Discriminarea femeilor n comuna Vlisoara Erasmus Action KA

Discriminarea femeilor în comuna Vălisoara Erasmus+ Action KA 2 Cooperation for Innovation and the exchanges of good practises Strategic Partnership for school Education Project code: 2015 -1 -CZ 01 -KA 219 -013860_2 Let's say Stop! to gender discrimination in Education Notă: Parteneriatul strategic în domeniul școlar Erasmus+ „Let's say Stop! to gender discrimination in Education” este finanţat cu sprijinul Comisiei Europene. Această publicaţie (comunicare) reflectă numai punctul de vedere al autorului şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine.

Discriminarea Conform Ordonantei nr. 137/2001 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, discriminarea reprezinta orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care ca scop sau efect restrângerea, înlaturarea recunoasterii, folosinței sau exercitarii, în conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social si cultural sau în orice alte domenii ale vietii publice.

Mai simplu. . Discriminarea este o actiune care presupune un tratatement diferit, nedrept fața de persoane din cauza apartenentei lor la un anumit grup social. Exista mai multe forme de comportamente discriminatorii, dar toate au comunt faptul ca implica o anumita forma de excludere sau de respingere. Discriminarea este ilegala si este sanctionata de lege!

Care sunt criteriile de discriminare? Criteriile de discriminare reprezintă acele caracteristici specifice ale persoanelor pe baza carora se realizeaza actul de discriminare. Legislatia româneasca recunoaste următoarele criterii de discriminare: � � � � Rasa Nationalitatea Etnia Limba Religia, Categoria sociala, Convingerile, Sexul Orientarea sexuala Varsta, Handicapul, Boala cronica necontagioasa, Infectarea HIV Apartenenta la o categorie defavorizata

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) este autoritatea de stat autonoma, sub control parlamentar, care isi desfasoara activitatea in domeniul discriminarii. Consiliul este garant al respectarii si aplicarii principiului nediscriminarii, in conformitate cu legislatia interna in vigoare si cu documentele internationale la care Romania este parte. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii functioneaza in baza Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 republicata, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare. Activitatea Consiliului deriva din raspunsul la urmatoarele intrebari: � CE ESTE DISCRIMINAREA? � CARE SUNT FORMELE DISCRIMINARII?

Discriminarea directă Conform Consiliului National pentru Combaterea Discriminării (CNCD), discriminarea directa are loc atunci când o persoana este tratata într-un mod mai putin favorabil decât o alta persoana care a fost, este sau ar putea fi într-o situatie comparabila, iar diferența de tratament are la baza oricare criteriu de discriminare prevazut de legislatia în vigoare. Acțiunile care intra în sfera discriminarii directe includ concedierea cuiva din cauza unei caracteristici din cele mentionate anterior, decizia a nu angaja o persoana din cauza apartenentei sale un grup social, refuzul de instruire sau promovare a unei persoane pe baza unui criteriu din cele mentionate mai sus.

Discriminarea indirectă CNCD spune ca discriminarea indirecta survine atunci cand o prevedere, un criteriu, o practica aparent neutra dezavantajeaza anumite persoane, pe baza criteriilor prevazute de legislatia in vigoare, cu exceptia cazurilor in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate si necesare. De asemenea, discriminarea indirecta este orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care la genereaza, favorizeaza sau defavorizeaza nejustificat, supune unui tratament injust sau degradant o persoana, un grup de persoane sau o comunitate fata de altele care se afla in situatii egale.

Discriminarea multipla si hartuirea DISCRIMINAREA MULTIPLA survine atunci cand o persoana sau un grup de persoane sunt tratate diferentiat, intr-o situatie egala, pe baza a doua sau a mai multor criterii de discriminare, cumulativ. HARTUIREA este orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, pe criteriu de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, apartenenta la o categorie defavorizata, varsta, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criterii.

Victimizarea si dispozitia de a discrimina VICTIMIZAREA este orice tratament advers, venit ca reactie la o plangere sau actiune in instanta sau la institutiile competente, cu privire la incalcarea principiului tratamentului egal si al nediscriminarii. DISPOZITIA DE A DISCRIMINA (ordinul de a discrimina) este considerata a fi tot o forma de discriminare si reprezinta un ordin primit de o persoana sau un grup de persoane de la o alta persoana sau grup de persoane pentru a discrimina.

