DELTA DUNRII PARADISUL PSRILOR I AL PETILOR Delta

DELTA DUNĂRII- PARADISUL PĂSĂRILOR ȘI AL PEȘTILOR

Delta Dunării, una dintre cele mai întinse ZONE UMEDE din lume, este cel mai nou pământ al ţării, format prin depunerea continuă a aluviunilor (nisip şi mâl) aduse de fluviul Dunărea. Delta s-a format acolo unde Dunărea este aproape de vărsare în mare şi se desparte în trei braţe, denumite: Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe.

Din loc în loc, deasupra apelor se văd ridicături de pământ înguste şi lungi, formate prin depunerea aluviunilor. Ele se numesc GRINDURI. Pe grindurile mai întinse cresc pâlcuri de păduri de sălcii, plopi şi stejari ( zăvoaie). Aici îşi găsesc adăpost vidra, nurca, vulpea, mistrețul, lupul și alte animale.

Delta Dunării este cunoscută ca fiind „Paradisul păsărilor şi al peştilor” fiindcă este o zonă unică în Europa prin bogăţia şi varietatea de plante şi animale. Întâlnim păsări precum: lopătari, cocori, raţe şi gâşte sălbatice, cormorani, egrete, lebede, pelicani, etc. Unele trăiesc în Deltă permanent, altele pleacă toamna spre ţările calde şi revin primăvara. Hrana preferată a păsărilor o constituie insectele: ţânţari, libelule, fluturi. Alte păsări se hrănesc cu peşte (scrumbii, crap, somn, şalău).

PELICANUL In Delta Dunarii se gaseste cea mai mare colonie de pelicani din Europa. Pelicanul este o specie protejata si reprezinta simbolul Deltei Dunarii. Este cea mai mare pasăre din Delta Dunării. Fiind un oaspete de vara ( sosește în România la începutul lunii martie) pelicanul traieste in COLONII numeroase, la inceputul toamnei migrand spre locuri mai calde. Are un cioc lung, care pe partea inferioară are un sac de piele care se poate dilata. Este ocrotit de lege.

Cuiburile, rudimentare, plate, sunt din stuf uscat, pe care pelicanul depune 1 -2 ouă mari, grele, ce sunt clocite de ambii părinţi, timp de o lună. Puii sunt acoperiţi cu puf negru-cenuşiu, des. După 2 -3 ani ei capătă penajul părinţilor.

Pelicanul are un rol important în echilibrul ecologic al apelor, fiind un adevărat „agent sanitar”, deoarece se hrăneşte cu peştii bolnavi. Este un excelent înotător şi zburător. Se hrăneşte cu peşti. Pescuieşte în grupuri. ( el nu se poate scufunda, ci plonjează în apă pentru a vâna peştii care se află la o adâncime mică.

Generozitatea pelicanului Pelicanii dăruiesc BINELE în locul RĂULUI. Când i se întâmplă ceva rău , pelicanul nu se supără, ci continuă să facă binele cu răbdare. Un pelican prinde peștele scufundându-se în apă cu cioucul deschis. Punga i se umple rapid cu 10 litri de apă și cu pește. Ca să poată înghiți peștele, el trebuie să lase apa să i se scurgă din pungă. Adesea, câte un pescăruș hrăpăreț profită și înhață peștele direct din pliscul pelicanului. După ce a furat peștele, pescărușul se îndepărtează și –l mănâncă lacom. Când i se întâmplă așa ceva, pelicanul nu atacă și nici nu încearcă să se răzbune. El continuă răbdător să prindă și mai mult pește, chiar dacă sfârșește prin a hrăni alt pescăruș. Urmând exemplul pelicanului, pot învăța să dăruiesc cu generozitate, ca și el: -aș putea ÎMPĂRȚI cu ceilalți tot ce am -aș putea să RECICLEZ -Aș putea să-i ajut pe alții -Aș putea lăuda binele pe care îl văd în ceilalți Asemeni pelicanului generos, nu voi aștepta nimic în schimbul generozității mele.

