DEMERSURI ALE PROFESORULUI CARE POT INDUCE BLOCAJUL CREATIV

DEMERSURI ALE PROFESORULUI CARE POT INDUCE BLOCAJUL CREATIV AL ELEVILOR ÎN CADRUL ORELOR DE EDUCAŢIE PLASTICĂ EDUCAŢIE MUZICALĂ

-Doamna, vă place? -Da, îmi place! -Nu-mi place! -Doamna, e bine? -Da, e foarte bine! -Nu este bine!

În tot demersul didactic cel mai important rol îl are COMUNICAREA Este foarte important să ne gândim la modul în care comunicăm cu elevii , pentru-că blocajul în comunicare duce la blocajul emotiv care la rândul lui duce la blocajul creativ, si-atunci procesul instructiv- educativ va fi un eşec.

Atitudinea profesorului este un element pe care poţi clădi sau dărâma relaţia în cadrul demersului didactic. Ţinuta ştiinţifică a discursului este obligatorie. Limbajul academic este literă de lege. Însă , elevul de astăzi nu se lasă impresionat de perfecţiune şi de turnuri de fildeş. Nu agreează profesorul pedant care le transmite prin toţi porii : , , -Ia uitaţi-vă la mine cât sunt de deştept!’’ Li se pare ridicolă asocierea profesor-piedestal. O găsesc antipatică, nefirească si reacṭionează, scot armele de apărare, sfidează prin neparticipare la actul învăṭării. De aceea se impune adaptarea, “pigmentarea” formulei comunicative în funcṭie de datele personale elevilor,

Blocaj emotiv Apelativul folosit, fie acesta personal sau de grup, contează! Cele mai bine primite formule de adresare pentru elevi sunt prenumele lor, pentru varianta particulară şi , , dragilor’’ pentru varianta de grup. Pentru că acestea trimit, în zona afectivului. Te simt apropriat şi, în consecinţă, se simt, la rândul lor, conectaţi emoţional. Aroganţa, criticismul, ironia, sunt păguboase, inhibă, umilesc, macină respectul de sine, cultivă neîncrederea în foţele proprii, dezinteresul pentru disciplina care o predă profesorul, întreţin teama de-a vorbi ca să nu se facă de râs, rateul intelectual –, , nu sunt în stare’’! Dacă o critică excesivă inhibă şi anihilează, nici lauda în exces, neacoperită, nu face bine. Elevul proiectează asupra sa o imagine falsă, înfrumuţesată artificial, cosmetizată în contradicţie cu realitatea. Se supraapreciază, iar la

BLOCAJ EMOTIV BLOCAJ CREATIV TEMERI DE GENUL: - SĂ NU CUMVA SA GREŞEASCĂ -SĂ NU SE FACĂ DE R S TENDINŢA EXAGERATĂ DE AI ÎNTRECE PE ALŢII …pot inhiba libera exprimare a elevului, pot anula sau întârzia venirea ideilor prea deosebite şi pot dăuna procesului de creaṭie. Este bine ca, pe lângă o comunicare eficientă, un feedback corect oferit elevilor, din când în când, pentru a combate aceste temeri să apelăm la metodele interactive de predare/învăṭare/ evaluare, şi la tot felul de jocuri, pentru a destinde atmosfera, pentru a stimula creativitatea si pentru a căpăta încredere în forṭele proprii.

Doamna, vă place? -Da, îmi place! -Nu-mi place -Doamna, e bine? -Da, e foarte bine! -Nu-i bine Elevii vor sa audă : dacă sunt pe drumul cel bun ce pot îmbunătăṭii cum stau în general Profesorul trebuie să le ofere elevilor o explicaṭie cu privire la motivele pentru care ceea ce fac este greşit dar şi o explicaṭie cu privire la motivele pentru care ceea ce fac este corect!

Profesorul nu trebuie doar să informeze elevii, el trebuie să comunice cu elevii săi. Actul de comunicare nu este deplin, nu se realizează dacă nu se produce feedbackul…”răspunsul”. Feedback-ul înseamnă “toate mesajele verbale şi non verbale pe care o persoană le transmite în mod conştient sau inconştient ca răspuns la comunicarea altei

COMUNICARE SI FEEDBACK Voi aborda problematica feedback-ului precum şi a rolului pe care îl are comunicarea în stabilirea relaṭiilor interpersonale având în vedere faptul că în orizontul de aşteptare al elevilor stă o nevoie acută de afectivitate.

