Dezvoltarea durabil Prof Gic Gabriela C N Carol

Dezvoltarea durabilă Prof. Gică Gabriela C. N. ”Carol I” Craiova

Conceptul de dezvoltare durabilă ØEste relativ nou; ØA fost lansat în 1980 în cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și consacrat de către Gro Harlem Brundtland (înalt funcționar O. N. U. și fostă prim-ministru al Norvegiei) în 1987. ØConstituit prin intermediul acordului internaţional exprimat în cadrul Conferinţei de la Rio de Janeiro (1992) şi prin adoptarea Agendei 21, ca opţiune strategică globală pentru secolul următor.

Dezvoltarea durabilă = capacitatea omenirii de a asigura satisfacerea cerinţelor generaţiei prezente, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesități.

Accepțiune economică Dezvoltarea durabilă Accepțiune geoecologică = identificarea și punerea în valoare a tuturor elementelor ce permit pentru fiecare regiune sau țară o dezvoltare care să fie asigurată pentru un timp mai îndelungat și să ducă la ridicarea calității vieții comunităților respective, în paralel cu utilizarea rațională a resurselor și păstrarea calității mediului. = imaginarea unor scenarii de creștere economică pentru a minimaliza distrugerea mediului, astfel încât rezultatele proceselor economice să ducă la creșterea calității vieții în comunitățile umane respective, în condițiile asigurării unui mediu de viață corespunzător generațiilor viitoare. Ambele: §Ridicarea nivelului de performanțe economice §Creșterea calității vieții §Acordă o atenție deosebită generațiilor viitoare , sub raportul conservării resurselor și a calității mediului.

Deci, dezvoltarea durabilă: q are avantajul că implică o compatibilitate între economie și mediul înconjurător; q stabilește faptul că prosperitatea economică și conservarea mediului se susțin reciproc; q determină economia mondială să accelereze creșterea economică în contextul respectării restricțiilor legate de mediul înconjurător; q. Acordă o atenție deosebită generațiilor viitoare, implicând gestionarea responsabilă a resurselor.

OBIECTIVUL DEZVOLTĂRII DURABILE: Asigurarea echilibrului între Øaspectele sociale, Ødezvoltarea economică Ø mediu Social Suportabil Echitabil Durabil Economie Viabil Mediu

Caracteristicile de bază ale dezvoltării durabile: v. Durabilitatea v Dimensiunea economică v Dimensiunea socială v Dimensiunea ecologică

v Durabilitatea Øpleacă de la ideea că: - activităţile umane sunt dependente de mediul înconjurător și de resurse. - sănătatea, siguranţa socială și stabilitatea economică a societăţii sunt esenţiale în definirea calităţii vieţii. Øvizează conservarea ecosistemelor sau valorificarea lor în limitele capacității de regenerare. O nuanțare între Dezvoltare durabilă - durabilitate… • Durabilitatea este proprietatea unui sistem, de a-şi păstra o stare anumită cât mai mult timp. (Building to last) • Conceptul de dezvoltare durabilă se referă la un proces dinamic care subliniază ideea de schimbare sau de dezvoltare. (Building to change)

v Dimensiunea economică se referă la înlocuirea criteriului pur economic (, , o creștere cu orice preț”), care guvernează de multă vreme întreaga activitate umană, cu criteriul dezvoltării armonioase și de durată, care ține seama de aspirațiile omului de a trăi și activa într-un mediu sănătos. Aceasta înseamnă: § Redimensionarea creșterii economice, având în vedere o distribuție mai echilibrată a resurselor; § Accentuarea laturii calitative a producției; § O riguroasă supraveghere a impactului activității economice asupra mediului; § Reorientarea tehnologiilor; § Gestionarea riscurilor.

