EVALUAREA ELEVILOR IN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR CUPRINS Evaluarea parte

EVALUAREA ELEVILOR IN INVATAMANTUL PREUNIVERSITAR

CUPRINS • Evaluarea – parte integrantă a procesului de invătământ • Formele evaluarii in invatamantul preuniversitar • Metode, tehnici si instrumente de evaluare

Capitolul 1 - Evaluarea – parte integrantă a procesului de invătământ

• “Ce înseamnă evaluarea ? ” • este mai mult decât o operaţie sau o tehnică, fiind o acţiune complexă, un ansamblu de operaţii mintale şi acţionale, intelectuale, atitudinale, afective despre care se presupune că apreciază: -conţinuturile şi obiectivele ce trebuie evaluate; -în ce scop şi în ce perspectivă se evaluează; -când se evaluează (la începutul învăţării, pe parcursul acesteia, la sfârşit de bilanţ); -cum se evaluează; -în ce fel se prelucrează datele şi cum sunt valorizate informaţiile; -pe baza căror criterii se evaluează.

• Evaluarea se caracterizează deci printr-o acţiune mai curând punctuală, administrativă, adesea reprezentată prin rezultate cantitative, prezentate elevilor sau familiilor şi provocând interpretări diverse uneori mai puţin juste şi echitabile, mai ales din partea celui evaluat. În consecintă, evaluarea este definită ca pozitivă dacă la caracteristicile sale se adaugă ideea de reluare şi de continuare.

• Evaluarea constituie o acţiune complexă care presupune realizarea mai multor operaţii. Desi acestea sunt în strânsă legătură şi se prezintă ca elemente componente ale unui proces unitar, totuşi sunt diferite prin natura lor şi prin rolul îndeplinit. Principalele operaţii constau în: -măsurarea fenomenelor pe care le vizează evaluarea; -interpretarea şi aprecierea datelor obţinute; -adoptarea deciziilor ameliorative.

MĂSURAREA • constă în utilizarea unor procedee prin care se stabileşte “o relaţie funcţională între un ansamblu de obiecte şi subiecte sau evenimente, conform unei caracteristici observabile pe care acestea o posedă în diferite grade; ea este lipsită de orice judecată de valoare ”

APRECIEREA • – evaluarea presupune emiterea unei judecăţi de valoare asupra rezultatului măsurării, acordând o semnificaţie unui rezultat pe baza unui criteriu sau a unei scări de valori.

DECIZIA • reprezintă concluziile desprinse din interpretarea datelor evaluării rezultatelor, mai ales din diagnosticarea activitaţii care a produs rezultatele constatate, precum şi măsurătorile preconizate pentru înlăturarea neajunsurilor, în general pentru îmbunătăţirea activitaţii în etapa următoare.

• Evaluarea presupune nu numai verificarea tuturor elevilor, privind asimilarea întregii materii, ci şi cunoaşterea de către elevi a rezultatelor obţinute, a gradului de îndeplinire a obiectivelor urmărite. o evaluare continuă realizată corect, în care primează sistemul recompensei, a intăririi pozitive, va duce la menţinerea motivaţiei în învăţare, ştiut fiind faptul că motivaţia este considerată, după aptitudini, al doilea factor de bază al succesului şcolar.

• Alături de afectivitate şi voinţă, ea reprezintă principala sursă de menţinere în activitate a şcolarului. Se poate spune că, pentru cadrul didactic, cea mai dificilă manevră educaţională este crearea sau consolidarea motivaţiei pentru sarcină. • În literatura de specialitate întâlnim două feluri de motivaţii: Motivaţie intrinsecă Motivaţia extrinsecă

FUNCŢIILE SOCIALE ACŢIUNII DE EVALUARE a)funcţia de validare socială a produselor sistemului de învăţământ, la diferite niveluri de integrare şcolară şi profesională; b)funcţia de orientare sociala, şcolară şi profesională, la diferite niveluri de decizie, care angajează responsabilitatea tuturor factorilor educaţiei (profesori, elevi, părinţi, reprezentanţi ai comunităţii locale etc. ); c)funcţia de selecţie socială, şcolară şi profesională, la diferite niveluri de clasificare şi ierarhizare a rezultatelor activităţii didactice, de formare iniţială şi continuă, exprimate în termeni de proces şi de produs.

B)FUNCŢIILE PEDAGOGICE ALE ACŢIUNII DE EVALUARE a) funcţia de informare pedagogică, bazată pe verificarea rezultatelor şcolare la anumite intervale de timp, pe criterii prioritar constatative; b) funcţia de diagnoză pedagogică, bazată pe verificarea şi interpretarea rezultatelor la diferite intervale de timp, pe criterii prioritar calitative; c) funcţia de prognoză pedagogică, bazată pe decizii cu valoare anticipativă, de stimulare a activităţii de formare – dezvoltare a personalitaţii la niveluri de performaţa şi de competenţa superioare.

