Detergenii tradiionali i biodegradabili Dr Sandu Maria Institutul

Detergenţii tradiţionali şi biodegradabili Dr. Sandu Maria, Institutul de Ecologie şi Geografie

REGULAMENTUL (CE) NR. 48/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 31. 03. 2004 privind detergenţii (RPE din 31. 03. 2004). Definiţii: 1. „Detergent” înseamnă orice produs din substanţe sau preparat care conţine săpunuri şi/sau alţi agenţi tensioactivi (agenţi activi de suprafaţă, surfactanţi) destinaţi proceselor de spălare şi curăţare. Detergenţii pot fi sub forme diferite (lichidă, pulbere, pastă, bucăţi, blocuri, piesă turnată, piesă fasonată, etc. ) şi să se comercializeze pentru uz casnic, în scopuri instituţionale sau industriale.

Definiţii (RPE din 31. 03. 2004) : 6. „Agentul tensioactiv” (agentul activ de suprafaţă, surfactantul) înseamnă orice substanţă organică şi/sau preparat organic utilizat în detergenţi, care proprietăţi tensioactive şi care conţine una sau mai multe grupe hidrofile şi una sau mai multe grupe hidrofobe de natură şi dimensiuni care să facă posibile reducerea tensiunii superficiale a apei şi formarea unor monostraturi întinse sau adsorbite la interfaţa apă-aer, precum şi formarea de emulsii şi/sau microemulsii şi/sau micele şi adsorbţia la interfeţele apă-solid.

După natura grupei hidrofile, agenţii activi de suprafaţă pot fi: • anionici (săruri de sodiu ale: sulfaţilor acizi de alchil, acidului alchil sulfonic sau alchil-aril sulfonic); spre deosebire de săpunuri, aceşti detergenţi pot fi utilizaţi şi în soluţie acidă şi în apă dură; au proprietăţi de curăţire bune; nu sunt biodegradabili; • cationici (conţin o grupare cuaternară de amoniu pe o catenă alcanică, cu radicali alchil); sunt dezinfectanţi puternici (coagulează proteinele din bacterii), fiind folosiţi mult în spitale; conferă fibrelor textile moliciune; nu sunt biodegradabili;

• neionici (catenă liniară de lungime variabilă de tip alchilic şi care au ca grupare polară grupa etoxi şi o grupare hidroxil terminală); neavând sarcină electrică, pot fi folosiţi deopotrivă în ape dure sau chiar ape bazice; au multă aplicaţie în spălătorii şi în cosmetică, fiind puţin agresivi şi cu putere spumantă controlabilă; sunt biodegradabili; • amfoteri (ionizare negativă sau pozitivă, în funcţie de p. H-ul apei); spumează bine, prezintă stabilitate; sunt folosiţi pentru igiena personală şi în curăţenia casei; pot fi şi biodegradabili şi nebiodegradabili;

Agenţii activi de suprafaţă/agenţii tensioactivi/surfactanţii sunt în detergenţii: • agenţii activi de suprafaţă anionici: Sunt folosiţi în detergenţii pentru spălătorii şi detergenţii pentru spălarea vaselor manual. Ei se ionizează în soluţie, au proprietăţi de curăţire bune, şi sunt foarte spumanţi. Ex: săpunul, alcoolul etoxisulfat. • agenţii activi de suprafaţă neionici: Nu creează multă spumă şi sunt folosiţi în detergenţii pentru spălătorii şi în maşinile automate de spălat vase, şi ca ajutoare la clătire. Pentru că nu se oxidează, sunt rezistenţi la duritatea apei şi curaţă bine majoritatea petelor. Cei mai folosiţi sunt hidroxieteri. • agenţii activi de suprafaţă cationici: Sunt folosiţi în detergenţi pentru a face fibrele mai moi şi mai delicate (gen în Cocolino, Silan). Alte intrebuinţări sunt ca dezinfectanţi şi alte produse de igienizare şi curăţare a casei. Compuşii quaternali de amoniu sunt cei mai folosiţi. • agenţii activi de suprafaţă amfolitici: Sunt folosiţi în detergenţii pentru igiena personală, şi în curaţenia casei datorită spumei şi stabilităţii. Ei pot fi anionici, cationici sau neionici, în funcţie de p. H-ul (aciditatea sau bazicitatea) apei. Ex: săpunuri lichide, săpunuri solide. Săpunurile: Sunt săruri ale acizilor graşi solubile în apă. Săpunurile sunt facute din grăsimi şi uleiuri sau din acizii lor graşi, trataţi cu substanţe chimice cu bazicitate ridicată.