Sursa de nemulṭumire a elevilor îşi are originea în comportamentul unor cadre didactice , în imaginea deformată pe care unii elevi o au despre profesori şi profesorii despre ei. Expresiile ironice şi jignitoare tulbură atitudinea elevilor faṭă de profesorul lor şi îngreunează crearea unui climat favorabil muncii creatoare în clasă. Trebuie să abordăm acel feedback care urmăreşte dezvoltarea elevului sub aspect emoṭional, stimularea unei atitudini pozitive faṭă de şcoală, faṭă de educaṭie, faṭă de oră şi faṭă de profesor.

Relaṭia profesor elev poate genera fie echilibru, fie blocaje de toate felurile. Un profesor care nu va şti să îşi atragă elevii, inducând un climat tensionat sau prea lax, va cauza în mod cert fie o interiorizare a personalităṭii elevului, fie o exterorizare a lui prea evidentă. Unul dintre blocajele de acest tip des întâlnite este conformismul, adică atitudinea conform căreia ne asteptăm, şi impunem uneori ca cei de lângă noi să gândească şi să acṭioneze după aceleaşi standarde ca şi noi, şi atunci când acest lucru nu se întâmplă avem tendinṭa de a sancṭiona. O asemenea atitudine, poate cauza grave dezechilibre la nivelul elevilor, greşeala constând tocmai în faptul că nu se ṭine seama de faptul că avem lângă noi o altă persoană, cu o mentalitate proprie, cu o identitate mai mult sau mai puṭin definită, si căreia nu-i putem impune forṭat mentalitatea noastră.

Critica prematură O altă greşeală făcută frecvent este critica prematură NU CRITICĂM , Scoatem în evidentă chiar şi cel mai

Nu spunem: -Ai greşit !

Nu spunem: “- Nu este bine !”

Cum procedam? -Nu spunem: “Azi nu ai facut nimic bun” ci “Nu prea eşti în apele tale, ne concentrăm şi mai încercăm o dată!” - Nu oferim soluṭii ci îi îndreptăm spre soluṭii proprii. -Evităm comparaṭiile negative cu alṭi elevi ( nu spunem : ”-El a făcut mai bine decât tine!”). Mereu accentuăm ideea ca sunt unici şi fiecare poate vedea acelaşi lucru altfel) -Nu corectăm o greşeală cu o expresie negativă; le eliminăm şi le înlocuim cu îndemnuri pozitive.

Foarte important de reṭinut… Feedback-ul nu este un sfat Feedback-ul nu este o critică feedback-ul nu este o laudă Feedback-ul nu este un verbiaj gratuit: “Se putea mai bine!”

De exemplu… In faṭa unei întrebări : ”-Ce credeţi doamna profesoară despre compoziṭia mea? ”, profesorul va răspunde “ -Nu ai folosit contrastul indicat!” sau “ -Ar trebui să fi mai atent la folosirea centrelor de interes”, sau “-Se putea mai bine!” (posibilităţile de răspuns sunt nenumărate, dar am luat spre exemplificare doar trei ca să reṭinem ca feedback-ul nu este un sfat, o critică, după cum nu este nici laudă, si nici verbiaj gratuit). Ce greşeşte profesorul? În primul caz, îşi exprimă părerea nu despre compoziţia elevului, aşa cum i s-a cerut, ci formulează o critică. În al doilea caz, profesorul dă un sfat, dar care conţine o nuanţă devalorizantă : nu mai contează valoarea compoziţiei, în ce măsură impresionează pe privitor etc, ci faptul că elevul a folosit greşit anumite lucruri. Vedem întotdeauna ceea ce nu a făcut nu şi ceea ce a făcut iar acest lucru slăbeşte încrederea în forṭele proprii şi în capacităṭile sale de a realiza ceva.

