FIBRE TEXTILE I FIRE Clasificarea i proprietile fibrelor

FIBRE TEXTILE ŞI FIRE Clasificarea și proprietățile fibrelor textile

Confecționarea materialelor textile este un proces complex, cuprinzând un șir de operații de prelucrare la care se supun fibrele textile, în urma cărora ele sunt transformate în fire (= fibre a căror lungime este de zeci și sute de metri).

Fibra textilă este un Fibra textilă corp elastic, subțire și dur, al cărui dimensiune transversală este mult mai mică în comparație cu lungimea. În funcție de proveniență, fibrele textile se clasifică în fibre naturale și fibre chimice. Fibrele naturale se obțin din produse naturale.

Bumbacul este cel mai folosit material natural în Bumbacul modă. Este cultivat în zonele subtropicale, inclusiv în Americi, Africa, India și Pakistan. Din bumbac pot fi produse multe tipuri de materiale: satin, organza, dantela, sifon, tafta, denim, etc. Bumbacul se distinge prin zona si modul de cultivare. Bumbacul peruvian Pima - este un tip de bumbac luxos cultivat în Peru, cu o fibră mult mai lungă decât cea a bumbacului normal, aproape dublă. Este rezistent și mătăsos. Bumbacul egiptean - este un bumbac scump, pentru că este fin și rezistent.

Lâna Este una dintre cele mai utilizate fibre, mai ales pentru piesele vestimentare dedicate sezonului rece. Cele mai cunoscute sunt: Lâna Cervelt În Noua Zeelanda este foarte dezvoltată, s-a reușit producerea celei mai fine lâni, din lâna cerbului Cervelt specific zonei. Produsul este un amestec delicat intre cașmir si mătase. Lâna de Alpaca Natural lâna de Alpaca este maro închis sau neagră, dar poate sa fie și gri sau albă. Este foarte fin și hipoalergenic, astfel că poate fi bun pentru cei care sunt alergici la lâna obișnuită. Este una dintre cele mai rezistente lâni, provenita de la alpaca, un animal din familia lamelor.

Lâna de cămilă naturală are culoarea crem și este o opțiune luxoasă deoarece este la fel de fină ca și cașmirul, este mult mai călduroasa și mai ușoara decât alte tipuri de lâni și mai puțin delicată decât cașmirul. Cașmirul Este unul din cele mai luxoase tipuri de fibră. Provine de la capra Cașmir. Aceste capre au lână foarte fină și foarte lungă, însă ele produc o cantitate foarte mică de lâna anual, de unde și prețul ridicat. Angora Capra de Angora și iepurele de Angora sunt cele doua animale care produc acest material. Cel produs de către iepure se numește Angora, iar cel produs de către capra se numește Mohair. Angora este mult mai scumpă, pentru că este mult mai fină decât mohairul.

Mătasea este cea mai scumpa fibră naturală, care se obține din coconii larvelor viermilor de mătase. Sericultura - creșterea viermilor de mătase necesită foarte multă răbdare. Pentru a produce un kilogram de mătase, este nevoie de 3000 de viermi care mănâncă 104 kg de frunze de dud. Este nevoie de 30. 000 de viermi pentru a produce 5, 4 kg de mătase brută. Peste 30 de țări produc mătase naturală, printre ele se află China și India, dar și Romania. Mătasea are un aspect strălucitor datorită structurii triunghiulare a firului de mătase, care permite luminii sa se refracte in unghiuri diferite, producând culori diferite.

Mătasea În funcție de modul de hrană al viermilor de mătase, se disting patru tipuri de mătase: 1. Mătasea de dud - cea mai întâlnită, cu o nuanță de alb sau auriu 2. Mătasea eri - creată de viermi care se hrănesc cu frunze de ricin, cu o nuanță de galben pal 3. Mătasea Muga - creată de viermi care se hrănesc cu plante specifice Indiei, cu o nuanță de galben 4. Mătasea Tasar - creată de viermi care se hrănesc cu frunzele plantei indiene Asan, cu o nuanță de bronz mai puțin lucioasa

Fibrele chimice se chimice confecționează prin procedee chimice. Datorită inovațiilor din industria chimică, s-a reușit obținerea unor fibre chimice care pot înlocui unele fibre naturale, precum bumbacul, mătasea şi lâna.

PROPRIETĂȚILE FIBRELOR TEXTILE Fibrele textile se caracterizează prin proprietăți fizice, mecanice și igienico-funcționale. PROPRIETĂȚI FIZICE Proprietățile fizice ale fibrelor cuprind caracteristicile evidente ale acestora (lungime, finețe, culoare, tușeu, higroscopicitate, elasticitate etc. ). Lungimea În funcție de lungime, fibrele pot fi clasificate în: • fibre scurte (bumbac L < 56 mm, azbest L < 50 mm); • fibre de lungime medie (lână L < 300 mm); • fibre lungi (in L < 750, cânepă L < 1500 mm); • fibre continue, numite și filamentare (mătasea naturală şi filamentele obținute pe cale chimică).

