George Cobuc 1866 1918 date biografice activitatea literar

George Coşbuc (1866 - 1918) - date biografice - activitatea literară Realizat de: Ilincar Valerica Prof. limba şi literatura română Grup Şcolar “Tudor Tănăsescu” Timişoara

Motto: O luptă-i viaţa; deci te luptă Cu dragoste de ea, cu dor. . . . . Trăiesc acei ce vreau să lupte; Iar cei fricoşi se plâng şi mor. De-i vezi murind, să-i laşi să moară, Căci moartea e menirea lor. (Lupta vieţii de George Coşbuc)

n Date biografice: La 20 septembrie 1866 se naşte George Coşbuc în comuna Hordou din judeţul Bistriţa Năsăud. El este fiul lui Sebastian Coşbuc, descendent dintr-o familie de iobagi şi al Mariei Avacum. Îşi petrece copilăria la şcoala din satul natal, apoi urmează şcoala primară din Salva, unde tatăl său era preot şi pe cea din Telciu, unde Coşbuc învaţă binişor nemţeşte. În 1876 învaţă la gimnaziul românesc din Năsăud. Din 1880 se păstrează primele poezii cunoscute ale lui George Coşbuc.

n Îi cunoaşte pe Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale, Alexandru Vlahuţă, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Alexandru Macedonski.

n Se căsătoreşte în 1895 la Bucureşti cu Elena Sfetea şi în acelaşi an se naşte unicul fiu al lui Coşbuc - Alexandru. n De-a lungul activităţii sale literare el va colinda mai multe oraşe din ţară sau străinătate: Bucureşti, Blaj, Dej, Cluj, Gherla, Ploieşti, Galaţi, Tulcea, Sibiu, Sângeorz-Băi, Florenţa, Karlsbad, Viena

n n În 1915 moare fiul său într-un accident de maşină la Băileşti, în Oltenia. După acest tragic eveniment din viaţa sa scrie puţin, iar din cele câteva strofe disparate transpare senzaţia unui spaţiu lăuntric, în care poetul are sentimentul morţii. Chiar în realitate se spune că odaia lui Alexandru a devenit un fel de loc sacru; ea trebuia sustrasă schimbărilor şi neatinsă de nimeni: „Odat-o să mai merg spre-a mai vedea/ Odaia-n care-a stat copilul nostru-/ Şi niciodat-apoi în viaţa mea!”

n Versul transcrie brut o stare de răvăşire sufletească vecină cu apatia. Lirismul, cât există, vine din acest sentiment al împăcării, din reculegere şi compasiune: „Eu nu-mi pot da seama nici cum ţi-ai desprins Din mâna mea mâna-ncleştată, Nici cum ţi se-opri pe tăcute-al tău pas, Nici unde, nici cum ai rămas De mine şi-aşa dintr-o dată. . . . mă uit înapoi Cu-o clipă nainte eram amândoi, Iar unul acum e pierdut dintre noi Eşti tu, ori eu însumi pierdutul? ”

n În 1918 moare şi poetul care este înmormântat în cimitirul Bellu, lângă fiul său Alexandru. n Poetul încheie tragic o existenţă glorioasă. „Lupta vieţii” sfârşeşte trist pentru el, ca un dezastru şi ca o răzbunare. Dar dacă sfârşitul n-a fost exemplar, drumul până la el a urmat întocmai morala poetului.

• Activitatea literară Între 1884 -1889, colaborează la gazeta Tribuna din Sibiu, condusă de Ioan Slavici unde realizează adaptări şi prelucrări din creaţia folclorică. Tânărul poet colindă satele din apropierea Sibiului: Răşinarii lui Goga, Gura Râului, Galeşul, Ocna Sibiului, etc. , păstrând contactul cu ţărănimea. Se vorbeşte foarte insistent despre trimiterea lui Coşbuc la studii la Viena.

n n În 1893 publică prima sa culegere de poezii – Balade şi idile, iar în 1896 apare cel deal doilea volum de poezii Fire de tort. În aceste volume este zugrăvit satul, sub aspect monografic: pitoresc, etnografic, obiceiuri şi tradiţii, virtuţi ale poporului nostru. În 1902 publică volumul de poezii Ziarul unui pierde-vară ce conţine „reverii de vacanţă” (Dumitru Micu). În 1904 apare ultimul volum de poezii originale al lui Coşbuc, Cântece de vitejie, unde sunt evocate scene de luptă din Războiul de Independenţă.

Teme ale creaţiei literare Motto: „Sunt suflet în sufletul neamului meu /Şi-i cânt bucuria şiamarul -” …. . „Sunt inima-n inima neamului meu/ Şi-i cânt şi iubirea şi ura -” (Poetul) n

n n Poezia erosului rural şi a naturii: La oglindă, Duşmancele, Numai una, Rea de plată, Noapte de vară, În miezul verii, Vara, Iarna pe uliţă; Poezia marilor evenimente din viaţa satului: Nunta Zamfireicare transfigurează, într-o atmosferă de basm, ceremonialul nunţii ţărăneştişi Moartea lui Fulger- care evocă străvechiul ritual al înmormântării;

n n Poezia de revoltă socială: Hora, Doina, Noi vrem pământ; Poezia evocării trecutului şi a Războiului de Independenţă: Paşa Hassan, Decebal către popor, Moartea lui Gelu, Oltenii lui Tudor, Povestea căprarului, O scrisoare de la Muselim-Selo;

George Coşbuc traducător n În 1896 apare Eneida lui Virgiliu, tot în acelaşi an apare şi poema în versuri Mazepa de Lord Byron, în 1987 Sacontala lui Kalidassa, în 1906 apar Georgicele lui Virgiliu, pentru ca în 1917 să definitiveze traducerea Divinei Comedii a lui Dante.

Contribuţia lui George Coşbuc la dezvoltarea poeziei româneşti n n n Desprins din tradiţia lui D. Bolintineanu şi V. Alecsandri, G. Coşbuc a revitalizat filonul popular de inspiraţie poetică în literatura din pragul secolului XX. În opera lui pulsează viaţa satului românesc cu bucuriile şi necazurile lui. Lirismul poeziei coşbuciene este obiectiv „reprezentabil”, poezia „teatrală”, după cum observase G. Călinescuemoţionează prin impulsul ei liric intim, prin ceea ce poetul evocă şi transfigurează. De la Coşbuc începând , în poezia românească se vorbeşte despre o muzicalitate silabică, versurile, cantabile, grupându-se în ingenioase combinaţii strofice. Coşbuc a îndreptat poezia românească spre firescul expresiei, spre naturaleţe, ridicând la rang de poezie limba vorbită.

Bibliografie n n Petru Poantă - Poezia lui George Coşbuc, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1976 Octav Şuluţiu, Introducere în poezia lui George Coşbuc, Editura Minerva, Bucureşti, 1970 George Coşbuc interpretat de. . . ediţie îngrijită de Maria Corduneanu, Editura Eminescu, Bucureşti, 1982 George Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundaţia Regală pentru literatură şi Artă, Bucureşti, 1941