Dialog interreligios Biserica ortodox n dialogul interreligios Ortodoxie

Dialog interreligios Biserica ortodoxă în dialogul interreligios. Ortodoxie și Islam

Sf. Grigorie de Nyssa, Viața lui Moise

Izvoarele adevărului autoritar în Biserica Ortodoxă 1. Sfânta Scriptură; 2. Tradiția, asa cum este ea exprimată liturgic si prin practici evlavioase; 3. Sinoadele locale și/sau ecumenice; 4. Canoanele bisericești; 5. Înțelepciunea Părinților Bisericii.

PC Pr. Prof. Acad. Dumitru Stăniloae

Lucian Blaga

P. C. Prof. Dumitru Staniloae, "Pozitia d-lui Lucian Blaga fata de Crestinism si Ortodoxie" Elemente necesare pentru a defini RELIGIA: 1. credinta tare si neclintita in adevarul celor ce le sustine 2. caracterul personal al realitatii ultime 3. deosebirea dintre ordinea naturala si cea divina 4. autorevelarea realitatii divine 5. o anumita asteptare, incredere si speranta cu care se leaga omul de divinitate in privinta destinului sau

Moduri in care crestinii vad relatia lor cu religiile necrestine: 1. necrestinii vor fi pierduti, caci nu exista mantuire in afara Trupului vazut al lui Hristos, Biserica exclusivism 2. necrestinii pot fi mantuiti in ciuda religiilor pe care le practica, dar numai prin mila lui Dumnezeu inclusivism 3. necrestinii pot fi mantuiti prin intermediul aceleiasi religii pe care o practica, caci religiile necrestine pot de asemenea sa contina adevaruri mantuitoare – pluralism cultural

Sfânta Scriptură și religiile Facere 1: 26, 27 Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!" Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l a făcut; a făcut bărbat şi femeie.

Sfânta Scriptură Există un singur Dumnezeu: „Căci Eu sunt Domnul Dumnezeu, şi nu este niciun Dumnezeu afară de Mine” (Is 45, 3) sau: „Tată al tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi” (Ef 4, 6). Dumnezeu a încheiat mai multe legăminte cu umanitatea: cu Adam şi Eva, cu Noe (Fc 8 şi 9, 12), cu Avraam (Fc 12) Exemple de oameni care au respectat poruncile divine, deşi nu erau evrei: Enoh, Melchisedec şi Iov. Dumnezeu este stăpânul întregului pământ: „Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi ce locuiesc în ea (Ps 23, 1) sau: „că împărat peste tot pământul este Dum nezeu” (Ps 49, 8), „şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte” (Ps 102, 9).

Sfânta Scriptură „Aceasta e voia pe care a voit o Domnul peste toată lumea, şi aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile lumii” (Is 14, 26) „Căci de la răsăritul soarelui şi până la apusul lui… numele Meu este slăvit printre neamuri, şi în orice parte se aduce tămâie pentru numele Meu şi jertfă curată, căci mare este numele Meu între neamuri, zice Domnul cel Atotputernic” (Mal 1, 11).

Sfânta Scriptură „Şi Cuvântul S a făcut trup şi S a sălăşluit între noi” (In 1, 14) „Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (In 3, 16). După Învierea Sa din morţi, Hristos primeşte „toată puterea în cer şi pe pământ” (Mt 28, 18). Mântuitorul Iisus Hristos a apreciat purtarea celor ce nu erau evrei şi credinţa de care aceştia dădeau dovadă: femeia cananeeancă (Mt 21 28), sutaşul roman (Mt 8, 10), femeia samarineancă (In 4)

Sfânta Scriptură Hristos exprimă admiratie si respect fata de credinta lor, pe care n a aflat o printre israeliti: “. . nici in Israel n am aflat atata credinta” (Mt 8: 10, 15: 28, Lc 7: 9)

Faptele apostolilor 10: 35 Iar Petru, deschizându şi gura, a zis: Cu adevărat înţeleg că Dumnezeu nu este părtinitor. Ci, în orice neam, cel ce se teme de El şi face dreptate este primit de El. 14: 16, 17 – Dumnezeu, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor, deşi El nu S a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându vă bine, dându vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplând de hrană şi de bucurie inimile voastre. 17: 23 Căci străbătând cetatea voastră şi privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar pe care era scris: "Dumnezeului necunoscut". Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându L, Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc eu vouă.

Faptele apostolilor 17: 27 – 28: Ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L ar pipăi şi L ar găsi, deşi nu e departe de fiecare dintre noi. Căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem

IPS Anastasios Yannoulatos al Albaniei

Mitropolitul George Khodr al Libanului

Biserica Ortodoxă și celelalte religii - perioade istorice- Prima perioada – cuprinde primele 3 secole – crestinii au interactionat in primul rand cu iudaismul si cu religiile pagane ale lumii romane precrestine – a fost “o incercare constanta de a intelege credintele religioase in afara credintei crestine”

Biserica Ortodoxă și celelalte religii - perioade istorice a doua perioada – imediat inaintea declararii religiei crestine drept religie oficiala a Imperiului Roman și pana in sec VII, cand islamul apare ca un rival al crestinatatii. “Conducatori interesati intr o coeziune sociala si politica au cautat uniformizarea religioasa”, rezultand “o estompare a traditiei inclusiviste/universaliste” a crestinilor din primele 3 secole.