Detergentul a fost creat: • pentru uz industrial în 1916 de chimistul german Fritz Gunter. • pentru uz menajer, care să nu atace pielea, a apărut în anul 1933. Este un produs de sinteză de origine petrochimică, având o structură asemănătoare cu cea a săpunului, în măsură să înlăture murdăria cea mai persistentă.

În anul 2008, s-a estimat că în Europa de Est s-au folosit anual mai mult de 4, 2 milioane tone de detergenţi şi 1, 2 milioane tone de balsamuri, în creştere faţă de anul 2006

Câteva chimicale din detergenţi: In conţinutul fiecărui detergent de rufe, indiferent de denumire (Dero, Bonux, Persil, Ariel, Tide, Rex, Omo, Bona sau Hass) întâlnim următoarele ingrediente: - 15% – 30% Agenţi activi de suprafaţă anionici; - 5% Agenţi activi de suprafaţă neionici; - agenţi de înălbire pe baza de oxigen activi, fosfaţi si fosfonaţi; - enzime, parfumuri. 1. Agenţii activi de suprafaţă - sunt incluşi în componenţa detergenţilor pentru a spăla mai bine hainele. Agenţii activi de suprafaţă detectaţi în timpul analizelor: a) quaterinum 15 – eliberează formaldehida (cunoscut cancerigen); b) dietanolamina – poate provoca iritaţii cutanate, oculare, probleme ale ficatului; c) extracte petrochimice – asociate cu probleme la nivel pulmonar; 2. Stabilizatori – sunt asociaţi cu probleme de piele, respiratorii şi iritaţii oculare. 3. Înălbitori optici, care ne păcălesc ochiul. Ei pot fi folosiţi şi separat sau incluşi în detergent. Pot provoca iritaţii oculare şi cutanate. 4. Fosfaţi şi EDTA se folosesc pentru eficienţa detergenţilor în apă dură. Nu sunt uşor biodegradabile şi s-a determinat ca fiind toxice pentru animale. Materiile prime din care se fabrică industrial detergenţii sunt de origine petrochimică: alcani, alchene şi alcooli superiori, arene alchilate, etena si oxid de etilenă, obţinute, de obicei, în etapa de prelucrare secundară a fracţiunilor petroliere.

Chimicale din detergenţi:

Impactul chimicalelor din detergenţi : • în compoziţia detergenţilor se mai adaugă şi nitriţi şi fosfaţi, care au ca efect reducerea durităţii apei. Ajunşi în mediul acvatic, aceştia stimulează înmulţirea algelor, ceea ce duce la scăderea conţinutului de oxigen în apă, făcând imposibilă viaţa faunei acvatice. Mai mult de atât, cercetătorii au avertizat în mai multe rânduri că solurile agricole sunt tot mai infestate, pe lângă pesticide, cu sulfat de alchilbenzen, substanţa întâlnită în detergentii, cei mai bine vânduţi la nivel mondial.

Sunt periculoşi detergenţii? Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Ştiinţele Consumatorului şi Managementul Calităţii, ASE Bucureşti. • Detergentul este un produs de sinteză, cu o compoziţie din ce în ce mai sofisticată. Unele componente ale detergenţilor sunt dovedite ca fiind dăunătoare pentru oameni, animale, plante şi mediul natural în general (aer, pământ, ape de suprafaţă şi ape de adâncime). • Măsuri au fost luate în repetate rânduri, dar aplicarea lor a fost amânată tacit, fie din motive obiective (nu există alternative satisfăcătoare din punct de vedere tehnic şi economic), fie din motive care îşi au explicaţia în interesele corporaţiilor implicate în producţia, distribuţia şi comerţul cu produse de curăţat. Bunăoară, la nivelul UE s-a propus interzicerea utilizării fosfaţilor în compoziţia detergenţilor, dar aplicarea măsurii trenează/durează.

