dialogul Comunicarea este procesul prin care se transmite

dialogul

Comunicarea este procesul prin care se transmite un mesaj de la o sursă (emiţător) către o destinaţie (receptor) folosindu-se un anumit cod şi un anumit canal.

Tipuri de comunicare Comunicare non-verbală orală literară nonliterară scrisă literară nonliterară

Trăsăturile comunicării trăsături nonverbale (nonlingvistice)- specifice comunicării orale, au rolul de a dezambiguiza sau de a ambiguiza sensul unui mesaj: mimica, gesturile, poziţia corpului trăsături paraverbale- au rolul de a exprima diferite stări sufleteşti, de a atrage atenţia alocutorului asupra unui aspect considerat esenţial sau doar de a conferi informaţii despre emiţător: accentul, intonaţia, pauzele intenţionate/neintenţionate trăsături lingvistice- conferă informaţii despre emiţător (personaj) cu privire la gradul de cultură, apartenenţă socioprofesională, apartenenţa la o anumită zonă geografică, structura psihoemotivă: fonetice, morfo-sintactice, lexicale

Dialogul formă de comunicare ce constă în schimbul de replici între două sau mai multe persoane. tipuri de dialog: informal- se desfăşoară într-un context familiar limbajul folosit este de obicei colocvial formal- se desfăşoară într-un context public sau oficial iar limbajul respectă normele de adresare şi de exprimare proprii limbii literare forme de dialog: curente- conversaţia cotidiană, discuţia specializate- masa rotundă, colocviul, şedinţa, interviul

Structura dialogului formule de iniţiere cu rolul de a introduce conversaţia: “mă bucur să te văd”, “bună, ce mai faci? ”, “ce surpriză plăcută!” formule mediane cu rolul de a menţine conversaţia prin încurajarea partenerului, prin completarea replicilor acestuia sau prin schimbarea subiectului “într-adevăr!” , “chiar aşa? ”, “sigur”, “ai dreptate, dar. . . ”, “ce zici despre. . . ”, “n-ar fi mai bine să. . . ” formule de încheiere cu rolul de a finaliza conversaţia “mi-a părut bine”, “mai vorbim”, “la revedere”

Principiile conversaţiei principiul cooperării: maxima cantităţii- furnizarea informaţiilor strict necesare continuării discuţiei. maxima calităţii- vor fi făcute sau susţinute doar acele afirmaţii a căror veridicitate poate fi demonstată. maxima relevanţei- se vor discuta doar acele subiecte care prezintă relevanţă pentru situaţia de comunicare. maxima manierei- ideile vor fi formulate astfel încât să evitenechivocitatea, obscuritatea, prolixitatea, incoerenţa. principiul politeţii: politeţea pozitivă (generozitate, tact, aprobare, modestie) politeţea negativă (distantă, inhibitoare)

Dialogul în opera literară modalitate de expunere alături de naraţiune şi descriere specific genului dramatic, dar poate fi prezent şi în genul epic şi uneori şi în cel liric poate fi identificat atât grafic (linia de dialog), cât şi prin prezenţa verbelor dicendi: a spune, a zice, a afirma, a întreba. . . prezenţa dialogului impune schimbarea intonaţiei utilizează elemente specifice adresării directe: interjecţii, exclamaţii, interogaţii

- Ce-ţi doreşte inima pe ziua de azi? îl întrebă ea. O ţigancă, o grecoaică, o nemţoaică. . . - Nu, o întrerupse Gavrilescu ridicând braţul. Nu nemţoaică. - Atunci, o ţigancă, o grecoaică, o ovreică, reluă bătrâna. Trei sute de lei, adăugă. Gavrilescu zâmbi cu gravitate. - Trei lecţii de pian! exclamă el începând să se caute în buzunare. Fără să mai socotim tramvaiul dus şi întors. - Bătrâna sorbi din cafea şi rămase pe gânduri. - Eşti muzicant? Îl întrebă ea deodată. Atunci are să-ţi placă. - Sunt artist, spuse Gavrilescu [. . . ]. Pentru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pură. Trăiesc pentru suflet. . . M. Eliade – La ţigănci

Mihail Sadoveanu- Cealaltă Ancuţă

DANDANACHE: Ei, uite asa, cu meritele mele, coniţă, vezi! era cât p-aţi, dar stii, cât p-aţi. . . întreabă-mă, neicusorule, să-ţi spui: nu vrea Comitetul ţentral si paţe; ziţea că nu sunt marcant. Auzi, eu să nu fiu marcant. . . Am avut noroc, mare noroc am avut. Să vedeţi. Într-o seară. . . ţinevas — nu spui ţine. . . persoană însemnată. . . da' becher — vine si zoacă la mine cărti. . . si când pleacă îsi uită pardesiul la mine. . . A doua zi, voi să-l îmbrac. . . gândeam că-i al meu. . . văz că nu-i al meu; îl caut prin buzunare si dau. . . peste ţe te gândesti? TIPĂTESCU: Peste? DANDANACHE (râzând): Peste o scrisorică. AM NDOI: O scrisorică. DANDANACHE: De amor. . . AM NDOI (mişcaţi): O scrisorică de amor? DANDANACHE: O scrisorică de amor cătră becherul meu, de la nevasta unui prietin, — nu spui ţine. . . persoană însemnată. ZOE: Ei şi? TIPĂTESCU: Ei? DANDANACHE: Ei, ţe să-ţi mai spui, puicusorule? Adu o birze, mă, băiete, degrabă. . . Mă sui în birze si mă duc la persoana, la becherul, — nu spui ţine — e persoană însemnată —: Găsestemi, mă-nţeledzi, un coledzi, ori dau scrisoarea la „Răsboiul". . . De colea până colea. . . gâri-mâr. . . a trebuit, coniţa mea, să ţedeze, si tranc! depesa aiţi, neicusorule. . . ZOE (agitată treptat în măsura povestirii lui Dandanache): A! domnule Dandanache, ai făcut rău. . . fapta d-tale este. . . să-mi dai voie să-ţi spui. . . TIPĂTESCU (încet): Zoe! (ea urcă. ) DANDANACHE: Asa e, puicusorule, c-am întors-o cu politică. Aud ? Ţe era de făcut ? Aminteri dacă nu-mi dedea în gând asta, nu m-aledzeam. . . I. L. Caragiale- O scrisoare pierdută

George Călinescu- Enigma Otiliei

Marin Preda- Moromeţii

Rolul dialogului informativ- interlocutorii emit şi receptează alternativ informaţii. narativ- prin replicile lor alternante, interlocutorii prezintă un fir epic. dramatic- replicile interlocutorilor sunt conflictuale, apar ca ciocnire de idei, atitudini morale, sociale, determinând şi întreţinând acţiunea dramatică. fatic- replicile interlocutorilor par a fi golite de intenţia comunicării a ceva precis, ele având rolul de a menţine contactul în vederea unei eventuale comunicări autentice.

Rolul dialogului conturează portretul personajelor atât prin caracterizare directă, cât şi prin caracterizare indirectă ilustrează raporturile dintre personaje ambiguizare- prin plasarea aparentă a replicilor în acelaşi plan semantic, dar în subtext ele trimit la planuri diferite, provocând astfel confuzie de a provoca o acţiune de a exprima reacţia, faţă de o anumită realitate

Temă redactează un dialog (minim 20 de replici) despre şcoală, în care să prezinţi opinia ta despre impactul acesteia în viaţa elevului.