Europa cretin n mileniul I Harta regatelor barbare

Europa creştină în mileniul I

Harta regatelor barbare în 530

Chiril şi Metodie, au dus creştinismul în lumea slavă – secolul al IX-lea

16 iulie Marea schismă a Bisericii Creştine Cauze: Politice: ieşirea lumii occidentale de sub autoritatea împăratului bizantin; Religioase: • catolicii condamnau fastul liturghiei ortodoxe; • episcopatele din sudul Peninsulei Italice erau revendicate atât de papă cât şi de patriarh; • Patriarhul de la Constantinopol era subordonat împăratului bizantin, iar papalitatea era independentă.

Biserica avea un rol important în legitimarea monarhilor. Încoronarea acestora avea loc în prezenţa unor episcopi sau chiar a papei. Doar în acest fel poporul îi recunoştea pe monarhi ca adevăraţi conducători.

În 1122, papa Calixt al II-lea şi împăratul german Henric al V-lea au încheiat concordatul de la Worms în privinţa luptei pentru învestitură (un compromis prin care papa acorda episcopilor germani cârja şi inelul ca simboluri ale puterii spirituale, iar aceştia depuneau jurământul de vasalitate împăratului pentru bunurile materiale pe care le stăpâneau).

496 - creştinarea regelui franc Clovis, apoi al tuturor francilor

Cel mai important conducător al francilor a fost Carol cel Mare (768814) • între anii 773 -774, Carol cel Mare a cucerit regatul longobard din Italia; • între 785 -812, a ocupat o mare parte a Peninsulei Iberice, unde a întemeiat marca Spania; • spre răsărit, trupele lui Carol cel Mare au ajuns până în Pannonia, desfiinţănd statul avarilor întemeiat aici; Carol cel Mare s-a remarcat şi prin măsurile luate în favoarea dezvoltării şcolilor şi culturii europene în general. În palatul său de la Aachen au fost primiţi numeroşi învăţaţi ai vremii: Alcuin din York, Eginhard, Theodulf.

Datorită faptului că Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin) avea conducător o femeie (împărăteasa Irina), Carol este încoronat la Roma, drept „împărat al romanilor”. Conform dreptului germanic, doar un bărbat putea fi monarh.

814

După moartea lui Carol, în 843, prin Tratatul de la Verdun, teritoriul imperiului carolingian este împărţit în trei state, între urmaşii săi. Două dintre ele au devenit Franţa, respectiv viitorul Imperiu Romano-German. Al treilea, care cuprindea şi nordul Italiei, nu a supravieţuit ca stat.

Imperiul Roman de Răsărit (Bizantin)

Principalele motive care au permis menţinerea Imperiului Bizantin: • situarea geografică la intersecţia marilor drumuri comerciale ce legau Europa de Asia; • stabilitatea politică era asigurată de autoritatea împăratului; • apărare eficientă; • puterea imperială era sprijinită de Biserică (patriarhul era al doilea om în stat după împărat).

Împăratul Iustinian (527 -565)

Iustinian a încercat să refacă unitatea Imperiului Roman, cucerind teritorii din nordul Africii și din Europa, care, odinioară, făcuseră parte din marele Imperiu al romanilor.