Cum ar trebui procedat? În primul rând trebuie apreciat chiar şi pentru cel mai mic efort, pentru cele mai minore progrese !!! Apoi îl îndreptăm spre o soluṭie proprie si corectă. Profesorul care cunoaşte valoarea aprecierii pozitive nu se va feri de o uşoară supraapreciere a performanṭelor elevului ; va aprecia pe elev mai mult decat merită, spre a-l face să merite pe deplin aprecierea , să se ridice la nivelul aprecierii făcute. Astfel se dezvoltă în mod permanent încrederea elevilor în propriile lor forṭe.

Prin apreciere profesorul trebuie sa schiṭeze o perspectivă. Dacă un profesor spune unui elev: „Din tine nu va ieşi nimic! ”, el nu precizează numai o situaṭie prezentă , ci exprimă şi convingerea lui asupra dezvoltării viitoare a elevului ceea ce ar putea duce în final la un rezultat nedorit. Performanṭele elevului nu numai ca nu vor creşte , ci vor scade atât de mult încât ar putea pune în pericol dezvoltarea psihică viitoare a acestuia. De aceea profesorii trebuie sa aibe grijă ca în derularea procesului de învăṭământ să nu lezeze personalitatea elevului , ci să-l

Elevul are nevoie sub aspect emoṭional de : -încredere -valorizare -evaluare corectă Toate acestea o să-i confirme în permanenṭă cum este văzut, privit, apreciat de către alṭii.

Alte exemple de feedback gresit… Când profesorul îşi expune părerea, spunând doar “-ai făcut bine!” sau “-nu ai făcut bine!” nu mai este feedback Intrebare: -D-na vă place pictura mea? -Nu e bine! Cred că ar trebui să o refaci (răspuns greşit) Feedback: -Este incompletă , lipsesc detaliile însa de apreciat este modul de compunere al elementelor de limbaj plastic…etc

Întrebare: “-Ce parere aveṭi despre desenul meu, vă place? ” Răspuns greşit: “Cred că ar trebui să încerci şi cărbunele” Feedback: “Raportul plin-gol este de remarcat însă trecerea de la lumină la umbră este violentă…etc

Evaluare-apreciere-notare De exemplu: Un elev este nemulṭumit de nota obṭinută si spune : “-Toṭi colegii au luat mai mult decât mine!!!”. Profesorul poate greşi afirmând: “ 9 este o notă excelentă” sau “ nu e cazul să te superi pentru asta” (acest răspuns dat de profesor ne duce cu gândul că e un lucru neimportant de care se plânge elevul / ori nota este foarte importantă pentru elev. Corect este : “Şi de ce te supară acest lucru? ” Astfel se obṭin informaṭii şi se clarifică faptul necunoscut.

de evitat!!! utilizarea mesajelor centrate pe …de propria persoană Este foarte important ca profesorul sa evite acest tip de mesaje De exemplu: În faṭa faptului că elevii nu au pictat conform cerinṭelor, profesorul poate afirma: ”Aşa faceṭi voi de fiecare dată!”sau“Nu vreṭi niciodată sa faceṭi cum vi se spune!”Acestea sunt mesaje care induc ideea în minṭile elevilor “profesorul ne crede incapabili” În locul acestor mesaje se pot formula mesaje astfel : -“Mă deranjează că nu respectaṭi ceea ce vă spun şi asta mă nemultumeşte iar voi aveṭi de pierdut”. Astfel se deplaseaza uşor accentul de pe cel care vorbeşte şi va induce ideea “l-am supărat pe profesor” …nu “ şi-aşa nu ne crede în stare de

sau… Dacă un elev insistă cu întrebări tot timpul, având o nevoie de atenṭie particulară, profesorul este tentat să spună “ mă deranjezi cu insistenta ta”, “ mă tot întrerupi “. Mutăm accentul pe interlocutor iar profesorul va spune “Nu am mereu timpul necesar să răspund la toate întrebările şi e posibil să omit anumite lucruri despre care trebuie neaparat să aflaṭi !!!