Întâlnim lebăda vara, pe cursul inferior al Dunării şi în Deltă. Iarna migrează spre țările calde, însă în iernile calde, poate rămâne la noi.

Corpul lebedei este alcătuit din cap, trunchi și membre. Capul are 2 ochi cu 3 pleoape, un cioc cu 2 nări și 2 urechi fără pavilioane. Ciocul adultului are culoarea rosuportocaliu. Capul este legat de corp printr-un gât unduitor, foarte mobil. Trunchiul este acoperit de pene abe și se termină cu o coadă lungă și ascuțită. .

Membrele anterioare (aripile) servesc la zbor, iar cele posterioare (picioarele) snt adaptate la mers și sunt acoperite cu o piele solzoasă, ceea ce arată înrudirea lor cu reptilele. Ele sunt scurte și au degete cu gheare: 3 degete îndreptate înainte și unul înapoi.

Se hrăneşte cu plante acvatice şi insecte (alge, iarbă, rădăcini, dar, uneori, mănâncă și viețuitoare acvatice mici). Îşi face cuib în stuf vechi, din plante uscate. Femela depune 5 -7 ouă, pe care le cloceşte 35 de zile.

Bobocii pleacă din cuib a doua zi, urmându-şi părinţii în şir indian. Masculul devine ameninţător când îi însoţeşte.

Datorită frumuseții și rarității sale, lebăda este ocrotită de lege.

EGRETA Cuibăreşte în colonii mixte, prin stuf sau sălcii. Cele 3, până la 6 ouă sunt clocite 21 -22 de zile. Puii stau în cuib o lună. Egreta se hrăneşte cu peşti, lipitori, viermi, insecte, moluşte. Sensibilă la frig, rămâne la noi vara, dar există exemplare ce pot fi zărite şi iarna. Îşi capturează prada stând la pândă sau păşind tiptil prin apa mică. Este ocrotită de lege. EGRETA

LOPĂTARUL Are un cioc turtit la capăt, lăţit, cu un cârlig mic la vârf. Se hrăneşte cu diferite animale acvatice, „cosind” cu ciocul în apă: peşti, viermi, larve de insecte, melci, mormoloci. Cuibăreşte în colonii de stuf. Cuibul, folosit de pereche mai mulţi ani, este alcătuit din plante uscate. Apare vara, în Delta Dunării. Este ocrotit de lege.

LIȘIȚA Se hrăneşte cu insecte, viermi, seminţe, bucăţi de plante. Depune 4 -5 ouă, din care ies, după 22 de zile, puii. Poate depune 2 -3 rânduri de ouă pe an. În iernile blânde, rămâne la noi în ţară, în grupuri mari.

1. 3. 1. RAȚA MARE 2. ȚIGĂNUȘUL 3. CIOCÎNTORS 4. PESCĂRUȘUL ALBASTRU 2. 4.

BROASCA ȚESTOASĂ DE USCAT DOBROGEANĂ Femelele depun in perioada mai – iunie 4 -12 oua sferice, albe. Perioada de incubatie este de 70 -80 zile. Hrana este in exclusivitate vegetala, alcatuita din frunze, fructe, flori. Accidental consuma melci sau rame. Ascunsa in gropi, broasca testoasa de uscat hiberneaza in anotimpul rece. Ete o specie protejata de lege. Este adaptată la mediul terestru. Țestoasa de uscat se recunoaște după corpul ei scurt, acoperit cu un ȚEST format din 2 părți: - carapacea (la partea superioară, bombată, de culoare maroniu-roșcat) Placile carapacei sunt mari, conturate cu negru. - plastronul (la partea inferioară, de culoare deschisă) Ele sunt unite pe laturi, lăsând 2 deschideri prin care ies, la partea anterioară, capul și membrele anterioare, iar la partea posterioară, membrele posterioare și coada. Coastele și vertebrele sunt concrescute cu carapacea. Capul, gâtul, picioarele și coada sunt acoperite de o piele solzoasă de culoare cenușie. Pe lângă organele de simț, asemănătoare cu ale șopârlei, există 2 fălci învelite într-o materie cornoasă ce formează un fel de cioc, cu margini tăioase și fără dinți. Sunt animale greoaie, care se deplasează încet din cauza conformației și a țesutului. Cele 4 membre sunt scurte, așezate lateral și terminate cu degete scurte, prevăzute cu gheare.

