FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV Curs 3 SECREIILE DIGESTIVE l

FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV Curs 3

SECREŢIILE DIGESTIVE l l l SALIVA SUC GASTRIC SUC PANCREATIC BILA SUC INTESTINAL

SECREŢIA SALIVARĂ Structura glandelor salivare l Glandele salivare sunt reprezentate de glandele parotide, submaxilare şi sublinguale, precum şi de glandele salivare mici diseminate la nivelul mucoasei bucale. Au o structură tubuloacinoasă. Fiecare lobul este alcătuit din acini, ducte intercalate şi ducte striate. l Celulele acinare secretoare sunt de două tipuri: seroase şi mucoase. l Glandele parotide - seroase l Glandele submaxilare - mixte l Glandele sublinguale - mixte l Glandele micile glande - mucoase.

l l l Proprietăţi Volumul salivei este de aproximativ 1 -1, 5 l/zi Aspectul salivei este opalescent p. H-ul salivei este de 6, 7 (5, 6 -8) Compoziţia chimică a salivei Saliva conţine apă 99, 5% reziduu uscat 0, 5% (substanţe anorganice 0, 2% şi substanţe organice 0, 3%) Componente: Amilaza salivară hidrolizează amidonul preparat până la maltoză trecând prin stadii intermediare de dextrine. Mucinele salivare au rol în formarea bolului alimentar, asigură masticaţia, deglutiţia şi vorbirea, participă la sistemele tampon salivare. Alţi constituenţi: l Imunoglobulinele asigură apărarea antibacteriană. l Lizozimul distruge mucopolizaharidele din peretele bacteriilor; l Tiocianatul are un rol antibacterian, inhibând dezvoltarea bacteriilor, virusurilor şi micoplasmelor. l Natriul şi clorul Substante anorganice: natriu, clor, potasiu, bicarbonatul, calciu, fluor.

Rol l l l digestiv protectiv antibacterian de stimulare a receptorilor gustativi în menţinerea echilibrului hidroelectrolitic şi acidobazic. excretor pentru: metaboliţi (uree, amoniac), substanţe toxice (Pb, Hg, alcool, cocaină, nicotină)

Mecanismul elaborării salivei l l l Saliva se formează în două etape: acinii elaborează saliva primară ductele salivare au loc procese de secreţie şi reabsorbţie. Funcţiile acinilor glandelor salivare Saliva primară se formează prin mecanism predominant pasiv (filtrarea apei), dar şi prin mecanism activ pentru unii ioni. Secreţia primară conţine amilază şi/sau mucină într-o soluţie ionică cu concentraţie asemănătoare cu cea a lichidului extracelular. Celulele acinare conţin granulaţii de zimogen, localizate la polul apical. Saliva primară este izotonă are o compoziţie similară cu un ultrafiltrat plasmatic, dar concentraţia K+ este mai mare decât în plasmă.

REGLAREA SECREŢIE l l l Reglarea se face prin mecanism nervos: nervos Inervaţia parasimpatică - gl. SM +SL : nucleu salivator superior din punte nerv VII - gl P: nucleu salivator inferior din bulb nerv IX gl. salivare mici: nucleu salivator inferior din bulb nerv IX Inervaţia simpatică - origine: coarne lat. măduvă T 1 -T 4 gg. cervical sup. gl. salivare Rol stimularea parasimpaticului secreţie salivară apoasă stimularea simpaticului secreţie salivară vîscoasă, bogată în mucină + lizozim

Stimularea secreţiei se face prin mecanisme reflexe 1. NECONDIŢIONATE • contactul cu mucoasa gustativă a limbii • contactul cu mucoasa bucală şi dinţii • contactul cu mucoasa laringe, faringe, esofag 2. CONDIŢIONATE vederea + mirosul + evocarea alimentelor secreţie salivară si INFLUENŢE INTERCENTRALE cu centrii respiraţiei, deglutiţiei şi vomei

SECREŢIA GASTRICĂ Proprietăţi l lichid incolor, limpede sau uşor opalescent l p. H foarte acid datorită conţinutului în HCl. l Volum mediu zilnic = 1, 2 -1, 5 l. Compoziţie Sucul gastric apă (99%) substanţe solide (1%): organice si anorganice.

