FIGURI DE STIL i PROCEDEE DE EXPRESIVITATE Nivelurile

FIGURI DE STIL și PROCEDEE DE EXPRESIVITATE

Nivelurile textului poetic • 1. Nivelul fonetic – figuri de sunet (se construiesc pe baza sunetelor limbii) • 2. Nivelul morfo-sintactic – figuri de construcție (o anumită organizare sintactică a termenilor) • 3. Nivelul stilistic – figuri semantice (tropi), figuri de gândire, figuri retorice • 4. Nivelul imaginilor artistice • 5. Nivelul prozodic

1. Nivelul fonetic • Aliterația – repetiția unor consoane cu efect eufonic, onomatopeic sau simbolic Exemplu: Prin vișini vântul în grădină Cântând culcuș mai bate-abia. (G. Coșbuc) • Asonanța – repetiția unei vocale accentuate în două sau mai multe cuvinte Exemplu: Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. (Grigore Alexandrescu)

2. Nivelul morfosintactic • Inversiunea - schimbare în ordinea constituenților frazei Exemplu: Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate. (Gr. Alexandrescu) • Ingambamentul – continuarea unei idei dintr-o propoziție în versul următor Exemplu: Porni Luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe. (Mihai Eminescu) • Repetiția – reluarea unui element cu aceeași valoare Exemplu: Care vine, calcă totul în picioare. (Mihai Eminescu)

2. Nivelul morfosintactic • Paralelismul sintactic – procedeu prin care se repetă, în același vers sau în versuri succesive, același tipar sintactic, de obicei generat de repetiție Exemplu: Și dacă… (Mihai Eminescu) • Elipsa – suprimarea unui constituent dintr-un enunț Exemplu: Și bea din plin vârtejul stârnit în preajma ta Cum, altădată, boarea pădurilor terestre. (Ion Barbu)

3. Nivelul stilistic – figuri semantice • Epitetul – alăturarea unui adjectiv, adverb pe lângă un substantiv, în scopul de a evidenția o însușire considerată esențială Exemple: melc nătâng (Ion Barbu), laptele amar și agurid (T. Arghezi), sălbatecul vodă (G. Coșbuc), păru-i galben (M. Eminescu), vorbește-ncet (M. Eminescu) • Personificarea – atribuirea de însușiri umane ființelor necuvântătoare, lucrurilor Exemplu: sufletul tremurând (T. Arghezi)

3. Nivelul stilistic – figuri semantice • Comparația – alăturarea a doi termeni, cu scopul de a se releva trăsături asemănătoare sau de a se evidenția unul dintre termeni Exemplu: Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri (M. Eminescu) • Metafora – figură semantică bazată pe transferul de sens între doi termeni, comparație incompletă sau subînțeleasă Exemplu: - metafora plasticizantă – rolul de a concretiza abstracțiunile (cicoarea ochilor = ochi albaștri) - metafora revelatorie – luminează ceva ascuns, îmbogățește conținutul ideatic (corola de minuni a lumii) • Oximoronul – alăturarea a doi termeni contradictorii Exemplu: Suferință, tu, dureros de dulce (M. Eminescu) flori de mucegai (T. Arghezi)

3. Nivelul stilistic – figuri de gândire • Antiteza – opoziție între două cuvinte, idei, personaje etc. , termenii reliefându-se reciproc Exemplu: Toate-s vechi și nouă toate (M. Eminescu) • Hiperbola – mărire sau micșorare exagerată a trăsăturilor unei ființe, lucru, fenomen Exemple: Vodă-i un munte. (G. Coșbuc) Frumoasă cât eu nici nu pot O mai frumoasă să-mi socot. (G. Coșbuc)