MORALITATE? ! v STATELE DEZVOLTATE ȘI-AU ASIGURAT ACEST STATUT PRIN EXPLOATARE INTENSĂ DE RESURSE ȘI POLUAREA MEDIULUI v STATELE DEZVOLTATE ÎȘI ASIGURĂ ȘI AZI DEZVOLTAREA PRIN EXPLOATAREA RESURSELOR ALTOR ȚĂRI SĂRACE SAU ÎN DEZVOLTARE

Dimensiunea socială vizează Ø asigurarea creșterii numerice a populației la un nivel tolerabil și Ø eliminarea sărăciei. Dezvoltarea Ø este privită ca un proces de evoluție calitativă a condițiilor de viață a populației, de ridicare a nivelului de trai, pe fondul accesului la cunoaștere și tehnologie Øa fost cuantificată de către O. N. U. și folosită în programele de dezvoltare sub forma unui indicator numit I. D. U. (indicele dezvoltării umane), ca o măsură aproximativă a calității vieții.

I. D. U. este rezultanta a trei dimensiuni: 1) Dimensiunea economică – exprimată în general prin PIB/loc, care pune în evidență discrepanța Nord-Sud; 2) Dimensiunea demografică – exprimată prin speranța de viață la naștere (longevitatea), care cuantifică nivelul de trai, calitatea vieții, calitatea serviciilor de sănătate asigurate de un stat locuitorilor săi. 3) Dimensiunea socială – vizează îndeosebi gradul de alfabetizare al populației, accesul la cultură, potențialul educațional, (numărul de școli, profesori raportat la populația de vârstă școlară), potențialul medical(cadre sanitare, spitale etc. ). I. D. U. are valori cuprinse între 0 și 1.

I. D. U. § Valorile sale au o corespondență clară cu gradul de urbanizare; § Dimensiunile sale sunt direct dependente de calitatea habitatului; § Habitatul urban oferă cele mai ridicate valori ale sale deoarece are o productivitete mai ridicată care susține accesul la servicii și educație. Tendința actuală a așezărilor urbane este de creștere numerică și în suprafață pînă la stadiul de megalopolis, cu efect nociv asupra mediului prin creșterea gradului de antropizare, prin creșterea poluării și a efectului de seră.

v Dimensiunea ecologică vizează cunoașterea și stabilirea balanțelor: Ø procese naturale-intervenție umană; Øcapacitatea de autoreglare a sistemelor naturale – măsurile de protecție inițiate de societatea umană. Tocmai ca reacție la modelul economic deosebit de agresiv, care amenință soarta planetei, au apărut conceptele noi: ü ecodezvoltare üdezvoltare durabilă Supraviețuirea ecologică nu înseamnă abandonarea tehnologiei, ci aceasta să rezulte dintr-o analiză științifică aflată în concordanță cu posibilitățile obiective ale biosferei.

Amprenta ecologică Øeste cel mai utilizat indicator pentru măsurarea sustenabilitatății mediului. ØAmprenta ecologică - cuantifică suprafața de teren și apă necesare unui individ pentru a susține propriul stil de viață (în contextul tehnologiei actuale) Ø În fapt, acest indice exprimă gradul de agresivitate asupra mediului

Mediul natural‹–› mediul înconjurător

La capitolul biocapacitate (adică posibilitatea ecosistemelor din țară de a produce materiale biologice utile și de a absorbi reziduurile) România se află pe locul - 46 mondial - 13 în cadrul UE Amprenta ecologică pe cap de locuitor plasează țara noastră pe locul 70 în lume și cel mai bine din toată Uniunea Europeană. România are o amprentă ecologică de 1, 4 hecare globale per capita (hgc), cea mai mare parte provenită din emisiile de carbon. Dar reprezintă ea măsura unei gestiuni ecologice mai performante decât a marilor consumatori precum SUA (6, 5 hgc), sau a unei subdezvoltări, ca la vecinii noștri de clasament, Costa Rica, Mauritania și Niger? Până la urmă, cât de bine stăm? Cele 10 țări cu cele mai mari amprente pe cap de locuitor sunt: Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Danemarca, Belgia, Trinidad și Tobago, Singapore, Statele Unite ale Americii, Bahrain și Suedia.