Altă situaṭie… “-Eu nu pot sa predau lecṭia dacă faceṭi zgomot” “-Mă enervează când vă plimbaṭi prin clasă în timpul orei” “-Vorbeşti tot timpul! Acum ai să te linisteşti altfel te pun absent!” Corect este: “Dacă mă întrerupeṭi atunci când explic ceva s-ar putea să uit lucruri importante, voi nu veṭi înṭelege corect, şi vom fi cu toṭii nemulṭumiṭi”

Cele mai frecvente blocaje în comunicare duc la cel mai grav blocaj… blocajul creativ În concluzie pentru evitarea blocajelor trebuie să avem un “cod accesibil”– codul este limbajul, dacă profesorul împachetează esenţa într-o formă inaccesibilă sau greu accesibilă elevilor, aceştia nu vor putea comunica, nu-i vor putea răspunde. Acest blocaj duce la cel de-al doilea Absenţa feedback-ului sau un feedback dificitar Motivaţia deficitară a elevului (dacă elevul nu este motivat, interesat de informaţiile predate, acesta poate să îşi găsească alte preocupări, de aceea e important să trezim interesul lor pentru fiecare oră în parte.

Climat de muncă necorespunzător- gălăgia, agitaţia duc la perturbarea orei şi elevii nu mai pot urmări mesajul; neurmărirea acestuia duce la neînţelegerea lui, iar pentru a evita această agitaţie, e nevoie ca toţi elevii să fie prinşi în lucru Neînţelegerea semnificaţiei şi intenţionalităţii comportamentului celuilalt – acesta e punctul ce duce la ruperea relaţiei profesor-elev. Dacă între cei doi nu există o apropiere şi o înţelegere, totul se duce de râpă; în acest sens profesorul trebuie să rupă această barieră şi să fie atent la fiecare elev, de la fiecare să aştepte atât cât îi poate oferi, nu mai mult. Aici trebuie să avem, ca mijloc de remediere, un sistem de notare bine întemeiat şi transparent. Atitudine excesiv de critică sau de necritică – bariera aceasta poate fi înlăturată încet pornind de la sistemul transparent de notare ; profesorul trebuie să-şi noteze elevii în funcţie de cât au evoluat într-un moment dat, nu să-şi

Iluzia profesorului ideal / elevului ideal- trebuie pornit de la ideea că nu există nici profesor, nici elev ideal, aceştia doar pot tinde spre ideal, de aceea profesorul trebuie în permanenţă să-şi amintească şi să-i amintească şi elevului despre acest lucru. Cei doi poli trebuie să-şi autoregleze comportametul şi trebuie să realizeze un joc de rol, cu scopul de a se putea înţelege unul pe celălalt. Competiţia este o barieră în relaţia elevului cu ceilalţi colegi din clasă şi, în viitor, în societate. Dacă tot timpul îi angrenăm în competiţii, aceştia sar putea să devină individualişti, acum şi mai târziu, de aceea trebuie să ştim să înlăturăm această barieră atunci când apare. Elevii trebuie să vadă competiţia ca pe un joc, ca pe o activitate cu caracter cooperant, de aceea, acest gen de activităţi e foarte bine de realizat şi pe grupe. Stilul de conducere al profesorului (autoritar şi laissez-faire). Există două extremităţi la care recurg de obicei profesorii, aceştia pot fi „buni”, iar elevii profită de această lejeritate şi uită că au de îndeplinit unele sarcini de şcoală sau că între ei şi profesori există o treaptă. Acest comportament riscă să se extindă nu numai în relaţia cu acel profesor, ci în relaţia elev-profesor, în general. De cealaltă parte, profesorii autoritari îşi predau foarte bine materia, sunt respectaţi de elevi, dar materia predată de aceştia nu este înţeleasă, pentru că elevii nu îndrăznesc să-şi lămurească anumite neclarităţi, nu îndrăznesc să-i pună profesorului întrebări , ei doar o memorează şi atunci procesul de învăţământ nu mai

Pentru eliminarea blocajelor e necesară o cale de mijloc, un comportament al profesorului prin care să se facă respectat, dar elevul să poată să îndrăznească să-i adreseze întrebări. Pentru eficienṭă tratăm elevul de pe poziṭia de egalitate ca şi cum ar fi cel mai bun prieten al nostru, COLEG DE ATELIER, dar acesta să fie conştient de existenṭa unor limite şi a unei ierarhii.

Vă mulṭumesc pentru atenṭia acordată ! Bibliografie: “Eficienṭa în 7 trepte” de Steven Covey “ Relaţia profesor-elevi: blocaje şi deblocaje” Truţă, E. , Mardar Experienṭa personală la catedră prof. Pahom-Grigore Claudia