Sunt periculoşi detergenţii? Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Ştiinţele Consumatorului şi Managementul Calităţii, ASE Bucureşti. „Efectele detergenţilor asupra mediului sunt suficient de extinse şi dăunătoare, încât se estimează că dacă pe toată planeta s-ar impune măsuri severe şi conjugate împotriva poluării cu detergenţi, ar fi necesară o perioadă de refacere, care ar dura aproape o jumătate de secol. Îndeosebi agenţii activi anionici şi cationici, utilizaţi larg în producţia actuală de detergenţi, nefiind biodegradabili, se îndepărtează cu mare greutate de pe suprafeţele apelor, iar acolo produc o spumă otrăvitoare, care împiedică aerarea apelor, distrugând toate formele de viaţă din ape. ”

Gheorghe Ştefania, Irina Lucaciu, Grumaz Rozalia, Stoica Cătălina. Acute toxicity assessment of several cationic and amphoteric surfactants on aquatic organisms. // Journal of Environmental Protection and Ecology, 2012, vol. 13, no. 2, p. 541 -553. În apele de suprafaţă prin diferite studii s-au depistat concentraţii de agenţi tensioactivi anionici în intervalul <0, 004 – 0, 081 mg/L, neionici <0, 00002 -0, 031 mg/L, cationici <0, 0001 – 0, 034 mg/L, iar în apele uzate din diferite zone geografice au fost determinate concentraţii ale detergenţilor cationici de 0, 1 -325 mg/L, în apele uzate provenite de la spitale fiind depistate chiar 6000 mg/L. Datele ecotoxicologice identificate: Toţi agenţii activi (cationici şi amfoteri) manifestă toxicitate pe diverse specii de peşti (CL 50 = 0, 07 – 42 mg/L), iar valorile de concentraţie fără efect observabil (NOEC) sunt cuprinse în intervalul 0, 004 – 3, 5 mg/L. - Toxicitatea acută faţă de Daphnia este de 0, 006 – 520 mg/L, iar NOEC in intervalul 0, 043 – 3 mg/L. - Efectul toxic acut asupra algelor al agenţilor activi cationici variază în intervalul 0, 03 -11 mg/L, cu valori NOEC în intervalul 0, 12 -1, 8 mg/L, îm timp ce pentru surfactanţii amfoterici prezintă valori CE 50 mai mari cuprinse în intervalul 0, 5 – 48 mg/L şi NOEC 0, 09 – 3, 2 mg/L. - Agenţii activi cationici quaternari inhibă respiraţia bacteriană, cu CE 50 în intervalul 0, 15 – 6, 9 mg/L, iar esterquaţii prezintă valori CE 50 >130 mg/L. - Agenţii activi amfoteri manifestă o toxicitate scăzută asupra bacteriilor.

Clasificarea gradelor de toxicitate pentru efluenţii de biodegradabilitate testaţi. Gheorghe Ştefania, Lucaciu Irina, Pascu Luoana. Biodegradability assessment of cationic and amphoteric raw materials, Journal of Environmental Protection and Ecology, vol. 13, no. 1 (2012), 155 -164 Organism acvatic Toxicitate conform normelor internaţionale (EPA, OECD, Persoone G. 2003) clorură de benzentoniu dialchil hidroxietil amoniu metasulfat Compus original Efluent biodegradare Compus original Cyprinuscarpio TOXIC: 1 mg/l <LC 50 ≤ 10 mg/l Clasa I – nu există NOCIV/PERICULOS Clasa I – nu există toxicitate acută TU PENTRU MEDIUL toxicitate acută TU ACVATIC < 0, 4 10 mg/l<LC 50 ≤ 100 mg/l Daphnia magna PUTERNIC TOXIC LC 50 < 1 mg/l Clasa III – toxicitate acuta 1<TU<10 TOXIC: 1 mg/l < LC 50≤ 10 mg/l Clasa I – nu există toxicitate acută TU < 0, 4 Selenastrum PUTERNIC TOXIC LC 50 < 1 mg/l Clasa III – toxicitate acuta 1<TU<10 TOXIC: 1 mg/l < LC 50≤ 10 mg/l Clasa III – toxicitate acută 1<TU<10 TOXICITATE SCAZUTĂ capricornutum Toxicitate microbiană Efluent biodegradare

Experiment cu 10 - 5 – 2 - 1 mg/L de agenţi activi, referinţa. Linda Persson. Screening methods for aquatic toxicity of surfactants. Sweden, 2012, 80 p. http: //www. sciencedirect. com/science/article/pii/S 0147651302000258

Ivan (Gheorghe) Ştefania. Eficienţa de îndepărtare a agenţilor de suprafaţă cationici şi amfoterici în testele de biodegradare primară (Teza de doctorat, Bucureşti, 2012).