Respect pentru tine, respect pentru alții, responsabilitate pentru toate acțiunile tale. (Dalai Lama) Dezvoltarea durabilă REDU RE ZĂ EA CL UT ILI CI ZE A RE ZĂ Stabilește faptul că prosperitatea economică și conservarea mediului se susțin reciproc

Dezvoltarea durabilă este o cerinţă majoră a protecţiei mediului înconjurător și a generațiilor viitoare

Protecţia mediului, pilon al dezvoltării durabile pentru că : Ø Cererea de resurse naturale a cunoscut o creştere rapidă, depăşind capacitățile Terrei pe termen lung. Ø Biodiversitatea se degradează în toată lumea, iar principalele ecosisteme sunt supuse unei presiuni din ce în ce mai mari. Ø Consumul de energie creşte în continuare. Ø Sărăcia continuă să afecteze categorii semnificative ale populației.

Protecția mediului înseamnă : • protejarea capacității Pământului de a menține viața în toată diversitatea ei; • respectarea limitelor resurselor naturale planetei; • asigurarea unui înalt nivel de protecție şi îmbunătățire a calității mediului prin prevenirea si reducerea poluării mediului; • promovarea producției si consumului durabile, pentru a determina distrugerea legăturii dintre creșterea economică si degradare.

În Europa, Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv al Uniunii Europene, începând cu 1997, când a fost inclus în Tratatul de la Maastricht, iar în 2001, la Summit-ul de la Götheborg, a fost adoptată Strategia de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene.

Obiectivul general al SDD din UE: îmbunătăţirea continuă a calităţii vieții pentru generațiile prezente şi viitoare prin crearea unor comunități sustenabile (SDD = strategia pentru dezvoltare durabilă)

SDD a UE are patru obiective-cheie: ØProtecția mediului, prin măsuri care să permită disocierea creşterii economice de impactul negativ asupra mediului; ØEchitatea şi coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversității culturale, egalității de şanse şi prin combaterea discriminării de orice fel; ØProsperitatea economică, prin promovarea cunoaşterii, inovării şi competitivității pentru asigurarea unor standarde de viață ridicate şi unor locuri de muncă abundente şi bine plătite; ØPromovarea instituțiilor democratice în slujba păcii, securității şi libertății, a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile pretutindeni în lume.

Organismele U. E. de implementare: Oficiul de Statistică al Comunităților Europene (Eurostat), ü Comisia Economică ONU pentru Europa (UNECE) ü Organizația pentru Colaborare şi Dezvoltare Economică (OCDE) ü

Scopul final al DD v „ îmbunătățirea continuă a calității vieții", prin urmare, accentul se pune pe menținerea procesului de îmbunătățire a bunăstării oamenilor. v Dezvoltarea durabila reprezintă mai puțin o căutare a unui echilibru stabil, fiind un concept dinamic, care recunoaşte că schimbările sunt inerente în societățile umane.

Vom acționa cu toții pentru o dezvoltare durabilă în momentul în care nu vom mai privi Terra ca pe o resursă, ci ca pe o sursă a vieții…

BIBLIOGRAFIE Ardelean A. , Mândruț O. (2012), Geografia mediului, Vasile Goldiș University Press, Arad Bălteanu D. , Șerban Mihaela (2005), Modificări globale mediului, Editura Coresi, București Mândruț O. (2014), Geografie- probleme fundamentale lumii contemporane, manual pentru clasa a XI-a, Corint Educațional, Buc. Neguț S. , Ielenicz M. , Bălteanu D. , . . . (2007), Geografie- manual pentru clasa a XI-a, Humanitas Educațional, București Ungureanu Irina(coord. ) (2003), Geografia mediului – omul și natura la început de mileniu, Institutul European, Iași [ 1 ] ***), Dezvoltare durabilă, http: //ro. wikipedia. org/ [ 2 ] ***), Ce este dezvoltarea durabila? , ttp: //comunitatedurabila. ro/ [ 3 ] ***), Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila http: //www. ncsd. ro/ MULȚUMESC!