GEORGE TOP RCEANU 1886 1937 DATE BIOGRAFICE George

GEORGE TOP RCEANU 1886 - 1937

DATE BIOGRAFICE George Topârceanu s-a născut la 20 martie 1886, în Bucureşti şi a murit la 7 mai 1937, în Iaşi. Este fiul cojocarului Gheorghe Topârceanu şi al Paraschivei, ţesătoare de covoare, amândoi originari din părţile Sibiului. Începe școala primară la București intre anii 1893 1895 și o continuă pe valea Topologului, la Suici, în judeţul Argeş. Revine la Bucureşti şi se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava. După absolvire intră funcţionar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de şomaj şi de viaţă boemiană. În paralel, se înscrie la facultatea de drept (1906), pe care o părăseşte pentru cea de litere, fără a termina studiile.

Debutul literar Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită cu răceală de colegul mituit cu „o peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi de public. Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică Belgia Orientului (1904); a publicat și la alte reviste: Duminica, Spiruharetul, Revista noastră, Revista ilustrată, Sămănătorul, Neamul românesc literar, Ramuri, Viața socială. În 1916 debutează editorial cu două volume: Balade vesele și Parodii originale.

Activitatea literară �În 1909, publică în revista , , Viaţa românească” parodia , , Răspunsul micilor funcţionari”. �Între 1912 - 1913, împreună cu M. Sevastos publică revista Teatrul. �În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe, dar căsnicia se va destrăma. Ulterior, se va înfiripa o poveste de dragoste discretă între el și poeta Otilia Cazimir.

� � � � La Iași încearcă să-și termine studiile de filozofie dar este mobilizat și participă la campania din Bulgaria, apoi la primul război mondial, căzând prizonier în primele zile, la Turtucaia, în 1916. Rămâne în captivitate până în 1918. Experiența celor două campanii și a prizonieratului va fi evocată în proza sa, Amintiri din luptele de la Turtucaia, publicată la Bucureşti în 1918, În ghiara lor. . . Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, (Iași, 1920) și Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate, (București, 1936). Întors la Iași, redactează împreună cu Sadoveanu revista Însemnări literare, până la reapariția Vieții românești în 1920, al cărei prim-redactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu se reflectă și în Povestirile vânătorești, în care tovarășul de pușcă și de undiță este numit de Sadoveanu „prietenul meu, poetul”. Volumele sale (Balade vesele și triste, Migdale amare, Scrisori fără adresă, Pirin - Planina) se bucură de succes de public și de presă, în special poezia, pentru care obține în 1926 Premiul Național de Poezie. În anul 1934 începe în Revista fundațiilor regale, publicarea romanului satiric Minunile Sfîntului Sisoe (neterminat, publicat postum în 1938). În 1936 este ales Membru corespondent al Academiei. Deși bolnav de cancer la ficat întemeiază împreună cu Sadoveanu și Grigore T. Popa revista „Însemnări ieșene” ca un ultim efort creator. Primăvara lui 1937 îl prinde la Viena, într-un sanatoriu, de unde trimite ziarului Adevărul literar (23 mai 1937) un pamflet de solidarizare cu Sadoveanu, care fusese greu atacat în presa vremii și de protest față de huliganismul care lua amploare în presa română. Articolul acesta a fost publicat postum. Poetul a decedat la 7 mai în casa lui Demostene Botez, la Iași.

Casa Memorială George Topârceanu este situată în localitatea Nămăieşti, judeţul Arges, la 6 km. de Campulung. Obiectivul turistic aparţine Muzeului Municipal Câmpulung, fiind amplasat într-o casă ţăranească veche cu pridvor larg, construită în anul 1905.

Casa Memorială George Topârceanu din Iasi a fost construită la sfârşitul secolului al XIX lea. Casa a fost sediul redacţiei revistei , , Însemnări literare condusă Mihail Sadoveanu şi George Topârceanu. Colegi celebri cu aceştia au fost Garabet Ibrăileanu şi Demostene Botez.

� � � � Balade vesele, Bucureşti, 1916; Parodii originale. Bucureşti, 1916; Amintiri din luptele de la Turtucaia, Bucureşti, 1918; Strofe alese. Balade vesele şi triste, Iaşi, 1920; În gheara lor. Amintiri din Bulgaria şi schiţe uşoare. Bucureşti, 1920; Migdale amare. Bucureşti, 1928; Scrisori fără adresă, proză umoristică şi pesimistă, Bucureşti, 1930; Pirin-Planina, episoduri tragice şi comice din captivitate, Bucureşti, 1936; Postume, Bucureşti, 1938; Migdale amare, Bucureşti, 1943 (ed. III); Opere, I-II, ediţie îngrijită şi prefaţată de Al. Săndulescu, Bucuresti, 1955; Scrieri alese, I-II, ediţie îngrijită, note, comentarii, tabel cronologic şi bibliografie de Al. Săndulescu, Bucureşti, 1970 -1971; Minunile Sf. Sisoe, ediţie îngrijită şi prefaţată de George Sanda, Iaşi, 1972; Balade vesele şi tristre, antologie, postfaţă şi bibliografie de M. Dascăli Bucureşti, 1974 (alte ediţii au apărut în 1980 şi 1992); Scrieri, ediţie îngrijită, prefaţă, note comentarii, tabel cronologic şi bibliografie de Al. Săndulescu, 1983; Despre teatru, antologie, studiu introductiv şi note de C. Paiu, Iaşi, 1991; Balade vesele şi triste. Parodii originale. Migdale amare, poezii, ediţie îngrijită, cronologie şi selecţia referinţelor critice de Al. Săndulescu, Bucureşti, 1998.