Genul epic abordare generala STUDENTA STOICESCU MADALINA ANUL

Genul epic – abordare generala STUDENTA : STOICESCU MADALINA ANUL I-PIPP CAMPULUNG

Abordare generalizata Termenul liric isi are originea in cuvântul grecesc lira. Genul liric cuprinde toate operele literare in care gândurile, ideile si sentimentele sunt exprimate direct. Specii ale genului liric au apărut inca din antichitate. Trăsătura comuna a operelor lirice este manifestarea directa a sentimentelor. Lirica este o poezie a prezentului, are in centrul ei viata oamenilor si urmareste succesiunea unei varietati de sentimente. Speciile genului liric se individualizează prin: felul in care poetul isi exprima sntimentele in strânsa legătura cu diferite aspecte din realitate prin procedee artistice folosite

Definitie : - reprezinta totalitatea creatiilor epice adica acele opere literare in care autorul isi exprima indirect sentimentele prin povestirea unor fapte, a unor intamplari si prin intermediul personajelor - este unul dintre genurile literare (si care pot fi vazute drept categorii ale literaturii, ce reunesc opere asemanatoare din punct de vedere al modalitatii autorului de a infatisa omul, actiunile sale si starile sufletesti pe care le traieste) ale teoriei literaturii. Genurile literare sunt genul liric (poezia), genul epic (proza) si genul dramatic (teatrul). Fiecare gen literar fiind categorisit la randul sau in mai multe specii literare.

Daca tot suntem la acest capitol, sa detaliem speciile literare ale genului epic: In proza Anecdota Autobiografia Basmul Biografia Jurnalul intim Memoriile Mitul In versuri Nuvela Povestirea Reportajul Romanul Schita Parabola Balada Epopeea Fabula Legenda

Speciile genului liric cult: * lirica cetateneasca: * imnul oda psalmul pamfletul epigrama *lirica intima: elegia cântecul romanţa Meditaţia * lirica peisagistica: pastelul idila

Particularitati Imagini artistice ex. : ”lacul codrilor albastrii”-imagine vizuala “Frunzele lin fosnesc -imagine auditiva “afara ploua”-imagine dinamica

Demonstratia apartenentei unui text literar la genul liric Date sumare despre autor si opera (locul in literatura, temele abordate etc. ); Date despre opera in discutie(volumul din care face parte, data aparitiei, tema abordata etc. ); Definitia operei lirice(dupa modalitatea exprimarii mesajului); Enumerarea a doua, trei, patru caracteristici(in functie de cate se cer prin sugestiile care se dau la recomandarile de la sfarsitul enuntarii cerintei) : exprimarea directa a ideilor, sentimentelor, starilor sufletesti; eparitia autorului in ipostaza de eu liric; Structurarea specifica a textului in versuri , grupate pe strofe (ceea ce da acestuia mu-zicalitate si expresivitate deosebita); folosirea unor moduri de expunere spe-cifice(descrierea, monologul, confe-siunea lirica, dialogul imaginar etc. expresivitatea deosebita, obtinuta printr-un limbaj sugestiv, bogat in figuri de stil (epi-tete, comparatii, personificari, metafore, hi-perbole, antiteze, enumeratii, repetitii, in-versiuni etc. ).

Structura operei epice In operele genului epic exista un narator (povestitor), personaje (participanti la actiune) si actiune(desfasurarea intamplarilor, inlantuirea logica a evenimentelor). Structura acestor opere literare este realizata de cele mai multe ori dupa momentele subiectului: Expozitiunea: defineste spatiul si timpul in care se desfasoara actiunea, descrie personajele si imprejurarile conflictului, situatia initiala; . Intriga: descrie evenimentul care schimba situatia initiala, momentul in care se declanseaza conflictul intre personajele prezente in opera literara; de cele mai multe ori cauzele stau intr-o vina, o lipsa sau o prejudiciere;