Cercetarea realizată (modelări de laborator) în Institutul de Ecologie şi Geografie de asemenea demonstrează impactul agenţilor de suprafaţă cationici şi a celor anionici asupra capacităţii de autoepurare şi a procesului de nitrificare a ionilor de amoniu. Ex. : Etapa nitrificării NH 4+→NO 2 - în apă în prezenţa agenţilor de suprafaţă anionici (ASAn) durează de la 9 (r. Prut) la 13 zile (lacul Beleu). Prezenţa agenţilor de suprafaţă cationici (ASCt) stagnează nitrificarea în apa lacului Beleu, unde în 23 de zile s-a oxidat doar 33% din ionii de amoniu. Oxidarea ionilor NO 2 - până la NO 3 - durează de la 11 la 15 zile în apa r. Prut (în lipsa şi prezenţa ASAn), în cea din lacul Beleu durează 21 de zile, iar în apa din lacul Beleu (s. Slobozia Mare), ce conţine 2 mg/L NH 4+ şi ASCt 0, 5 mg/L, în 23 de zile au apărut doar urme (0, 18 mg/L) de nitriţi, cea ce confirmă impactul ASCt asupra procesului de nitrificare. 1. r. Prut, s. Văleni; 2. r. Prut, s. Văleni + 0, 5 mg/L ASAn; 3. lacul Beleu, s. Slobozia Mare + 0, 5 mg/L ASAn; 4. lacul Beleu, s. Slobozia Mare; 5. lacul Beleu, s. Slobozia Mare + 0, 5 mg/L ASCt.

• Fiind eminentă influenţa agenţilor de suprafaţă asupra proceselor, ce au loc în apele naturale (de ex. , nitrificarea ionilor de amoniu), aceste substanţe însă nu sunt incluse în lista celor obligatorii la monitorizarea calităţii apelor naturale şi componenţei celor reziduale. • În acest context agenţii de suprafaţă (anionici, cationici, neionici, amfoteri) necesită a fi incluşi în documentele normative naţionale privind calitatea apelor naturale [HG Nr. 890 din 12. 11. 2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă. // MO din 22. 11. 2013, Nr. 262267, art. Nr. : 1006. ], condiţiile la deversare a apelor uzate [HG nr. 950 din 25. 11. 2013 pentru aprobarea Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisaruri de apă pentru localităţile urbane şi rurale. // MO nr. 284 -289 din 06. 12. 2013, art. nr. 1061. ], privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane [HG nr. 932 din 20. 11. 2013 pentru aprobarea Regulamentului privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane. // MO nr. 276 -280 din 29. 11. 2013, art. nr. 1038. ].

https: //www. libertateapentrufemei. ro/articol/cosmeticele-si-detergentii-la-fel-de-periculoaseprecum-gazele-de-esapament-164274 Top 5 cele mai periculoase substanţe din cosmetice • Ftalaţii, despre care s-a demonstrat ştiinţific că provoacă tulburări hormonale, nu mai sunt folosiţi în industria cosmetică din Uniunea Europeană şi SUA, dar se găsesc încă în cosmeticele provenite din Asia. • Parabenii, derivaţi din etili (etil, metil, izobutil, propil etc), provoacă de asemenea dereglări hormonale şi afectează căile respiratorii. Încă se găsesc sub diverse forme în toate produsele cosmetice şi în detergenţii folosiţi la curăţenie. • Lauril-sulfatul, găsit îndeosebi în şampoane şi săpunuri pentru a produce spumă, poate cauza afecţiuni ale pielii, căderea părului, dermatite şi iritaţii ale ochilor. • Triclosanul, aflat în toate săpunurile, în pasta de dinţi şi în cosmeticele pentru îngrijirea tenului, afectează sistemul hormonal. • Acidul etilendiamin tetra-acetic (EDTA) este considerat cancerigen şi provoacă afecţiuni dermatologice şi intestinale. Se găseşte în orice produs cosmetic sau detergent, care produce spumă. Statisticile arată că se folosesc peste 80. 000 de chimicale in produsele conventionale de curatenie. Alarmant, nu-i asa?

