; elevii fac cunștință cu caracteristicile libajului poetic: • expresivitatea; • sugestia/de a deduce singur mesajul; • caracterul reflexiv al limbajului/tendința de a filozofa/formule generalizatoare despre viață, lume, etc; • ambiguitatea/interpretarea diversă, mai multe căi de discifrare a mesajului/ üFolosirea diverselor surse, inclusiv TIC-ul; dicționare: explicative, de sinonime, de rime, istorice; imagini; hărți, documente, etc.

Argument üTindința de a fi unic; üTeren de confruntări/dezbatere versiuni; üDezvoltă abilități de argumentare; ü Dezvoltă abilități de acceptare a compromisului; üO sinteză a sentimentelor, oferă emotivitate complexă; üAre privilegiul autenticului și al luminării; üSe axează pe norme morale și estetice; üPresupune un intens dialog online;

Dezavantaje ü Costisitor în timp, necesită revenire, lucrul bun nu iese dintr-o dată;

Criterii stabilite anterior /de exemplu /: üLaboratorul poetic este aplicat la procesul/fenomenul studiat de elevi în acest an de studiu; üLaboratorul poetic trebuie aplicat pe una din problemele esențiale istoriei; üProblema de nivel universal trebuie să aibă profunde implicații naționale; üFolosirea termenilor istorici de epocă; üElaborarea judecăților de valoare; üArgumentarea poziției/opiniei; üRespectarea structurii: întroducere; cuprins/proces/esență; concluzii. Elevii sunt vizați, ca orientare, asupra unui model poetic , pentru a aplica pe text contribuții importante din domeniul stilisticii românești.

În loc de concluzii: Deci, prin metoda Laboratorului poetic elevii pătrund în vâltoarea epocilor prin prisma prezentului, trec la caracterizarea și ierarhizarea cuvintelor și îmbinărilor de cuvinte de bază: substantive, verbe, pronume și adjective la nivel de aspecte și concepte istorice, dar și de evenimente, procese și fenomente istorice asociate. Astfel se dezvăluie și se contribuie la adîncimea cunoașterii dar și aplicării vocabularului istoric, dar și a limbii române în toate variantelel ei. De fapt, elevii discern o seamă de termini și concepte istorice pe care aceștea le utilizează creativ, eleberat de orice constrîngere, decît de cea a dreptului istoric.

Problema independenței economice și statale Într-o noapte dus de dor Eram Ștefan Domnitor Și-am trimis iscoadă-n țară Să văd viața cît de – amară-i Știți ce eu am observat Turcii iar ne-au invadat Nu că-n zilele de ieri Cu pașa, cu eniceri Credeți că eu bat talanca: Nu mîncați Galina Balncă? Nu cu Duru vă spălați? Made an Turkys nu-mbrăcați? Daca-ș face socoteală Parca-ași scoate la iveală De n-ar da turcii la noi Ați umba cu toții goi. Ba sunteți independenți Ba vă vindeți pe doi cenți Parcă mergeți spre Apus Parcă în Imperiul Rus Parcă-i țară, parcă nu-i Parcă e a nimănui Parcă puneți pofta-n cui Parcă merșeți, parcă stați Parcă înapoi tot dați. . . Ce prostie, mă scuzați Voi vă cereți invadați

Problema producătorului înstărit Într-o noapte dus de dor Eram Ștefan Domnitor Și-am cutreerat eu țara De la unguri, pîn la leși. . . Voi va-ți pomenit de-o dată Fără urmă de răzeși. Ce-i răzeși de-odinioară Gata pentru țară lor să moară C-au stat stîlp la straja țării Ce-au stat punte-n valul mării I-au bătut și pe tătari Și pe unguri, otomani. . Ce-am văzut e jale mare De n-ai suflet nu tr doare Tot pămîntul ciopîrțit Peste unul părăginit Iar țăranul de la sat Trăiește mai mult din cumpărat Ia-n puneți-v-o-ntrebare Unde-i țăranul nostru care Vindea grîu peste hotare?

