Fizicieni celebri Arhimede 287 Hr 212 Hr Savantul

Fizicieni celebri

Arhimede (287 î. Hr. -212 î. Hr. ) Savantul grec (în greacă Αρχιμήδης) a fost unul dintre cei mai de seamă învăţaţi ai lumii antice. Realizările sale se înscriu în numeroase domenii ştiinţifice: matematică, fizică, astronomie, inginerie şi filozofie. Carl Friedrich Gauss considera că acesta şi Isaac Newton au fost cei mari oameni de ştiinţă din întreaga istorie a civilizaţiei umane.

Johannes Kepler (1571 -1630) A elaborat legile mişcării planetare şi a pus bazele mecanicii cereşti. El este personalitatea centrală a revoluţiei din astronomie care a avut loc la începutul secolului al XVII-lea, când teoria heliocentrică avansată de Copernicus, cu o jumătate de secol în urmă, a fost susţinută de descoperirile şi argumentaţia lui Galilei.

Blaise Pascal (1623 -1662) A fost un matematician, fizician şi filosof francez având contribuţii în numeroase domenii ale ştiinţei, precum construcţia unor calculatoare mecanice, consideraţii asupra teoriei probabilităţilor, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune şi vid. În urma unei revelaţii religioase, în 1654, abandonează matematica şi ştiinţele exacte şi îşi dedică viaţa filozofiei şi teologiei.

Isaac Newton (1643 - 1727) Fizician şi matematician englez, considerat unul dintre cei mari oameni de ştiinţă, intrat în istorie prin contribuţiile sale în diferite domenii. Descoperirile şi teoriile lui au pus bazele ştiinţei din timpul lui până în zilele noastre. A fost unul dintre inventatorii unei ramuri a matematicii-aritmetica, alături de Gottfried Wilhelm Leibniz. Este savantul aflat la originea teoriilor care vor revoluţiona ştiinţa în domeniul opticii, matematicii şi mecanicii.

Anders Celsius (1701 -1744) A fost astronom, fizician şi inventator suedez. Se ocupă în egală măsură şi de geodezie şi de fizică. A studiat aurorele boreale şi a explicat acest fenomen pentru prima dată prin magnetismul terestru. În anul 1742, elaborează un termometru cu mercur bazat pe scara centesimală de temperaturi, unde punctul “ 0” marca punctul de congelare şi “ 100” punctul de fierbere al apei. Numele său a fost atribuit unui grad termometric (gradul C).

Benjamin Franklin (1706 -1790) Este una dintre cele mai cunoscute personalităţi din istoria Statelor Unite, fiind diplomat, om de stiinţa, inventator, filozof, profesor şi om politic. Oricare dintre acestea l– ar fi făcut faimos: a organizat prima bibliotecă din America, a inventat multe lucruri printre care şi paratrăsnetul, i-a uimit pe oamenii de ştiinţă din toată lumea cu experienţele sale de electricitate.

Henry Cavendish (1731 -1810) A fost fizician şi chimist englez. A descoperit hidrogenul-1766 şi a realizat sinteza apei-1784. A fost primul care a măsurat constanta gravitaţională a lui Newton, printr-o experienţă rămasă celebră, şi a determinat, de asemenea, masa pământului. Geniul său n-a fost cunoscut decât abia în anii 1870, în timp ce Maxwell a descoperit documentele pe care el le lăsase cu 60 de ani înainte.

James Watt (1736 -1819) A fost un matematician şi inginer scoţian, care a activat într-o perioadă de efervescenţă a revoluţiei industriale, ca fiind cel care a adus o importantă îmbunătăţire a funcţionării maşinii cu abur a lui Thomas Newcomen, prin inventarea camerei de condensare a aburului separată. În 1780 a inventat presa de copiat, doi ani mai târziu a adăugat la maşina cu aburi un volant, alţi doi mai târziu un regulator centrifugal şi astfel, evoluţia primei maşini cu aburi se încheia.

Charles Auguste de Coulomb (1736 -1806) A fost un fizician francez, cunoscut pentru descoperirea legii ce-i poartă numele: definiţia forţei electrostatice de atracţie sau respingere. De asemenea, unitatea de măsură, în Sistemul Internaţional, pentru sarcina electrică a fost numită în cinstea lui.

André Marie Ampere (1775 -1836) Matematician şi fizician francez. Cercetările sale minuţioase, teoretice şi experimentale, efectuate în domeniul interacţiunii curenţilor electrici şi al magnetismului l-au condus la formularea primei teorii prin care arătă legătura dintre magnetism şi curenţii electrici ca două grupuri de fenomene care iniţial erau considerate diferite. În cinstea lui, unitatea de măsură pentru intensitatea curentului electric îi poartă numele.

Carl Gauss (1777 -1855) Fizician şi astronom german celebru, unul dintre cei mari matematicieni din istorie; s-a remarcat prin contribuţii fundamentale în teoria numerelor şi geometrie, în probabilităţi şi statistică, ca şi prin descoperiri majore în astronomie şi electromagnetism. De asemenea, a inovat cartografia şi topografia, iar una dintre invenţiile sale a fost o versiune timpurie a telegrafului. O reprezentare grafică celebră (curba, clopotul) poartă numele său.

Georg Simon Ohm (1787 -1854) A fost un fizician german, profesor la universitatea de la Nürnberg. Face studii experimentale a legăturilor între intensitatea curentului electric dintr-un conductor, tensiunea aplicată şi rezistenţa sa. În 1826 emite legea conducţiei electrice, care-i poartă numele. Defineşte ştiinţific fenomenele electrocinetice.