Mucoasa gastrică – glande gastrice 1. Celule producătoare de mucus (zona gâtului glandelor) 2. Celule parietale (oxintice) HCl (glande fundice) 3. Celule zimogene (principale) pepsină Celule endocrine 4. (ex. în zona antrală: celule G gastrină )

Componente l l l l l HCl activează pepsinogenul denaturează proteinele alimentare şi formează acidproteinele care sunt mai digerabile; solubilizează nucleoproteinele şi colagenul; transformă Fe 3+ în Fe 2+ absorbabil; rol antiseptic. Enzimele digestive: Pepsina - enzimă proteolitică secretată sub forma inactivă de pepsinogen. Labfermentul - la nou-născut, favorizează transformarea cazeinogenului în paracazeină care în prezenţa calciului se transformă în paracazeinat de calciu. Lipaza gastrică atacă acizii graşi cu lanţ scurt; este importantă la sugari. Catepsina - enzimă proteolitică, are rol mai ales la sugari. Gelatinaza - degradează gelatina de 400 ori mai intens decât pepsina. Alte enzime: anhidraza carbonică, lizozimul, ureaza gastrică. Mucusul gastric - secretat de celulele epiteliale superficiale şi de celulele mucoase auxiliare de la gâtul glandelor fundice şi pilorice. Factorul intrinsec (Castle) - secretat de celulele parietale în paralel cu secreţia de HCl, fiind o mucoproteină cu rol în absorbţia vitaminei B 12 (factorul extrinsec Castle).

REGLAREA SECREŢIEI GASTRICE Reglarea secreţiei gastrice neuro-umorală: 1)REGLAREA NERVOASĂ Inervaţia parasimpatică: nervul vag (X) gg. intramurali stomac Stimularea parasimpaticului - HCl +pepsina (mediator ch. Ach) - gastrina - histamina Inervaţia simpatică: coarne lat. măduvă T 5 -T 10 gg. plex celiac stomac Stimularea simpaticului secreţie gastrică cu mucus (mediator NA) 2)REGLAREA UMORALĂ prin hormoni gastro-intestinali l Gastrină efect stimulator l Gastronă efect inhibitor l VIP (polipeptidul vasoactiv intestinal) efect inhibitor l GIP (polipeptidul gastro-inhibitor) efect inhibitor

Gastrina l eliberată de celulele G din glandele antropilorice l acţionează pe un receptor specific (CCKb) de pe membrana celulei parietale stimulează producţia de HCl l stimulată de: distensia mecanică (prin GRP) chimic: alimente bogate în AA l inhibată de aciditate (ph < 2) Histamina • eliberată de celulele enterocromafine din mucoasa gastrică • acţionează pe receptori H 2 de pe membrana celulelor parietale stimulează secreţia HCl • acţionează sinergic cu gastrina şi acetilcolina. • stimulată de: gastrina acetilcolina (Ach)

Fazele secreţiei gastrice Faza cefalică (20 - 30% răspuns) mecanism nervos Faza gastrică (60 – 80% răspuns) Nervos: colinergic Endocrin: Gastrina Paracrin: Histamina Faza intestinală (5 - 10% răspuns) Nervos: colinergic Endocrin: Gastrina, CCK, Secretina

SECREŢIA PANCREATICĂ Secreţia endocrină este realizată de insulele Langherhans care secreta: l insulina l glucagon l somatostatina