Problema exodului femeilor basarabene peste hotare Într-o noapte dus de dor Eram Ștefan Domnitor Ce-am văzut la voi e jale mare Ce nu are alinare, nici de la Dumnezeu Pe cînd turcii năvăleau la noi Ne furau nevestele-napoi Pentru o femee dusă în robie Mureau sute de bărbați, mureau o mie Astăzi, comparîndu-vă cu turcii, dragii mei Devenit-ați mai mișei ca ei Trimițînd cu știre nevestele-n scavie Numai ca acasă bine vouă să vă fie Ian gîndiți că nu sunteți popor de lași, Cum nevasta dragă tu s-o laș? Un străin mai tandru s-o iubească Alți copii nevasta ta să nască!? Altă limbăp aceștea să vorbesacă. Vă dați seama, voi distrugeți vița românească Nu vă înțelege-o lume toată Ăsta-i cel mai greu tribut plătit de noi vreodată? ?

Proiectul: Eminescu, noi și Problema Orientală Autorul Scrie Eminescu-n versuri despre-o dragoste pretinsă De sultanul Baiazid spre-o domniță, dar respinsă Și cînd frumoasa fată din inimă-i dispare În mintea lui turbată o idee-n loc răsare. El percepe gîndul că trimis de la profet, Și se crede că vorbește chiar cu Mohamet, Iar fi spus profetul: Imperiul Otoman un imperiu se va naște, Ale cărui margini lumea nu cunoaște. Visul se-înfiripează, se-nalță an cu an Si-l urmează visul, sultan după sultan. Cade ţară lîngă ţară şi popor lîngă popor – De-am întins o-mpărăție, ca un uriaş covor, Iar din patru părţi a lumii în el întră: munţii mari, Caucazul, și Crimeea, şi Balcanii seculari, Întră Eufratul, Tigrul, Nilul, Dunărea bătrînă Suntem falnici, Poarta-i peste tot stăpînă. Oastea noastră uriașă orizontu-l va cuprinde Și sub zgomot de copite Europa noi predindem.

Austria: Ciumă în Europa, vin turme de cretini, Ca potopul de lăcutse vin peste creștini. Să ne strîngem oaste cei din Asfințit, Că Viena zace-n asediu încremenit Autorul: Toti din în umbra crucii, împăraţi s-adună Si-a dat piept cu uraganul ridicat de semilună, Și Sobețkii încaeră în lupta preacurată, În scurt timp păgânătatea e pleavă vânturată. E-nfuriat sultanul, nu-i ceea ce- a rîvnit, La Viena leșii rău l-au îmbrîncit. Zădanic închegă oaste-n mare grabă, Chiar de se impune, e , , veriga slabă”, Și din vorbă-n vorbă un mesaj grozav: Poarta-n Europa este om bolnav Se cutremură sultanul, Poartea-i în declin, Austria și Rusia, îi cîntă , , amin”. Ei urzesc în parte, cum să-și facă parte, Din împărăția care e pe moarte.

Austria: De dau adevăr zicalei: să stai strîb, să judeci drept, Cred c-ar trebui să – accept, Că n-am șanse în Apus, Chiar dacă îmi doresc nespus. Poate nu-i coincidență, Că Imperiul e-n scadență, Poate e mai eficient, Să privesc spre Orient, Care-i mult mai ambundent Prin pămîntul aferent.

Rusia: Cred deja că-i timpul Poarta s-o sfidez, Știu că e momentul chee să acționez. Dar trebuie să fiu atent la abordare: Vreau la început acces la Mare, Mă dau drept protector celor din Balcani, Le zic că-i apăr eu de musulmani. Și-apoi și ei luptă pentru libertate, De ce să nu profit de-așa oportunitate. Argumentul este că suntem toți creștini, Îi asigur că vom fi cu ei baljini, Că le-om oferi respect, integritate, Și că-i nu-i vom lăsa în dificultate. Planul este așa: fac cu ei tandem, Trîntim jos Imperiul: pe urmă mai vedem.

