Gheorghe Bianca Nicoleta Scoala 156 Clasa a VIa

Gheorghe Bianca Nicoleta Scoala 156 Clasa a VI-a. B

Cuprins v. Nicolaus Copernic v. Galileo Galilei v. Johannes Kepler v. Tyho Brahe v. Isaac Newton v. Bibliografie

Nicolaus Copernic Născut la 19 februarie 1473 în Torun, într-o familie poloneză originară din Cracovia, Nicolaus Copernic rămâne orfan la 10 ani. Este apoi crescut şi educat de unchiul său, care dorea să-l îndrepte spre studii de drept canonic. Studiază greaca şi latina, iar în cele din urmă pleacă la 17 ani la Universitatea Jagellonă din Cracovia pentru a studia dreptul canonic şi medicina. Aici însă devine din ce în ce mai atras de cursurile de filozofie, matematică, pictură şi, îndeosebi, astronomie. La 23 de ani urmează la Universitatea din Padova (Italia) un stagiu de completare a studiilor, dar în paralel urmează la Bologna cursuri de astronomie. Aici citeşte opere ale filozofului grec Aristarh din Samos, care, cu mai bine de 1500 de ani în urmă afirmase că Pământul şi celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui, şi nu invers, stârnindu-i astfel dorinţa tot mai mare de a afla adevărul.

Galileo Galilei a fost fizician, matematician, astronom şi filozof italian care a jucat un rol important în Revoluţia Ştiinţifică. Întreaga sa carieră a dus la îmbunătăţirea telescoapelor şi observaţiilor astronomice realizate astfel. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaţionale moderne” sau „părintele ştiinţei moderne”. Contribuţiile sale la astronomia observaţională includ confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari 4 sateliţi ai lui Jupiter şi observarea şi analiza petelor solare. Galileo a contribuit şi în ştiinţa aplicată şi în tehnologie, îmbunătăţind tehnica de construcţie a busolelor. Educaţia a primit-o la Mănăstirea Camaldolese de la Vallombrosa, aproape de Florenţa. Deşi a luat în serios posibilitatea deveni preot, s-a înscris la Universitatea din Pisa să studieze medicina la îndemnurile tatălui său. Nu încheie însă aceste studii, apucându-se în schimb de cursurile de matematică.

Johannes Kepler S-a născut la 27 decembrie 1571, în localitatea Magstatt de lângă Weil (ducatul Würtemberg), într-o familie săracă de ţărani şvabi. A fost crescut şi educat într-un mediu protestant. Între 6 şi 8 ani studiază la şcoala din Leonberg, dar tatăl său (care se face hangiu), nu-şi mai lasă fiul la şcoală decât după terminarea muncii istovitoare de la han şi câmp. Din păcate, tatăl sau avea să îi părăsească definitiv, în 1583. La 13 ani urmează gratuit seminariile din Adelberg şi apoi din Maulbronn (1586 - 1588), iar la 17 ani absolvă bacalaureatul în teologie. Între 19 şi 24 de ani urmează studiile superioare ale Universităţii din Tübingen, obţinând titlul de magister în teologie la 21 de ani. Putea de acum să devină pastor luteran. Cu toate acestea, urmează şi cursurile de matematică şi astronomie ale profesorului Michael Maestlin (1550 - 1631). Pentru a nu-şi afecta cariera profesorală, el susţinea la catedră teoria geocentrismului, pentru ca doar în centrul apropiaţilor să propage heliocentrismul, al cărei adept convins a devenit şi Kepler.

Tycho Brahe S-a născut pe 14 decembrie 1546 la Knudstrup, lângă Helsingborg, într -o familie de nobili danezi, fiind botezat Tyge. A avut un frate geamăn, care a murit din păcate la naştere. Se pare că în urma unui conflict în familie, Tyge avea să fie crescut de unchiul său. La 13 ani este trimis la Universitatea din Copenhaga să studieze retorica şi filozofia. Aici învaţă şi latina, începând să se semneze Tycho. Se spune că observarea unei eclipse de Soare – cea din 21 august 1560 - l-a câştigat de timpuriu (avea doar 14 ani) pentru astronomie. La 16 ani este trimis la Universitatea din Leipzig pentru studii de drept, fiind silit să se ocupe în particular de pasiunea sa pentru astronomie. În cele din urmă primeşte încuviinţarea să urmeze, în paralel, cursuri de matematică. Începe apoi să facă observaţii proprii, folosind instrumente împrumutate, în urma cărora s-a convins foarte repede că tabelele de efemeride (şir de poziţii pe care corpurile cereşti le ocupă pe cer în intervale de timp constante) nu concordau cu realitatea.

Isaac Newton a fost un matematician şi fizician englez, cel mai important savant al revoluţiei ştiinţifice din sec. al XVII-lea. În domeniul opticii, descoperirea sa privind compoziţia luminii albe a inclus fenomenul culorilor în ştiinţa luminii şi a pus bazele fizicii optice moderne. În domeniul mecanicii, cele trei legi de mişcare a corpurilor descoperite de el, principiile de bază ale fizicii moderne, au condus la descoperirea formulei legii atracţiei gravitaţionale. În matematică a descoperit calculul infinitezimal. Lucrarea Principiile matematice ale filozofiei naturale, apărută în 1687, a constituit una dintre cele mai importante opere din istoria ştiinţei moderne. Isaac Newton a trăit între 04. 01. 1643 şi 31. 03. 1727.

Bibliografia http: //www. scientia. ro/

Vă mulţumesc pentru atenţia acordata!