FUNCŢIILE MANAGERIALE ACŢIUNII DE EVALUARE a) funcţia de informare a “actorilor” a activitaţii de educaţie / instruire aflată în studiu în legatură cu stadiul de evoluţie al acesteia definită la nivel de constatare obiectivă; b) funcţia de estimare a activitaţii (instituţiei, persoanelor etc. ) aflate în studiu, definită la nivel de apreciere cu valoare de diagnoză pedagogică; c) funcţia de ameliorare a activităţii aflate în studiu, definită la nivel de decizie cu valoare de prognoză.

La nivelul macro al activităţii de învăţământ, considerata ca subsistem al societaţii, rolurile evaluării se raportează pe de o parte la relaţia dintre învăţământ şi societate, iar pe de altă parte la funcţionalitatea internă a acestui subsistem. Ele se obiectivizează în: • informarea sistemului social asupra eficienţei activitaţii de învăţământ; • medierea relaţiei dintre produsele sistemului şcolar şi nevoile societaţii, având ca rezultat dorit adecvarea sistemului de învăţământ la cerinţele societaţii; • asigurarea feed – back – ului necesar funcţionalităţii interne a activităţii de învăţământ, permiţând reglarea acestuia.

• Idealul obiectivitati in notare este afectat de anumite circumstante care pot induce variatii destul de semnificative, relevate fie la acelasi examinator in momente diferite (variabilitatea intraindividuala), fie la examinatori diferiti (variabilitatea interindividuala). Cele mai des intalnite situatii si efecte perturbatore: 1. efectul “halo” 2. Efectul Pygmalion sau efectul oedipian 3. Ecuatia personala a examinatorului. 4. Efect de contrast 5. Efectul ordine 6. Eroarea logica

Capitolul 2 Formele evaluarii in invatamantul preuniversitar

EVALUAREA INITIALA • Se efectuează la începutul unui program de instruire ciclu de învatamant şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii). • Evaluarea iniţiala este indisociabilă construcţiei unui demers didactic riguros şi eficace; • Funcţiile ei sunt asigurate până la final numai dacă mijloacele şi resursele sunt stabilite şi folosite pentru a face posibilă derularea activităţii în condiţii de eficienţa ; • Constituie un demers pedagogic esenţial pentru desfăşurarea cu succes a pogramului de instruire. •

EVALUAREA FORMATIVA • Evaluarea continua are ca scop să-l informeze pe elev asupra obiectivelor pe care trebuie să se realizeze şi să-i ţină la curent pe elevi, profesori, părinţi, cu progresele înregistrate pe traseul către obiectivele vizate. Principalele avantaje ale evaluării formative, relevate în literatura de specialitate sunt: • verifică sistematic, pe secvenţe mici, toţi elevii, din toată materia; • asigură ghidarea elevului în învăţare, corectarea oportună a greşelilor, remedierea lor (prin programe de ratrapare) ori aprofundarea prin programe de îmbogăţire a cunoştinţelor; evaluează nu numai conţinutul învăţării, ci şi procesul prin care s-a ajuns la un anumit rezultat , permitând ameliorare lui, în viitor; • cultivă cooperarea profesor-elev şi capacitatea de autoeducare, pe baza cunoaşterii criteriilor de evaluare; • consumă mai puţin timp decât evaluarea sumativă.

EVALUAREA SUMATIVA • Evaluarea sumativă este realizată prin verificări parţiale pe parcursul programului şi o estimare globală, de bilanţ, a rezultatelor pe perioade lungi, în general corespunzătoare semestrelor şcolare sau a anului şcolar. Ea realizează un sondaj atât în ceea ce priveşte elevii, cât şi materia a cărui însuşire este supusă verificării.

Capitolul 3 - Metode, tehnici, instrumente de evaluare

Folosirea echilibrată a strategiilor de evaluare impune, la rândul ei, diversificarea tehnicilor şi a instrumentelor de evaluare : • metode tradiţionale: • probe orale, scrise şi practice. • metode alternative: • observarea sistematică a elevului în timpul rezolvării sarcinii: • investigaţia; • proiectul; • portofoliul; • autoevaluarea;