Anglia: Da, turcii nu le mai inspiră teamă Și Austria și-a dat jos masca de aramă, Iar Rusia - un lup stăpîn la oi acu se vrea, Dar noi cum procedăm, care e părerea ta? Franța: Eu zic, care avem privilegii, în comerț la Istambul, Să susținem otomanii, mai obținem prin cumul. Pentru că scopul nostru-i să păstrăm higemonia: N- avem prieteni, nici dușmani, doar interese, asta-i strategia. De-i dăm Rusiei voie-n Dardanele și Bosfor, Noi, ce? săpam Canalul de Suez de flori de dor? Nici nu avem de gînd să perclităm ruta navală, Să limităm puterea Rusiei pentru noi este vitală. Anglia: Eu ce să spun, e clar ca da la sine, Că să păstrăm Imperiul, nouă ne convine. Un echilibru - e tot ce ne dorim, De trebuie - alianțe, avem cînd să gîndim. Și noi la fel ca voi, cu interesul Că pîn la urmă, ăsta poartă fesul.

Autorul: Și se-ncepe marea împărțeală Cunoscută ca Problema Orientală, Și lupta-ntre Puteri e mai haină Cui moștenirea Otomană să-i revină Iaca Iosif- II și Ecaterina Să-mpartă sultania au dat mîna. Ca mai apoi Alexand și Bonaparte Fac înțelegeri grave pe la spate. Si partajează Europa-n sfere de–influență, Pentru posesii otomane-i mare concurență. În alte alianțe state se grupează, Să-reîmpartă Europa nu se rușinează. Popoarele mai mari, mari mici, de tot sfidate, Cu vrere, fără vrere implicate. Sunt despărțite neamuri, famiilii și proprietăți Și țări sunt împărțite-n jumătăți. Pe hartă linii drepte Marile puteri au tras, Aceste linii drepte-n suflet, strîmbe au rămas. Si iarăși alianțe, blocuri militare, Se-ncepe –o cursă acerbă de-narmare. Din Criza Orientală drumul e vădit, Războiul mondial e gata plămădit Și milioane oameni asteaptă de murit.

Țările Române: De la Nistru pîn la Tisa Tot românul plînsu-mi-s-a, Că nu m-ai poate străbate De – atîta străinătate. Pentru că-n murdarul joc Am fost prinși noi la mijloc. Că imperii mari sub coastă, Duc război pe seama noastră. Am fost teatru de război, Nu s-a ținut cont de noi. Jaf, distrugeri, degradare Cea fost ieri, azi nu-i valoare.

. Vai de biet român, că dracul A dat peste el, săracul Nici e vară vara lui Şi-i străin în ţara lui. Și-i pus la pămînt de tot Sub regim fanariot. Parcă-m fi un pașalîc Statul nostru e calic. Principate sîngerînd, La mezat scose pe rînd. Transilvania română A trecut din mînă-n mînă A Moldovei Bucovină Austria îi e stăpînă. Cum se-ntămplă de obicei Sa găsit și-un Manuc-bei, Basarabia pe cruce Jertă rusului aduce. Cei impune-o cîrmuire Fără dreptul să respire. Și afrmă în continuare Că suntem două popoare, Două limbi și două state, Doamne, ce absurditate? !

Da să știți că și românul Nu s-a cuprins cu străinul. Pandurul Vladimirescu, Iar apoi un Eminescu, Ne-au dat lecții de onoare Despre a noastră lucoare. Nu din răsărit ea vine, Ci în suflet se conține. Românul din rădăcină A ales grîul de neghină, Și-a făcut abilitate Că cînd doi se ceată, poate Dacă manevrez atent, Pui acecent pe argument, S-ar putea să-ți faci dreptate De-i vorba de libertate. Și-a făcut haz din necaz, La Blaj, Iași și la Islaz. Iar din altă perspectivă, Cu garanție colectivă Românul nu s-a stingherit Și de faptul împlinit. Și de domnitor străin L-au primit ca dar divin. Cu-astfel de – intelegență Au luat și-ndependență. Și-a ajuns la împlinire, De-au făcut Marea Unire.