PROPRIETĂȚI FIZICE Finețea indică gradul de subțirime a fibrelor și se redă prin valoarea diametrului secțiunii transversale exprimate în microni. În funcție de finețe, fibrele se clasifică în fibre fine, fibre mijlocii, și fibre groase. Pentru măsurarea fineței fibrelor se ia în considerare densitatea liniară, exprimată prin trei indici: Ttex, numărul metric (Nm), și denierul Tden. Culoarea fibrelor textile depinde de intensitatea pigmentării naturale. Fibrele vegetale pot avea pigmentarea în galben, verde și maro. Lâna poate fi de culoare gălbuie, gri, bej, brună sau neagră, în funcție de rasa de oi de la care provine. Mătasea crudă poate fi albgălbuie sau galbenă-viu. Ondulațiile reprezintă numărul de încrețituri pe 1 cm de fibră. Această proprietate este caracteristică fibrelor de lână naturale și celor obținute pe cale chimică, fabricate pentru a imita și înlocui lâna. Fibrele de lână de rasă merinos au 12 -14 ondulații/cm, iar cele de țurcană au 2 -4 ondulații/cm, fiind aproape netede.

PROPRIETĂȚI FIZICE Luciul este determinat de gradul de netezime sau de asprime al suprafeței fibrelor textile. Din punct de vedere al luciului, există: • fibre cu luciu mat (fibrele de bumbac groase și scurte); • fibre cu luciu slab (inul, ramia, cânepa, bumbacul fin); • fibre cu luciu pronunțat (mătasea brută, bumbacul şi inul mercerizat); • fibre cu luciu puternic (fibrele obținute pe cale chimică-matisate); • fibre cu luciu foarte puternic (fibrele obținute pe cale chimică-nematisate). Rezistența la factorii de mediu indică capacitatea fibrelor de a opune rezistență atât la acțiunea luminii, umidității, transpirației, cât și la uzura în timpul spălatului, curățirii chimice etc. Fibrele cu o rezistență redusă în condiții de mediu nefavorabile sunt: mătasea, iuta, poliamida, bumbacul, inul, cânepa, lâna, poliesterul, poliacrilonitrilul.

PROPRIETĂȚI MECANICE Rezistența la tracțiune este redată prin sarcina maximă pe care o suportă o fibră în momentul ruperii. Alungirea la rupere este proprietatea fibrelor de a se alungi sub acțiunea unei forțe până în momentul ruperii. În funcție de gradul de alungire, există trei tipuri de alungiri, asociate cu diferite grade de șifonabilitate (adică capacitatea de a menține forma): • alungire plastică (produsele vestimentare se șifonează puternic; din această categorie fac parte produsele din fibre de bumbac, in etc. ); • alungire elastică (produsele vestimentare au o șifonabilitate medie, de exemplu, fibrele de mătase, lână etc. ); • alungire flexibilă (produsele vestimentare nu se șifonează, de exemplu, cele confecționate din fibre sintetice). Comportarea fibrelor la frecare se manifestă în timpul folosirii fibrelor textile, când acestea sunt supuse filării și țesutului. Fibrele de lână au o pufozitate mai mare și se deteriorează mai ușor ca fibrele de mătase, care au o structură netedă.

PROPRIETĂȚI MECANICE Gradul de șifonare reprezintă proprietatea de revenire a fibrelor la forma lor inițială, după ce sunt ținute un timp determinat sub presiune și apoi lăsate liber. Șifonabilitatea este determinată de structura fibrei; finețea fibrei; conținutul de umiditate din fibră; și, numărul de ondulații pe fibră. Plasticitatea reprezintă proprietatea fibrelor de a menține forma imprimată de către forțele exterioare, chiar după ce acestea numai acționează asupra fibrelor. De exemplu, fibrele care dețin o plasticitate bună vor păstra o cută obținută prin călcare. Această proprietate depinde de structura și compoziția materialelor fibroase, valoarea forțelor deformante, temperatură, umiditate etc.

PROPRIETĂȚILE IGIENICO-FUNCȚIONALE Higroscopicitatea este proprietatea fibrelor de a absorbi apă sau vapori de apă din mediul înconjurător sau de a ceda apă proprie într-un mediu mai uscat. Higroscopicitatea este o caracteristică importantă la alegerea materialului pentru confecționarea produsului vestimentar, deoarece cantitatea de umiditate reținută poate influența comportamentul acestuia în timpul prelucrării, precum și în timpul purtării lui. Fibrele care dețin o higroscopicitate bună absorb cu ușurință umiditatea și transpirația, ceea ce le face să fie plăcute la purtare. Fibrele naturale au valori mari de higroscopicitate decât cele sintetice. Rezistența la microorganisme şi insecte. Microorganismele, cum ar fi ciupercile şi bacteriile, precum și insectele (molii, gândaci, furnici), pot degrada fibrele textile, cu excepția celor de origine sintetică. Degradarea fibrelor este cauzată de nivelul de umiditate și lipsa luminii și aerului, de aceea se recomandă ca materialele textile să fie depozitate în locuri uscate și ferite de umezeală.