Metode clasice Metode moderne Proba orala are ca funct ie principala constatarea nivelului la care se afla cunos tint elevului la un moment dat. I n evaluarea moderna , creativitatea este indicatorul cel mai de pret ; ea presupune formarea - fiecare i ntrebare i mpreuna cu ra spunsul sa u alca tuiesc un microunivers de sine- unor capacita t i de cunoas tere ce devin fundamentale pentru procesul creator real, care sta ta tor i n raport cu celelalte i ntreba ri s i ra spunsuri. I n afara de aceasta, nu este permit ga sirea unor solut ii, idei, metode etc. , descoperite pe cale independenta , prin efort necesar ca ea sa epuizeze toate aspectele legate de cont inutul vizat, prezenta ndu-se propriu de ga ndire, de ca tre cei supus i actului evalua rii. adesea sub forma i ntreba rilor de sondaj. ▪ Profesorii i ncurajeaza ga ndirea independenta s i reflect ia. ▪ Utilizeaza o multitudine de strategii de evaluare pentru a i nt elege cum se dezvolta ideile Probele scrise sunt practicate, s i chiar uneori preferate, datorita avantajelor sale student ilor, pentru a furniza o react ie ata t asupra procesului, ca t s i asupra rezultatelor imposibil de ignorat, i n condit iile i n care se dores te eficientizarea procesului de ga ndirii lor; instruire s i cres terea gradului de obiectivitate i n apreciere. ▪ Dezvoltarea competent elor de comunicare; ▪ Promovarea interi nva t a rii s i a i nva t a rii active. Proba practica asigura orientarea aplicativa a cunos tint elor s i capacita t ilor i n vederea realiza rii unor produse semnificative la nivelul educat iei tehnologice dar s i la nivelul educat iei estetice sau sportive; - are ca nota specifica orientarea cunos tint elor s i capacita t ilor elevului spre o finalitate productiva , care urma res te transformarea realita t ii abordate la nivel concret i n condit iile unei munci efective, realizabila i n cabinet, atelier sau lot s colar. ▪ dezvoltarea ga ndirii critice; ▪ stimularea creativita t ii; ▪ cultivarea respectului fat a de ceilalt i s i a tolerant ei; formarea s i dezvoltarea competent elor emot ionale; ▪ dezvoltarea competent elor de relat ionare; ▪ participarea activa , implicarea tuturor elevilor i n realizarea sarcinilor; ▪ stimularea eforturilor de intercunoas tere s i auto-cunoas tere.

TESTUL • Criteriile şi respectiv, instrumentele de evaluare sunt specifice obiectivului vizat, iar sarcina interpretării rezultatelor revine evaluatorului intern sau extern.

Proiectarea instrumentelor de evaluare trebuie să reflecte: • eficacitatea sistemului (gradul de realizare a obiectivelor educaţionale), pusă în evidenţă prin măsurarea performanţelor/rezultatelor şcolare; • eficienţa sistemului (modul de utilizare a resurselor în vederea obţinerii rezultatelor educaţionale), exprimată prin corelarea performanţelor cu resursele/condiţiile în care acestea au fost dobândite.

Eficacitatea testului se poate evalua pe baza următoarelor criterii calitative: a) validitatea testului b) fidelitatea testului c) aplicabilitatea testului d) obiectivitatea testului

ITEMII În sens restrâns, itemii reprezintă elemente componente ale unui instrument de evaluare şi pot fi: simple întrebări, un enunţ (cu sau fără element grafic) urmat de întrebare, exerciţii, probleme, întrebări structurate, eseuri.

În sens larg, itemii conţin, pe lângă elementele de mai sus, şi tipul de răspuns aşteptat. Deci: item = întrebare + răspuns aşteptat. În construirea itemilor se parcurg următoarele etape: • precizarea disciplinei de studiu, a clasei şi a capitolului; • definirea obiectivului pe care itemul îl măsoară; • formularea enunţului itemului; • schema de notare (pentru itemii semiobiectivi şi cu răspuns deschis); • observaţii (acolo unde este cazul).

DIN PUNCT DE VEDERE AL TIPULUI DE RĂSPUNS AŞTEPTAT ŞI AL GRADULUI DE OBIECTIVITATE A NOTĂRII, ITEMII SE ÎMPART ÎN: 1) itemi obiectivi: - itemi tip pereche; - itemi cu alegere duală; - itemi cu alegere multiplă. 2) itemi semiobiectivi: - itemi cu răspuns scurt; - întrebări structurate. 3)itemi subiectivi (cu răspuns deschis): - itemi tip rezolvare de probleme; - eseu structurat ; - eseu nestructurat.

NOTAREA ELEVILOR riterii/ valori I ncadrare i n subiect/ Operare cu ra spunde cerin. Telor no. Tiuni/ concepte Organizarea lucra rii Adecvarea vocabular registrului/ 10 p Utilizeaza corect toate Perfect i ncadrat i n subiect; conceptele/ no. Tiunile a atins toate aspectele necesare construirii implicate de cerin. Ta demonstratiei Organizare foarte clara , Registru adecvat pe tot i nla ntuire logica a ideilor Impresie puternica asupra parcursul textului, vocabular cititorului; foarte convinga tor care sunt foarte bine foarte variat strucurate i n paragrafe 8 p Bine i ncadrat i n subiect; Utilizeaza corect aproape atinge aproape toate Organizare destul de clara ; Registru adecvat, vocabular Text convinga tor care toate conceptele/ notiunile buna i nla ntuire a ideilor adecvat impresioneaza cititorul aspectele implicate de necesare demonstratiei cerinta 6 p Se i ncadreaza i n subiect; Utilizeaza atinge aspectele esentiale esentiuale 5 p Oarecum i n subiect, cu Utilizeaza cu ezita ri ca teva Idei bune, dar nelegate referire la ca teva aspecte. dintre conceptele necesare Impresie generala conceptele I ncercare de organizare, dar Registru pe alocuri Text convinga tor, dar neutru pe alocuri confuza. neadecvat, vocabular sa rac Registru inconsecvent, Datorita ezita rilor, textul nu vocabular sa rac, cu unele este convinga tor greseli