Etimologie i terminoogie I TERMINOLOGIE GRAMATICAL verb verbum

Etimologie și terminoogie I. TERMINOLOGIE GRAMATICALĂ verb – verbum (lat. ) cuvânt substantiv – substantia (lat. ) substanță, materie pronume – pron nomine (lat. ) în locul numelui/substantivului numeral – numerus (lat. ) număr, adjectiv – adiectus (lat. ) adăugat, adverb – ad verbum (lat. ) la verb, pe lângă verb, articol – articulus (lat. ) încheietură, articulație, prepoziție – prae ponere, praepositio (lat. ) a pune în față, punere înainte, conjuncție – coniungo (lat. ) a lega, a uni, interjecție – interiectus sau interiectio (lat. ) interpunere, punere la mijloc

Cazurile Nominativ – nominare (lat. ) a denumi, a numi (arată forma de bază) Genitiv – gignere (lat. ) a se naște, a crea (exprimă posesia) Dativul – dare (lat. ) a da, indică beneficiarul acțiunii Acuzativul – accusare (lat. ) a indica, a arăta (indică obiectul asupra căruia se răsfrânge acțiunea) Vocativul – vocare (lat. ) a striga flexiunea verbului flexiune – flexio (lat. ) îndoire, mlădiere indicativ – indicare (lat. ) a arăta (indică o acțiune sigură) imperativ – imperare (lat. ) a porunci; din aceeași familie lexicală – imperator, imperativ (urgent), imperiu infinitiv – infinitus (lat. ) nedeterminat, nemărginit, indefinit participiu – participare (lat. ) a lua parte, a participa, supin – supinus (lat. ) culcat pe spate, răsturnat, prezent – praesens (lat. ) care e de față perfect – perfectus (lat. ) terminat, săvârșit imperfect – imperfectus (lat. ) incomplet, neterminat condițional-optativ – conditio (lat. ) condiție și optare (lat. ) a opta, a dori