Cum ne otravesc detergentii sursa: http: //www. referatele. com/referate/chimie/online 4/Sapun uri-si-Detergenti-Substante-tensio-active-referatele-com. php • Asociaţia americană “National Poison Prevention Week” a atras atenţia, în mai multe rânduri, asupra otrăvurilor folosite în gospodarii. Otrăvuri cu acţiune lentă – de la produsele pentru igiena personală până la cele utilizate la bucătărie ori pentru spălarea rufelor, care sunt dăunătoare. Pentru că substanţele chimice folosite sunt absorbite de organismul uman, prin căile respiratorii şi prin piele, afecţiuni precum cele endocrine, toxicitatea hepatică, tulburări ale sistemului nervos, Alzheimer, osteoporoza şi chiar cancerul devin inerente.

Plan de evaluare a riscului acvatic pentru agenţii de suprafaţă/surfactanţi

Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Ştiinţele Consumatorului şi Managementul Calităţii, ASE Bucureşti. Un minim efort de informare aduce rezultat pozitiv şi economie. Multă dezbatere se manifestă în legătură cu produsele noi, deşi în această privinţă se observă cât de adevărată este înţelepciunea populară: nu tot ce e nou, adesea e „nou“ doar cel ce face aprecierea! Şi în materie de detergenţi: apar noi formule, care valorifică substanţe detergente din secolele trecute, avem deseori revelaţia unor descoperiri, care îi amuză pe bunicii noştri. Nu e nici o ruşine să ne întoarcem la practicile străvechi bune, să aplicăm chibzuit ce am învăţat altădată, nu e profitabil să căutăm schimbare cu orice preţ.

Care ar fi tendinţele pozitive în domeniul detergenţilor? • Încă de mai multe decenii au fost stabilite câteva direcţii de anvergură strategică: eficienţă mare la spălare, profil sanoprotector (non-agresivi pentru utilizatori), profil ecologic (să fie rapid biodegradabili, nepoluanţi), economici (preţuri accesibile şi să spele bine la temperaturi de 20 -30 gr. C); • aceste tendinţe sunt mai mult doleanţe, dar în condiţiile unei concurenţe bine protejate, producătorii trebuie să caute formule potrivite ca să asigure corelarea cu cererea; multe din noutăţile în domeniu ilustrează acest fapt. • problemele ar putea fi eliminate total dacă s-ar utiliza la scară largă numai detergenti biodegradabili, care contin ingrediente active, care nu deteriorează suprafeţele, se dizolva uşor şi nu sunt toxice pentru mediul inconjurător.

Biodegradarea (Regulamentul UE din 31. 03. 2004 privind detergenţii): 7. „Biodegradarea primară” înseamnă modificarea structurală (transformarea) a unui agent tensioactiv de către microorganisme, care conduce la pierderea proprietăţilor tensioactive ale acestuia datorită degradării substanţei de bază şi pierderii, în consecinţă, a proprietăţii tensioactive determinate prin metodele de testare specificate la anexa II. 8. „Biodegradarea aerobă finală” înseamnă nivelul biodegradării rezultate atunci, când microorganismele utilizează agentul tensioactiv în totalitate, în prezenţa oxigenului, ducând la descompunerea acestuia în bioxid de carbon, apă şi săruri minerale oricăror altor elemente prezente, determinate prin metodele de testare specificate în anexa III (Regulamentul UE din 31. 03. 2004 privind detergenţii), şi noi componente celulare microbiene (biomasă).

• Detergentul bio (biologic) conţine enzime de curăţare şi ingrediente active naturale, extrase din plante. • Aceste produse sunt „prietenoase” cu mediul inconjurator şi nu conţin nici o substanţă toxică sau sintetică.

Astfel, alternativa la produsele toxice pentru viaţă o constituie aşa numiţii detergenţi biodegradabili • Detergenti ecologici au fost creati deja de compania belgiană Ecover, Sodasan – Germania sau Solinter – Spania. • O clasă de produse care se luptă pentru imagine şi cotă pe piaţa detergenţilor o reprezintă detergenţii bio (se descompun în apele reziduale sub acţiunea factorilor din mediul respectiv, oxigen şi microorganisme): conţin ingrediente active naturale, extrase din plante (citrice, aloe vera, nuca de cocos, legume, soia, lavanda, eucalipt, muşeţel, etc. ), prietenoase cu mediul natural; fiind • alcătuite din substanţe, care nu lasă reziduuri, sunt total biodegradabili. Problema de fond a pieţei detergenţilor biodegradabili o reprezintă încrederea limitată a consumatorilor în aceste produse, considerându-le mai puţin eficiente la spălare decât adversarii sintetici.