Legislatie nationala � ORDONANTA GUVERNULUI nr. 137 din 31. 08. 2000 (republicata) privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare) O. G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, stabileste cadrul legal general referitor la discriminare in Romania, stabileste procedura in fata autoritatii competente - Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si sanctiunile faptelor de discriminare. � HOTARAREA GUVERNULUI nr. 1194 din 12. 2001 privind organizarea si functionarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. HG nr. 1194/2001 stabileste atributiile, componenta si modul de organizare si functionare al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.

Articole relevante � CODUL CIVIL, Art. 253 si Art. 1. 349; � CODUL PENAL, Art. 282 si Art. 369; � CODUL MUNCII; � Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului � Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi- in vigoare din 07. 06. 2002 � Legea audiovizualului nr. 504/2002 in vigoare din 22. 07. 2002 � Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public in vigoare din 22. 12. 2001 � Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date - in vigoare din

DISCRIMINAREA DE GEN

Despre egalitate de gen Egalitatea de gen este un drept prin care oricine este liber sa îsi dezvolte propriile aptitudini si sa îsi exprime optiunile, fara a fi influentate de particularitatile sexului caruia îi apartine. Comportamentele, aspiratiile si nevoile diferite ale femeilor si barbatilor, trebuie sa beneficieze de apreciere si promovare egala. Discriminarea de gen este o încalcare a drepturilor omului.

În România, dar si în Europa se manifesta în continuare inegaliteti de gen, în special pe piata muncii, unde femeile se regasesc în numar mai mare în sectoarele mai slab platite si mai putin în functii cu putere de decizie. În acest context, egalitatea de sanse reprezinta un punct important în ceea ce înseamna un tratament egal pentru femei si barbati, prin luarea în considerare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor lor. Egalitatea de sanse se refera si la vizibilitatea, autonomia și participarea egala a celor doua sexe în toate sferele vietii publice si private.

În România, problematica egalitatii de sanse este reglementata printr-o lege speciala, Legea nr. 202 din 2002 privind egalitatea de sanse si de tratament între femei si barbati. Pe lânga prevederi generale, legea prezinta domeniile în care se aplica masurile pentru promovarea egalitatii de sanse si de tratament între femei si barbati si pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex. Aceste domenii sunt munca, educatia, sanatatea, cultura si informarea, politica, participarea la decizie, furnizarea si accesul la bunuri si servicii si alte domenii reglementate prin legi speciale. În Europa, potrivit ultimului raport privind egalitatea de gen publicat de UE (2013), desi decalajele în materie de egalitate de gen sunt în scadere, progresele sunt lente. Raportul constata persistenta inegalitatilor dintre femei si barbati în ceea ce priveste rata de ocupare a fortei de munca, nivelul de salarizare si reprezentarea în viata publica. În medie, femeile câstiga cu 16, 4% mai putin decât barbatii. În toata Europa, doar 27% dintre parlamentari sunt femei. În raport se estimeaza ca avem nevoie de peste 70 de ani

Conform Indexului Egalitatii de Gen realizat de Institutul European pentru Egalitate de Gen în 2013, România este pe ultimul loc în ceea ce privește egalitatea de gen, în toate ariile analizate, inclusiv munca, bani, cunoastere. În acelasi timp, România are și cel mai scazut nivel de trai din UE (Eurostat, 2012), iar femeile au un grad scazut de ocupare pe piața muncii si se confrunta cu situatii de discriminare la angajare (potrivit Raportului strategic national implementare FSE, 2013).

Situaţia petiţiilor primite de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în funcţie de criteriile de discriminare în 2002 -2005 Criteriu de 2002 2003 2004 2005 discriminar e GEN 3 14 13 9 Sursa: Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

Bibliografie �http: //www. antidiscriminare. ro/ � http: //www. cncd. org. ro/ � http: //proiectul-elisa. fundatia. ro/despre-egalitate- de-gen