3. Nivelul stilistic – figuri de gândire • Simbolul – imagine prin care sunt sugerate însușiri caracteristice unor fenomene, noțiuni abstracte Exemplu: simbolul plumbului – ideea morții Dormeau adânc sicriele de plumb Pe flori de plumb și funerar veșmânt. (G. Bacovia) • Alegoria – este un fel de metaforă lărgită, în cuprinsul căreia se operează un transfer din planul abstract al unor înțelesuri de adâncime într-unul figurativ, de suprafață Exemplu: moartea prezentată ca o nuntă C-am avut nuntași, Brazi și păltinași, Preoți- munții mari, Paseri, lăutari, Păsărele mii Și stele făclii. (Miorița)

3. Nivelul stilistic – figuri retorice • Invocația retorică – formulă retorică de adresare către o persoană absentă sau imaginară, de la care nu se așteaptă, de fapt, nicio intervenție Exemplu: Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei. (M. Eminescu) • Interogația retorică – adresarea unei întrebări (sau serii de întrebări) al cărui răspuns este cuprins în ea; un procedeu prin care se urmărește menținerea atenției și participarea mai intensă a cititorului sau a auditoriului la cele spuse Exemplu: Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? (M. Eminescu) • Exclamația retorică – exprimarea unui puternic sentiment prin exclamații sau interjecții Exemplu: O, rămâi la mine… (M. Eminescu)

4. Nivelul imaginilor artistice • Imagini vizuale: Priveam fără de țintă-n sus Într-o sălbatecă splendoare. (G. Coșbuc) • Imagini auditive: Și scârțâiau coroanele de plumb. (G. Bacovia) • Imagini tactile: Și parcă dorm pe scânduri ude. (G. Bacovia) • Imagini olfactive: Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet. (M. Eminescu) • Imagini gustative: Cerul la gust i-ajunge ca un blid Cu laptele amar și agurind. (T. Arghezi) • Imagini sinestezice: O pictură parfumată cu vibrări de violet. (G. Bacovia) • Imagini cromatice: Cu șorțul negru prins în brâu (G. Coșbuc) • Imagini dinamice: Iar pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum… (V. Alecsandri) • Imagini dinamice: Cade-n brânci și se ridică. (G. Coșbuc)

5. Nivelul prozodic • Rima rezultă din potrivirea ultimelor silabe din două sau mai multe versuri a) Rime masculine (silabele finale sunt accentuate): dus/ apus Rime feminine (penultima silabă accentuată): visează/ cutează b) Monorimă (aaaa) Împerecheată (aabb) Încrucișată (abab) Îmbrățișată (abba) Rimă amestecată sau variată (versurile rimează fără nicio regulă): Și cum vine de la munte Blestemând Și lăcrimând, Toți ciulinii de pe vale Se pitesc prin văgăuni, Iar măceșii de pe câmpuri O întâmpină în cale Cu grăbite plecăciuni… (G. Topîrceanu) Rimă interioară (rimează cuvintele din interiorul versului): Linele, colinele strâng de sus luminile. (L. Blaga)

5. Nivelul prozodic • Ritmul – reprezintă armonia poetică obținută din succesiunea simetrică și periodică, într-un vers, a silabelor lungi și scurte sau a celor accentuate și neaccentuate Tipuri de ritm: - Ritm trohaic: Doi-nă, / doi-nă, / cân-tic/ dul-ce/ - Ritm iambic: A fost/ o da/-tă ca-n/ po-vești/ - Ritm dactilic: - Ritm amfibrahic: Pe vo-dă-l/ ză-reș-te/ că-la-re/ tre-când…

5. Nivelul prozodic • Măsura – numărul silabelor dintr-un vers • Versul – este un rând dintr-o poezie marcat de o pauză finală - versul alb – este lipsit de rimă (păstrează ritmul, măsura, pauzade la sfârșit de vers) - versul liber – nu are rimă, are metrică variabilă, este lipsit de ritm (păstrează doar pauza de la sfârșit de vers) • Strofa – presupune o grupare de versuri care au înțeles unitar - monostih, distih, terțină, catren, cvinarie, sextină, septimă, octava, nona, decima

MULȚUMESC!