Alternative: 100 % naturale şi ecologice. • Nucile de săpun – este detergentul cel mai natural cu putinţă. Interiorul nucilor este foarte bogat în saponine. La o temperatură de minim 40 gr. C aceasta se eliberează şi spală hainele. Se pot folosi fie în starea lor naturală, dar şi sub forma de pudră, lichid ori pastă. Procesul de obţinere este foarte uşor. În plus 0, 5 kg de nuci de săpun e suficient în jur de şase luni, ieftin, economic, eficient, natural. La o spălare nu e nevoie să folosiţi mai mult de 4 -5 nuci.

• După ce au fost folosite, nucile de săpun pot fi “reciclate” şi transformate în detergent universal. Practic, nu se risipeşte nimic. Într-un litru de apă fiartă se pun 100 g de nuci de săpun folosite şi se mai lasă la fiert 10 minute. Se filtrează apoi apa şi se storc bine nucile de săpun, iar soluţia rezultată se utilizează la curăţarea suprafeţelor din casă. • Reclama: • Puteţi cumpăra nuci de săpun şi produse cosmetice naturale de pe eubio. ro

Detergenţi pentru maşina de spălat uşor de realizat în casă: Detergent pudră: - 250 gr percarbonat de sodiu (2 Na 2 CO 3· 3 H 2 O 2). - 250 gr carbonat de sodiu (calcinată - Na 2 CO 3). - 250 gr bicarbonat de sodiu (Na. HCO 3). - Cca. 250 gr săpun rufe ras cât mai mărunt. - Opţional: 10 - 15 ml ulei esenţial. Se amestecă toate ingredientele într-un vas până se omogenizează. Se adaugă cca. 30 gr. la o spălare. Pentru haine mai murdare - între 60 -70 gr. La un program de 40 minute al maşinii de spălat şi temperatură de 40 gr. C a apei, săpunul ras se dizolvă întotdeauna şi nu este nevoie de folosit produse anticalcar pentru maşina de spălat.

Detergent lichid: - 3, 7 L apă (sau decoct de nuci de săpun). - 100 gr săpun rufe. - 250 gr bicarbonat de sodiu (Na. HCO 3). - 10 ml ulei de sâmburi de gref (nu esenţial, ci ulei vegetal). - Opţional: 10 ml ulei esenţial. Într-un vas metalic se pune săpunul ras şi apa cât să îl acopere (cca. 500 -700 ml). Se amestecă la foc mic până se dizolvă complet. Într-un recipient mai mare se adaugă cca. 3 litri de apă caldă, care se amestecă cu săpunul dizolvat. La sfârşit se adaugă bicarbonatul de sodiu.

• • • Detergenti bio pentru rufe - Detergenţii bio nu conţin clor, ingrediente derivate din petrol, organisme modificate genetic si nici parfumuri sintetice – sunt alternativa sănătoasă atât pentru adulţi cât şi pentru copii sau bebeluşi. Detergent bio cu lavanda pentru bebeluşi de la Earth Friendly Products – concentrat lichid pentru haine de bebeluşi cu lavanda şi muşeţel. Acest produs este hipoalergenic, conţine ingrediente de cea mai buna calitate, este delicat cu pielea sensibila a bebeluşului şi lasă hăinuţele curate şi moi. Soluţie pentru spălat legume şi fructe – ajută la îndepărtarea pesticidelor, produselor chimice, metalelor grele, murdărie, bacterii şi ceara de pe suprafaţa fructelor şi legumelor. Aceasta soluţie este fără gust şi ucide bacterii precum E-Coli, Listeria sau Salmonella. Detergent lichid bio pentru vase şi biberoane fără miros – soluţie 100% naturala pentru spălat vasele si biberoanele bebeluşilor, fără miros si cu o acţiune puternica împotriva grăsimii, nu împotriva pielii. Nu conţine organisme modificate genetic, este non-poluant si 100% biodegradabil. Dezinfectant jucării bebeluşi – fără miros si cu p. H neutru, acest produs curata foarte bine jucăriile si obiectele din camera bebeluşului, lăsându-le proaspete si curate. Distruge peste 99% din germenii de uz casnic, ajutând la prevenirea îmbolnăvirilor. Balsam ecologic pentru rufe cu aloe vera - apa, 30% acid citric, 1 -2% betaina din plante, 1 -2% uleiuri esenţiale naturale, 1% bio aloe-vera concentrat.