În apele Deltei Dunării trăiesc animale mici: scoici, păianjeni de apă, broaşte, şerpi de apă, peşti. Cele 60 de specii de peşti constituie hrana omului, a păsărilor şi a animalelor.

CRAPUL Crapul are corpul musculos, acoperit cu solzi mari. Coloritul său variază în funcţie de mediul în care trăieşte: crapul de baltă are culoarea deschisă, cel de râu are o culoare frumoasă, cu solzi aurii. Îl întâlnim în apele Dunării, în bălţile din lunca şi delta fluviului, în râurile şi bălţile învecinate acestora, cât şi în iazuri. Se hrăneşte cu larve de insecte, scoici mici, icre de broaşte, melcişori şi plante mărunte.

ROȘIOARA Pe fundul apelor liniştite, trăieşte roşioara. Are solzi mari, bine fixaţi, argintii pe spate, cu reflexe aurii pe laturi. Culoarea ei variază în funcţie de limpezimea apei. Nu mănâncă mult şi, de obicei, consumă resturi, viermişori, larve de insecte. Interesant este că, în perioada reproducerii, icrele depuse de femelă se lipesc de vegetaţia acvatică. ROȘIOARA

SOMNUL Somnul este socotit „crocodilul” apelor noastre. Este cel mai mare peşte de apă dulce de la noi, întâlnindu-se în Dunăre şi bălţile sale, în majoritatea râurilor, în bălţile şi lacurile interioare, precum şi în fluviile care se varsă în Marea Neagră. Este un răpitor temut, cu fălci puternice, gura mare, dinţi ascuţiţi, întorşi spre fundul gurii, ca să nu-i scape nimic. Capul butucănos şi mare este turtit de sus în jos, iar trupul se subţiază spre coadă. În tinereţe, se hrăneşte cu larve de insecte, crustacee, iar ca adult atacă peşti, broaşte, şoareci de apă, crustacee. Vânează mai ales în timpul nopţii. Lăcomia somnului este proverbială. Locuitorii de pe malurile Dunării povestesc deseori că au văzut cum dispărea de pe apă o raţă sau o gâscă, înşfăcată de gura nesăţioasă a somnului. SOMNUL

ȘALĂUL Şalăul trăieşte în Dunăre şi în bălţile dunărene, râurile mari, în lacurile litorale şi în cele interioare. Îi plac apele dulci, lin curgătoare, cât şi cele cu fund pietros, nisipos sau argilos. Are capul alungit, gura largă şi dinţi dezvoltaţi; este hrăpăreţ şi lacom, fiind denumit şi „ştiuca râurilor”. Atunci când este pui, şalăul nu îşi trădează firea de răpitor. În această perioadă, se hrăneşte cu plancton şi crustacee. Însă, înainte de a împlini un an, el devine răpitor, caracter ce se accentuează odată cu înaintarea în vârstă. Obleţii, roşioarele, racii şi chiar broaştele îi cad victime.

CARASUL Prezinta un corp alungit, cap scurt, solzi mari si grosi, bine fixati. Partea dorsala a capului si spatele sunt intunecate, de culoare cenusie-negricios- albastruie, care devine pe flancuri cenusiuargintie cu usoare reflexe aurii, apoi argintie curat. Culorile sunt mai inchise sau mai deschise in functie de mediul, mai luminat sau mai putin luminat, in care traieste.