Biserica Ortodoxă și celelalte religii - perioade istorice a treia perioada începe odata cu cresterea dominației islamului in sec VII si se incheie cu inceputul perioadei otomane. “Atitudinea moderata a primelor secole a fost abandonata cand Biserica ortodoxa s a confruntat cu presiunea militara si politica a unei noi religii (islamul), care apare in scena cu pretentii de dominare mondiala. Intr o perspectiva eshatologica, aparitia islamului pare inceputul marii lupte finale asa cum e descrisa de Sf Ioan Evanghelistul in Apocalipsă. Crestinii au reactionat prin dialog, dar curand au trebuit sa se apere impotriva atacurilor militare si sa contraatace. In acelasi timp, o serie de scrieri antiislamice au aparut in Bizant. ” (Anastasios Yannoulatos, Arhiepiscop al Tiranei şi a toată Albania)

Părintele Alexander Men

Pr. Alexander Men Cand crestinismul a aparut in lumea antica, s-a nascut intrebarea: cum sa tratam tot acest patrimoniu? Cum sa tratam filosofia, arta, literatura si in general tot acest mare edificiu al culturii antice? Vom spune ca totul e gunoi? . . . raspunsul principal dat de ganditorii crestini clasici, cunoscuti sub numele de scriitori patristici sau ca Parintii Bisericii a fost unul pozitiv (in sensul ca trebuie sa folosim constructiv aceasta mostenire – n. n. ). Crestinatatea ar trebui sa fie deschisa acestor subiecte. Intoarcerea gandirii crestinatatii contemporane. . . la traditia Parintilor Bisericii este intoarcerea crestinatatii la un model deschis, care participa la intreaga miscare a societatii umane.

Parintele Nicolae Steinhardt

Părintele Nicolae Steinhardt Mii de draci mă furnică văzând cum este confundat creştinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tâmpă şi laşă, o bondieuserie (e expresia lui tante Alice), ca şi cum menirea creştinismului n ar fi decât să lase lumea batjocorită de forţele răului, iar el să înlesnească fărădelegile, dat fiind că e prin definiţie osândit la cecitate şi paraplegie. Creştinismul neajutorat şi neputincios este o concepţie eretică deoarece nesocoteşte îndemnul Domnului (Matei 10, 16: „fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii") şi trece peste textele Sfântului Pavel (Efes. 5, 17: „Drept aceea, nu fiţi fără de minte", II Tim. 4, 5: „tu fii treaz în toate. . . ", 7/7. 1, 8: „să fie. . . treaz la minte" şi mai îndeosebi I Cor. 14, 20: „Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari"). Nicăieri şi niciodată nu ne a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi. (Numai despre păcatele noastre spune la Pateric „să le tâmpim". ) Cum de ar fi putut proslăvi prostia Cel care ne dă sfatul de a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinşi de satana? Şi apoi, tot la I Cor. (14, 33) stă scris că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii". Iar rânduiala se opune mai presus de orice neîndemânării zăpăcite, slăbiciunii nehotărâte, neînţelegerii obtuze.

Părintele Nicolae Steinhardt Domnul iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice şi Leon Daudet, dar nu la bărboşi. Bărboşii se cade să fie înţelepţi. Să ştim, şi ei şi noi, că mai mult rău iese adeseori de pe urma prostiei decât a răutăţii. Nu, slujitorilor diavolului, adică şmecherilor, prea le ar veni la îndemână să fim proşti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim inteligenţi. (Pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia — măcar de la un anume punct încolo — e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosirea talentului. Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu. . . s-au ascuns. ) Din Jurnalul fericirii

Sfântul Iustin Martirul și Filosoful Fiecare dintre acesti (oameni), atunci cand a vazut in parte apropierea lui de Cuvantul dumnezeiesc Cel imprastiat in lume, a putut sa graiasca cate un adevar partial. . . Deci toate acelea care se spun corect de catre toti, sunt cele ale noastre, ale crestinilor. . . Toti scriitorii, prin samanta Cuvantului, care s a gasit in ei de la natura, au putut vedea numai slab de tot adevarul” (Apologia 2, p. 87)

Sfântul Clement al Alexandriei Îndemn către păgâni:

Origen Impotriva lui Celsus:

Eusebiu de Cezareea Istoria bisericească:

Arabia cca 600

Hubert Sattler - Mekka 1897

Kaaba

Mohamed și Kaaba

Stâlpii religiei islamice 1. Marturisirea de credinta – Shahāda(h) 2. Rugaciunea canonica – Salat (Salah) 3. Milostenia – Zakāt 4. Sawm - postul din luna ramadan 5. Pelerinajul la Mecca - Hajj