Michael Faraday (1791 -1867) A fost un fizician şi chimist englez. În fizică face cercetări importante privind cunoaşterea electromagnetismului şi dezvoltarea aplicaţiilor acestuia. Produce curentul electric cu ajutorul magnetismului în anul 1831.

James Prescott Joule (1818 -1889) Fizician englez autodidact, devine celebru printr-o ingenioasă experienţă în determinarea echivalentului mecanic al caloriei în anul 1842, verificând principiul conservării şi transformării energiei. Enunţă în 1841 legea transformării energiei în conductoarele parcurse de curent electric.

William Thomson-lord Kelvin (1824 -1907) A fost un fizician britanic care a devenit faimos prin teoria temperaturii absolute, calcularea vechimii Pământului, conceperea primului telegraf care a traversat Atlanticul, ş. a.

James Clerk Maxwell (1831 -1879) A fost un fizician scoţian, autorul unui set de ecuaţii care descriu legile de bază ale electrodinamicii. Meritul lui fundamental este că a introdus în fizică ideea că lumina şi undele electromagnetice sunt, în esenţă, identice.

Alfred Nobel (1833 -1896) Chimist, inventator, om de afaceri suedez, este creatorul fundaţiei ce oferă faimoasele premii ce poartă numele lui. În 1867 îşi brevetează o invenţie sub denumirea de dinamită. Până la moartea sa, în 1896, el a brevetat peste 355 de invenţii, printre care: cauciucul sintetic, pielea artificială şi mătasea sintetică.

Ludwig Eduard Boltzmann (1844 -1906) A fost un fizician şi matematician austriac, membru al Academiei de Stiinţe din Viena, faimos pentru inventarea mecanicii statistice, ca metodă generală de studiere a gazelor. A generalizat legile teoriei cinetice a gazelor cu ajutorul metodelor statistice şi a fundamentat pe cale cinetico-moleculară principiul al doilea al termodinamicii.

Antoine Henri Becquerel (1852 -1908) A fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel în domeniul fizicii în anul 1903, alături de Pierre şi Marie Curie, ca urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate.

Albert Abraham Michelson (1852 -1931) A fost un fizician american de origine prusacă cunoscut pentru lucrările sale în domeniul măsurării vitezei luminii şi în primul rând pentru experimentul Michelson-Morley. În 1907 a primit Premiul Nobel pentru Fizică. A devenit primul american care a primit premiul Nobel într -un domeniu ştiinţific.

Joseph John Thomson (1856 -1940) Fizician englez căruia i se datorează descoperirea electronului. În 1906 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru fizică.

Max Karl Ernst Ludwig Planck (1858 -1947) Fizician german, opera lui a pus bazele teoriei cuantice la începutul secolului XX şi prin urmare a schimbat pentru totdeauna structura fundamentală a fizicii. Atât de extraordinară este această principală realizare a sa, încît uneori e situat alături de Isaac Newton şi de Albert Einstein. Laureat al Premiul Nobel pentru Fizică în 1918.

Pierre Curie (1859 -1906) A fost un fizician francez, pionier în studiul radioactivităţii, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1903. Printre altele, împreună cu fratele său, Jacques, a descoperit efectul piezoelectric în 1880.

Ernest Rutherford (1871 -1937) El rămâne în istoria ştiinţelor ca "părintele fizicii nucleare", fiind considerat una dintre cele mai strălucite minţi ale fizicii şi chimiei de la cumpăna dintre secolele XIX şi XX. A pus în evidenţă că un atom are un nucleu încărcat pozivit cu o sarcină mică, ce este gravitat de electroni, model care îi poartă numele. Îi este acordat Premiul Nobel pentru Chimie în 1908.

Albert Einstein (1879 -1955) Fizian american de origine germană. Primul şi cel mai important studiu, al său, cuprinde teoria relativităţii restrânse; apoi, efectul fotoelectric care conţine ipoteza revoluţionară asupra naturii luminii; teoria relativităţii generale se înscrie în linia demonstraţiilor sale geometrizării fizicii. Laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1921.

Max Born (1882 -1970) A fost un matematician şi fizician evreu german. Laureat al premiului Nobel pentru Fizică în 1954, având merite deosebite în mecanica cuantică.

Niels Bohr (1885 -1962) Fizician danez, cu contribuţii esenţiale la înţelegerea structurii atomice şi a mecanicii cuantice, laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1922. Spunea: “nimic nu există până când nu se măsoară”.

Erwin R. J. A. Schrödinger (1887 -1961) Fizician austriac, fondatorul mecanicii ondulatorii a cărei ecuaţie fundamentală îi poartă numele. De asemenea, el a studiat elementul radiu şi a adus contribuţii însemnate la definitivarea teoriei culorii. Pentru contribuţiile sale, el a fost laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1933.

Louis de Broglie (1892 -1987) Francez, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1929. Demonstrând că la scară atomică materia are în acelaşi timp caracter de undă şi de particulă, a contribuit în anii 1920 la maturizarea teoriei cuantice. Ecuaţiile lui, care la scurt timp după enunţare au fost confirmate experimental, au permis formularea unei teorii a atomului foarte asemănătoare cu cea existentă în prezent.

Werner Heisenberg (1901 -1976) A fost un celebru fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1932, şi unul dintre fondatorii fizicii cuantice. El s-a aflat mai apoi în fruntea programului pentru energie nucleară a Germaniei Naziste.

Stephen William Hawking (8 ianuarie 1942 Este un fizician englez, teoretician al originei universului şi unul dintre cei mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematică la Universitatea Cambridge, deţinută cândva de Isaac Newton. Principalele domenii de cercetare sunt cosmologia teoretică, relativitatea generală şi mecanica cuantică.