EXPRESII CELEBRE 1 Prof Cornelia Cucu Liceul cu

EXPRESII CELEBRE (1) Prof. Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău

“ De vrei pace, fii gata de război! ” (“ Si vis pacem, para bellum! ”) E fără îndoială un vechi proverb de pe vremea Republicii, apoi reluat de Vegetius, la sfârşitul sec. al IV-lea î. Hr. , din Epitoma rei militaris (Scurt manual de artă militară), atunci când Imperiul Roman de Apus se apropia de sfârşitul său, care va avea loc în 476. Vegetius scrie: Qui desiderat pacem, praeparet bellum (“Cine doreşte pace să se pregătească de război).

“Vai de cei învinşi! (“Vae victis!”) După Titus Livius, vorba aceasta ar fi fost spusă de un anume Brennus, căpetenia jefuitorilor gali care au distrus şi au prădat Roma în 390 î. Hr. După ce aurul răscumpărării a fost cântărit, el ar fi aruncat pe cântar, ca să atârne mai greu, sabia lui, strigând : ”Vai de cei învinşi!”. Urmarea nu e fără haz. Brennus a trecut neîntârziat în tabăra nefericiţilor învinşi, fiind la rândul său învins de Marcus Furius Camillus, “al doilea întemeietor al Romei”. De fapt Brennus nu purta acest nume, aşa i-au spus romanii, de la brenn, numele celtic pentru un înalt comandant militar.

“ Încă o victorie ca aceasta, şi sunt pierdut! “ (“ Si alteram tatem victoriam reportavero, mea erit pernicies! “) Cuvinte rostite de Pirus, regele Epirului, după bătălia câştigată la Asculum (279 î. Hr. ) împotriva romanilor. Expresia e folosită astăzi pentru a caracteriza o victorie care a costat prea multe sacrificii: o victorie a la Pirus.

“ Hanibal la porţi!” (“Hannibal ad portas! ”) Această afirmaţie exprimă strigătul de groază al romanilor, dupa ce armatele cartagineze nimiciseră oastea lor, la Cannae şi este menţionată de Cicero în De Finibus, IV, 9, 22.

“Zarva armelor m-a împiedicat să aud glasul legii!” Replica lui Marius (157 -86 î. Hr. ), om politic şi general roman, biruitorul numizilor (105 î. Hr. ) şi al teutonilor (102 î. Hr. ), acuzat de ilegalitate pentru că “acordase simultan cetăţenie la o mie de oameni ca răsplată a meritelor în război”.

“Ce vremuri! Ce moravuri!” (“O tempora! O mores!”) Apostrofă a lui Cicero în exordiul primei Catilinare, discurs prin care, la 7 noiembrie 63 î. Hr. , marele orator, consul în anul acela, denunţa în faţa senatului conspiraţia patricianului Lucius Sergius Catilina (108 -62 î. Hr. ). Vorba s-a folosit mereu ca expresie retorică a indignării împotriva stricăciunii vremurilor şi a societăţii.

“Zarurile au fost aruncate !” (“Alea jacta est!” ) Exclamaţia aparţine lui Caesar în momentul trecerii Rubiconului (49 î. Hr. ). Pentru a se evita incursiunile armate împotriva Italiei ale unor comandanţi ambiţioşi, avizi de putere, Senatul roman a interzis, printr-o lege specială, trecerea cu trupe a Rubiconului, râul care despărţea Galia Cisalpină de Italia. Hotărârea lui Caesar, pe cât de îndrăzneaţă , pe atât de riscantă, avea să-i aducă deopotrivă puterea şi gloria.

“Iată ziua mult aşteptată!” (“He prosdokomene hekei hemera!”) Din câte spune Plutarh (în Viaţa lui Pompei) , aşa ar fi spus Iulius Caesar înainte de a începe, la Pharsalus în Thesalia (9 august 48 î. Hr. ) , bătălia hotărâtoare a întregului război civil. Caesar comanda atunci opt legiuni cu efectivul scăzut (80 de cohorte), însă cu moralul intact. Pompei, care comanda 110 cohorte, a fost îndemnat de cei din preajma sa să accepte o confruntare pe care n-o dorea atunci şi acolo. “În sfârşit, ar fi spus Cesar, iată ziua mult aşteptată, ziua în care vom avea de luptat nu împotriva lipsurilor şi a foamei, ci împotriva unor soldaţi!”. Pompeienii au fost zdrobiţi. Pompei a scăpat cu fuga, însoţit de câţiva oameni devotaţi, lăsând în urma lui, dacă e să credem ce spune Caesar în Războiul civil, 15 000 de morţi şi aproape 25 000 de prizonieri.

“Africa, eşti în mâinile mele!” (“Teneo te , Africa!”) Vorbă atribuită de Suetoniu lui Caesar (Divinus Iulius, 59). “Dacă hotăra ceva , nu se lăsa înduplecat să renunţe sau să amâne din nici un considerent religios. În Africa, celebrând un sacrificiu, i-a scăpat victima, semn rău, totuşi n-a şovăit să-i atace pe Scipio şi pe Iuba. Când a debarcat, împiedicându-se, a căzut la pământ: “Africa, eşti în mâinile mele”, a strigat el pe dată, ca să dezmintă orice înţeles rău prevestitor al acestui semn. ”

“Am venit, am văzut, am învins! ” (“ Veni, vidi, vici! ”). Conţinutul scrisorii prin care Caesar vestea Senatului roman victoria de la Zela asupra lui Pharnaces , regele Pontului ( 2 august 47 î. Hr. ). Expresie a unei fulgerătoare şi, totodată , decisive izbânzi.