Structura genului epic Desfasurarea actiunii: descrie intamplarile desfasurate, in ordine cronologica, menite a reface starea de echilibru din momentul initial; se acumuleaza insa o stare de tensiune, numita si conflict literar; Punctul culminant: descrie momentul de intensitate maxima al conflictului, cea mai tensionata situatie intre personajele ce iau parte la actiune; Deznodamantul: prezinta rezolvarea conflictului si momentul fina Observatie: În unele cazuri, intriga poate fi plasată înaintea expozițiunii

Trasaturile genului epic - naratorul (care poate fi subiectiv sau obiectiv) - acțiunea care se desfășoară în timp și spațiu (indici spațiali și temporali) - personajele care participă la acțiune - modurile de expunere (narațiunea, descrierea, dialogul și monologul) -epicul are putinta de a dilua sau comprima timpul desfasurarii faptelor (jumatate din volumul I al romanului Morometii de Marin Preda cuprinde intamplari desfasurate de sambata seara pana duminica seara, in timp ce volumul II cuprinde aproximativ un deceni. U).

Clasificare dupa continut: Din punct de vedere al perspectivei narative (al modului in care sunt aduse la cunostinta cititorului intamplarile din cadrul operei genului epic) aceasta este si ea de trei feluri: perspectiva externa – naratorul observa si relateaza cititorilor fara sa intre in constiinta personajelor si fara sa traiasca sentimentele acestora; perspectiva interna – naratorul este unul dintre personajele operei, are acces la constiinta lor si relationeaza/reactioneaza ca atare perspectiva neutra – naratorul are o pozitie pare sa stie totul despre personaje si actiune, avand astfel o imagine completa a personajelor si evenimentelor, o pozitie “din culise”, diferita totusi de perspectiva externa in care naratorul pare sa se afle in preajma personajelor si intamplarilor.

Reprezentanti si opere Mobilitatea epicului este totala, atat din punct de vedere temporal, cat si spatial. Poate nara intamplari care se petrec de-a lungul mai multor generatii (Forsyte Saga de Galsworth. Y), de-a lungul catorva secole sau chiar milenii (Adam si Eva de Liviu Rebreanu, Avatarii faraonului Tla de Mihai Eminesc. U), dupa cum se poate rezuma la fapte petrecute in cateva ore (Desfasurarea de Marin Pred. A). Cu aceeasi usurinta, epicul se poate deplasa in spatiu (Ocolul pamantului in optzeci de zile de Jules Vernes sau calatoria in luna a lui Dionis din nuvela Sarmanul Dionis de Mihai Eminescu). Proza are capacitatea de a manipula personaje numeroase, zeci sau chiar sute, distribuindu-le in planuri narative diferite si aducindu-le in prim-plan la un moment dat (Comedia Umana de Honore de Balzac sau Razboi si pace de Tolstoi).

Reprezentanti si opere Prezenta maselor sau a personajelor colective e destul de veche in epica (Alexandru Lapusneanul de C. Negruzzi sau Rascoala de L. Rebrean. U), constituindu-se, de asemenea, intr-o trasatura specifica. Amploarea actiunii este unul dintre criteriile care determina impartirea genului epic in specii literare (schita, nuvela, povestire, roman etc), evoluand de la nararea unui singur eveniment desfasurat intr-o perioada scurta de timp (schita) pana la surprinderea mai multor episoade (nuvela) sau a unei intregi epoci (romanul). Proza clasica: C. Negruzzi, Alexandru Lapusneanul; I. Slavici, Moara cu noroc; N. Filimon, Ciocoii vechi si noi. Proza romantica : M. Eminescu, G. Calinescu, V. Voiculescu, Mireca Eliade Proza realista: Stendhal, Rosu si negru; Balzac, Comedia umana; Flaubert, Doamna Bovary; I. L. Caragiale, in vreme de razboi; I. Slavici, Mara; L. Rebreanu, Ion, Rascoala; M. Preda, Cel mai iubit dintre pamanteni.