SUCUL PANCREATIC: COMPOZIŢIE Proprietăţi: Proprietăţi cantitate = 1, 5 l/zi p. H = 8 - 8, 4 Compoziţie: 98, 5 apă 1, 5 rezidiu uscat: - substanţe anorganice: HCO 3 - - substanţe organice: enzime pentru: G, L, P

l Enzimele proteolitice Principalele proteaze pancreatice sunt: tripsina, chimotripsina şi carboxipeptidaza. Ele sunt secretate sub formă inactivă de: tripsinogen, chimotripsinogen şi procarboxi-peptidaza. Tripsinogenul este activat specific de enteropeptidaza (enterokinaza) secretată de mucoasa duodenală. l l l Tripsina rezultată activează tripsinogenul, chimotripsinogenul şi procarboxipeptidaza. Tripsina este o endopeptidază ce acţionează în mod specific rupând legăturile peptidice la nivelul radicalului carboxilic al celor doi acizi aminaţi bazici: arginina şi lizina. Chimotripsina este o endopeptidază care hidrolizează legăturile peptidice de la nivelul grupărilor carboxilice ale tirozinei, fenilalaninei, triptofanului, metioninei. Prezintă şi proprietatea de a coagula laptele. Ca urmare a acţiunii tripsinei şi chimotripsinei rezultă polipeptide. Carboxipeptidaza este o exopeptidază care scurtează polipeptidele cu un aminoacid. Acţionează asupra polipeptidelor cu grupare carboxilică terminală. Elastaza, produsă sub formă de proelastază şi activată de către tripsina şi enterokinază, hidrolizează în special legăturile peptidice ale aminoacizilor: alanina, serina, glicina. Ribonucleaza şi deoxiribonucleaza acţionează asupra acizilor ribonucleic şi dezoxiribonucleic, desfăcând legăturile ester-fosfat, rezultând oligopeptide.

l l Enzimele lipolitice Lipaza pancreatică separă prin hidroliză acizii graşi de glicerol. Sărurile biliare, prin acţiunea de emulsionare a grăsimilor, măresc suprafaţa de contact dintre substrat şi enzimă favorizând acţiunea lipazei. Colesterhidrolaza acţionează în prezenţa sărurilor biliare scindând colesterolul alimentar esterificat în colesterol liber şi acid gras. Fosfolipaza A 2 descompune fosfolipidele în acizi graşi şi lizofosfolipide. Enzime glicolitice Sucul pancreatic conţine de asemenea o amilază care este secretată sub formă activă. La fel ca amilaza salivară, hidrolizează moleculele de amidon până la maltoză.

Reglarea secreţiei pancreasului exocrin l l l l 1) Reglarea nervoasă – se realizează prin: Inervaţia parasimpatică : nervul vag (X) ; stimularea vagală SP(direct şI prin secreţiei de gastrină) Inervaţia simpatică: nervii splahnici; stimularea simpatică SP 2) Reglarea umorală – se realizează cu participarea următorilor hormoni Secretină CCK Gastrină VIP Somatostatină

SECREŢIA BILIARĂ l l este produsă de hepatocit bilă hepatică este eliminată în căile biliare este depozitată şi concentrată în vezica biliară bilă veziculară - este eliberată în duoden în perioadele digestive bilă coledociană

Rolul şi funcţiile bilei l l l l l Activarea lipazei pancreatice Emulsionarea trigliceridelor, efect tensioactiv indispensabil pentru digestia lipidelor, prin care lipidele sunt transformate în picături fine care pot fi supuse hidrolizei enzimatice Formarea micelelor, forma solubilă a produşilor hidrofobi, care permite absorbţia lor Absorbţia lipidelor şi vitaminelor liposolubile. Metabolismul colesterolului: sinteza, secreţia şi absorbţia lui intestinală. Reglarea sintezei şi secreţiei biliare a fosfolipidelor. Stimularea peristalticii intestinale. Reglarea secreţiei biliare: sărurile biliare reprezintă principalul stimul fiziologic pentru secreţia biliară (circuitul hepato-entero-hepatic al sărurilor biliare condiţionează fracţiunea colalo-dependentă a secreţiei biliare). Neutralizează chimul gastric acid trecut în duoden. Permite eliminarea unor produşi de degradare: pigmenţi biliari, excesul de colesterol, unii metaboliţi ai hormonilor, unele medicamente, săruri ale metalelor grele.