“Grăbeşte-te încet!” (“Festina lente!”) În sensul de “grăbeşte–te, însă nu te pripi”. După Suetoniu (Divinul Augustus, 25), una din formulele preferate ale împăratului Augustus, rostită pare-se în greceşte şi adesea asociată de el cu un vers din Euripide referitor la comandantul de oşti: “Decât prea îndrăzneţ, mai bine chibzuit” şi cu maxima: “Lucrul bine făcut îndeajuns de la vreme-i făcut”.

“Mi-a fost încredinţat un oraş de cărămizi, las în urmă un oraş de marmură!”(“Marmoream urbem relinquo, quam latericiam accepi!”) Expresie atribuită împăratului Augustus (63 î. Hr. -14 d. Hr. ), mare constructor şi mare sprijinitor al culturii. Suetoniu nu vede aici nici o exagerare, şi chiar adaugă: “Cât priveşte trăinicia Romei, s-a îngrijit de ea, pentru cei mai îndepărtaţi urmaşi, atât cât stă în puterile prevederii omeneşti”.

“Varus, dă-mi legiunile înapoi!” (“Vare, legiones redde!”) Exclamaţie amară şi obsesională atribuită de Suetoniu ( Divinul Augustus, 23) împăratului Augustus, la amintirea grelei înfrângeri de la Teutoburg (9 d. Hr. ), unde căpetenia germană Arminius a învins şi masacrat trei legiuni romane de elită. Dezastrul acesta, spune Suetoniu “a fost cât pe ce să ducă la năruirea Imperiului”. Augustus a rămas atât de zdruncinat încât “luni de zile după aceea nu şi-a tăiat părul şi nu şi-a ras barba şi adesea îşi izbea capul de uşi, strigând: “Quintilius Varus, dă-mi legiunile înapoi!”, luând obiceiul de a face din ziua de aniversare a catastrofei o zi de doliu şi de lamentaţii. La şase ani după dezastru, armata lui Germanicus a descoperit în pădurea de la Teutoburg osemintele celor trei legiuni şi le-a înmormântat după lege. (Tacit, Anale, I, 61 -61).

“Păstorul cel bun îşi tunde oile, nu le jupoaie!” (“Boni pastoris est tondere pecus, non deglubere!”) Frază care sună a proverb, celebră în antichitate. Este atribuită lui Tiberiu. A fost adresată de împărat guvernatorilor de provincii romane şi stă mărturie pentru chibzuinţa politică şi cumpătarea administrativă a urmaşilor lui Augustus, la începutul principatului său (Suetoniu, Divinul Tiberius, 32).

“Să mă urască, dar să se teamă!” (“Oderint, dum metuant!”) În traducere mai liberă, dar mai nuanţată şi mai exactă: “N-au decât să mă urască oricât vor, numai să-mi ştie de frică!”. Expresia provine din tragedia Atreu a dramaturgului latin Accius (170 -85 î. Hr. ) şi a fost folosită de Cicero , în prima Filipica , dar mai ales de Caligula (împărat al Romei între 37 -41), atunci când o confuzie de nume era responsabilă de moartea unui inocent (Suetoniu, Gaius Caligula, 30). Se pare că Tiberiu, predecesorul lui Caligula, a adaptat cu oarecare umor versul lui Accius. Aflând de unele epigrame ostile guvernării sale, ar fi spus: “N-au decât să mă urască, totul e să mă aprobe”. Se referea la aprobarea hotărârilor lui de către Senat.

“Slava ţie, Împărate, cei ce se duc la moarte te salută!” (“Ave, Caesar, morituri te salutant!”) Salutul ritual al luptătorilor în timpul jocurilor de la Roma. Se pare că gladiatorii îl rosteau înclinându-se, în timp ce defilau prin dreptul lojei imperiale, înainte de începerea luptelor. Suetoniu o atribuie însă şi celor care s-au înfruntat, pentru plăcerea împăratului Claudius, cu prilejul vestitei lupte navale simulate pe lacul Fucinus.

“Ce mare artist moare o dată cu mine!” (“Qualis artifex pereo!”) Cuvinte pe care, după Suetoniu, împăratul Nero le-a rostit de mai multe ori înainte de a se sinucide, în 9 iunie 68 d. Hr. Legiunile, apoi garda pretoriană i se alăturaseră lui Galba, iar Senatul îl declarase pe împărat duşman al statului. Nero, simţindu-se pierdut, nu mai conta decât pe vocaţia lui de artist. Cânta din liră, făcea pe actorul printre histrioni şi mimi, se gândea chiar că, dacă ar pierde imperiul, ar putea subzista din arta lui.

“Banii n-au miros!” (“Non olet!”) Expresia condensată a unei conversaţii dintre împăratul roman Vespasian (69 -79) şi fiul său Titus. Ea nu poate fi înţeleasă decât dacă ştim că urina era folosită de tăbăcarii romani pentru prelucrarea pielilor. Suetoniu (Divinul Vespasian, 23) relatează: “Fiul său Titus îl blama pentru că pusese impozit chiar pe urină. Vespasian i-a dat să miroase o monedă de argint provenită din primele încasări ale impozitului şi l-a întrebat: “Simţi vreun miros supărător? ” Titus a făcut semn că nu. “Şi totuşi, i-a spus împăratul, e scoasă din ce ştii!”.

Bibliografie 1. Francois Bluche, Vorbe memorabile - De la Cezar la Churchill, Editura “Humanitas”, 2009 2. www. citate-celebre. com/. . . /expresii-celebre/ 3. www. atitudineaonline. ro/expresii_celebre

SF RŞIT