Conclzii: Basarabia/ RMoldova Din problema orientală, un apendice-am rămas, O nălucă, stat fantomă, cu statutul nostru fals. De , , poveste de succes” , că , , suntem independenți”, Dar umblînd umflați în pene, au vîndut-o pe doi cenți. Se tot primblă dregătorii prin Geneva și Bruxel Cerșănd bani c-apoi să-i fure, iar de noi li-e paralel. Se tot merg în locuri sfinte, la icoane de se-nchină, Dumnezeu n-are pomelnic pentru inimă păgînă. Știm cine am fost mai ieri, dar azi cine suntem? Cu-n strîmb hotar, mă strînge, și cînd respir mă doare. Caut adepți de crez, de fapt, să scap de-acest blestem, Cît mai devreme, la următorul răsărit de soare. O întrebare către toți din sală: Ce cale poate ţara să apuce? Din tragica, din ziua cea de – apoi? Răspunsul nostru este: E încă Basarabia pe cruce Și învierea trebuie s-o facem noi!!! Și dacă suntem prinși în propria captivitate, Și prin independența se-încearcă să ne vindece, Să mergem să aflăm: dacă-avem sau nu dreptate La Marele poet să mergem, Eminescu să ne judece. !!! Lucrare de grup, elevi: Dicusar V. , Curicheri I. , Bargan C. , Pîntea C. Profesor coordonator: Ciutac Eugenia

Noi suntem daci. Noi suntem geți, deci suntem daci Scrie ilustrul geograf Strabon. Iar Herodot: c-am fost cei mai viteji și drepți din traci Și pe Columnă vedem al nostru steag sub formă de dracon Noi am fost daci, apoi daco- romani Astăzi români: de vremi trecute nu prea răsfățați Ș-am tot plătit, sute de ani tribut la otomani, Sub ruși am fost cumplit înfometați și deportati Și azi mai mult ca niciodată, cinstim ființa strămoșească De daci, bolohoveni, de moldoveni Dat știm cu suntem frați și cu Ardeal, cu Țara Românească Suntem și daci, și moldoveni, suntem români, suntem europeni.

Din bucatele tradiționale Noi am ales să vă vorbin despre sarmale. Se fac de post, și cu cărniță multă, Nu-s sărbători fără sarmale, nici hram, nici nuntă! Din foi de varză-am împletit câmpie, Iar munții, munții ce ne dor, din foi de vie Și Tisa, Nistru, Dunărea, ce curge-n Marea lină Le-am dres cum se cuvine, cu smântână. Uitați-vă atent, vreau să mă spovedesc, În vasul cu sarmale, e spațiu românesc. Vă rog, nu mă-ntrbați unde e Prutul, Ne-am săturat, să tot plătim tributul. Pe harta noastră din sarmale, E România - n vechile hotare. Și fiecare sărmăluță-n șoaptă spune, În ce erau mai buni, ai mei, în vremi străbune Exemplu: în morcov și în ciapă - de bun agricultori. Cărnița și smântâna - de vite crescîtori. Dar cum explic orezul? La noi nu se cultivă! E din comerț, la daci, o meserie destul de productivă. Și fiecare sărmăluță-n parte, i-o lacrimă-n suspin În ea e concentrată ființa de român. Mă uit și simt; atâta – ngăduință! Nimic nu poate să persiste-n în timp, fără credință. Aromă lor – miros de țară, de casă părintească, De mâinele ce știu cu duh, bulgur să-nvelescă. . Și poate să -mi ofere tot felul de bucate, rând pe rând, Dar dacă nu-s sarmale, eu de la masă mă ridic flămând!!!

Aveți în față, siniore e siniorita, Ilustra și-aromata pizza Margherita! Adie a briză Mediteraniană De la renumita bucătărie italiană! În ea se-mbină armonios Măsline verzi, sau negre, și pesto. . . sos, Și serenadele neapolitane, Și viile, și soarele Toscanei. Am revărsat în pizza-aceasta Ale drapelului italian culori: Speranța e fâșia verde, Verzi îs câmpiile cu flori! Albul semnifică credință, Căci căre Roma toate drumurile duc, Iar roșu-i sângele vărsat spre biruință, Ce înspre libertate și-adevăruri ne conduc. Iar pizza cea de azi, nu-i cea de altădată, Fără ardeiul gras, șuncă deloc. . . Legenda spune, c-a apărut în vreme-ndepărtată Pe blat doar roșii, mozzarella, și-un fir de busuioc! Legenda ne mai spune că astfel de bucate, Serveau la masă doar cei mai nevoiași, Iar astăzi, cu tot feul de ingrediente delicate, O savurează mai mult elita la oraș! Azi noi ieșim la pizza nu pentru că ni-e foame, Și nu contează mult ce-i înșirat pe blat. Contează că vobim, că suntem între oameni