VEGETAȚIA Delta Dunării este una din cele mai originale, spectaculoase şi bogate delte din lume. „Deltei Dunării nu-i poţi spune pământ, căci e mai mult o întindere de apă, Dar nu-i poţi spune nici apă, căci lacurile sunt acoperite mai toate cu vegetaţie. De la o zonă la alta descoperi că pădurile de stuf sunt nesfârşite iar canalele subţiri lasă să treacă doar bărcile fără motor, atingându-se de luxuriantii pereţi vegetali. Iar în adâncuri, unde razele soarelui pătrund cu greu, în ochiurile de apă fără vegetaţie, peştii par de aur. ” (Iosob Gabriel Alin - Delta Dunării - mină de aur pentru iubitorii de frumos )

Un tinut exotic cu peste 1830 de specii de copaci si plante, specificul deltei fiind vegetatia plutitoare, a carei baza este stuful, o planta perena care acopera peste 1500 de kmp din suprafata totala a deltei, constituit in PLAURI ( insulăplutitoare formată din vegetație acvatică)

ACOPERIȘ DE STUF

Terenurile mlăștinoase, sunt acoperite cu papură, rogoz, salcie cenușie, izmă de baltă, măcrișul de apa, volbura de nisip ( ocrotită de lege), etc.

MACI, BUJORI La începutul luniimai creşte Bujorul sălbatic plantă monument al naturii, protejată de lege și înflorește macul.

In Delta Dunarii intalnim plante acvatice precum: nufarul alb, nufarul galben, aldrovanda, foarfeca bălții, i arba broaștelor, săgeata apei, ciulinul de apă, roșățeaua, stânjenelul de baltă, .

NUFĂR ALB

NUFĂR GALBEN

IARBA BROAȘTELOR

Săgeata apei

Ciulinul de apă

Roșățeaua

Stânjenelul de baltă

OTRĂȚELUL DE BALTĂ Este o plantă carnivoră care pluteşte, nefiind prinsă de fundul apei, iar floarea sa galbenă se ridică la suprafaţă. Otrăţelul de baltă are o tulpina scufundată, ce prezintă mai multe capcane sub forma unor săculeţi plini cu aer, prevăzuţi cu capace. Atunci când un animal mic, în general insectă, vine în apropierea capacului plantei, acesta se deschide brusc, aerul iese din sac şi apa absoarbe prada. Capacul se închide repede, iar victima va muri de foame, după care va fi digerată de plantă.

Aldrovanda Este a doua plantă carnivoră din Deltă. Ea are frunze cu spini la margini, ca atunci când o insectă atinge frunza, aceasta se închide şi prinde victima ca într-o cuşcă.

O altă plantă ciudată este Noctiluca Miliaris. Pescarii de la Razim-Sinoe şi cei din Sfântu Gheoprghe povestesc că, în anumite perioade din an, dacă te scalzi noapte în unele zone din Marea Neagră sau din Razelm, când ieşi din apă eşti fosforescent. Deasemenea, valurile şi suprafaţa apei devin fosforescente. Fenomenul este cunoscut sub numele de “lumânarea de mare”.

Din anul 1990, Delta Dunării este declarată „Rezervaţie a Biosferei”, fiind unul din cele mai interesante şi complexe medii de viaţă din lume. Delta este protejată şi conservată pentru bogăţia de specii, pentru importanţa ştiinţifică, estetică, şi turistică. Ca mediu de viaţă complex, Delta Dunării oferă hrană şi pentru animale dar şi pentru oameni. Animale (iepuri, mistreţi, vulpi, vidre) şi păsări (raţe, gâşte sălbatice) sunt vânate pentru carne, piele, blană, coarne, pene. Pentru protecţia animalelor vânatul este interzis în anumite perioade din an (în special în perioada de împerechere a animalelor şi a păsărilor). Ca şi vânatul, pentru protecţia speciilor de peşti (mai ales a peştilor care depun icre negre, foarte scumpe- sturioni, cegă, păstrugă, nisetru) pescuitul este interzis în perioada în care peştii depun ouăle.

Prof. Înv. Preșc. Chiriac Maria Grădinița Chiricari