Unde se pot utiliza detergentii biodegradabili? – In primul rand în casa ta. – In hoteluri şi pensiuni. – In restaurante. – In colectivităţi (şcoală, spitale, etc). – In zona industrială (fabrici). Dar, actualmente, din consumul total de detergenţi, doar 15% sunt bio.

Avantajele produselor de curăţat biodegradabile Detergenţii biodegradabili sunt compuşi din enzime alimentare şi bacterii nepatogene. Nu există riscuri pentru sănătate în folosirea lor şi nici nu au impact negativ asupra mediului, de aceea mai sunt numiţi şi detergenţi ecologici. Hainele spălate cu detergenţi biodegradabili sunt mai puţin iritante pentru pielea sensibilă. Acest lucru este extrem de important, pentru că hainele pe care le îmbrăcăm sunt în contact permanent cu pielea noastră. Detergentul şi balsamul de rufe biodegradabili sunt hipoalergenici, un aspect important mai ales pentru persoanele cu sensibilitate cutanată. În plus, detergenţii biodegradabili au nevoie de un consum mai mic de apă pentru clătire. Ingredientele pe care aceştia se bazează se dizolvă mai uşor în apă decât mixturile chimice din detergenţii clasici. Detergenţii biodegradabili sunt mai accesibili la preţ. Aceste produse se vând, de obicei, la vrac, iar preţul pe cantitate este mult mai rentabil. Una dintre cele mai importante calităţi ale acestui tip de produse este faptul că sunt mai puţin poluante.

Detergenţii biodegradabili îmbunătăţesc calitatea aerului şi apei: Detergenţii biodegradabili îmbunătăţesc calitatea aerului: • Ingredientele oricărui produs de curăţare, prin utilizare, ajung, în cele din urmă, în aer. Fie că e vorba de soluţia de curăţat suprafeţele, detergentul şi balsamul de haine sau soluţia pentru vase. • In cazul produselor biodegradabile, compoziţia acestora permite un plus de confort pentru respiraţie în timpul utilizării, asigurând în casă un mediu mai sigur pentru membrii familiei sau animalele de companie. Detergenţii biodegradabili sunt mult mai puţin poluanţi în sistemul de alimentare cu apă: Deversarea apei uzate după spălare, amestecată cu detergent, este inevitabilă, insă ingredientele biodegradabile ale detergenţilor biodegradabili sunt mult mai bine tolerate de către mediul înconjurător. Mai ales că nu conţin nitriţi şi fosfaţi, substanţe care, ajunse în mediul acvatic, stimulează înmulţirea algelor, conducând în final la scăderea conţinutului de oxigen în apă şi făcând imposibilă viaţa faunei acvatice. Detergenţii biodegradabili diminuează riscul înfundării fosei septice: Acest beneficiu este valabil în cazul celor care utilizează fosa septică. Săpunurile detergenţilor biodegradabili nu vor interfera cu procesul de funcţionare a foselor, asigurându-se funcţionarea normală a sistemelor septice, în siguranţă pentru case.

Totuşi, nu trebuie să confundăm detergenţii biodegradabili cu cei bio Detergenţii biodegradabili conţin ingrediente active care nu deteriorează suprafeţele, se dizolvă uşor şi nu sunt toxice pentru mediul înconjurător. Detergentul bio (biologic) conţine enzime de curăţare şi ingrediente active naturale, extrase din plante. Mai exact, un detergent bio este şi biodegradabil, însă un detergent biodegradabil nu este neapărat 100% bio. Acest lucru justifică şi diferenţele mari de preţ dintre cele două categorii de produse.

Şi un alt aspect: Numai că, în momentul în care s-ar obtine agenţi tensioactivi/surfractanţi în scop industrial doar din produse naturale, umanitatea ar ramane fără suficiente surse de hrană.

Mulţumesc pentru atenţie!