definitii Ansamblu complex si evolutiv de reguli Experiente

definitii Ansamblu complex si evolutiv de reguli; Experiente de invatare oferite de scoala; Sistemul documentelor scolare de tip reglator si normativ; PROIECT PEDAGOGIC COMPLEX; PROCES: proiectare-aplicare-evaluare; PRODUS: documente oficiale (planuri, programe, manuale, ghiduri), documente elaborate la nivelul scolii (orar, programe de activitati), documente elaborate de profesori (planificari, proiectul unitatii de invatare, proiecte de lectii/activitati); Concept-construct.

Abordarea comprehensiva o analiză pe mai multe dimensiuni, cu relevarea relaţiilor dintre acestea. Se conturează, în acest sens, trei planuri de analiză: planul structural, planul procesual şi planul produsului. Planul structural evidenţiază componentele curriculum-ului şi relaţiile dintre acestea, planul procesual indică trei procese – proiectare, implementare, evaluare – în acest fel realizându-se o unificare a intenţiilor cu acţiunea şi a acesteia din urmă cu evaluarea, iar planul produsului indică rezultatele proiectării curriculare, care pot fi diferenţiate în principale (planuri de învăţământ, programe curriculare, manuale şcolare şi universitare) şi auxiliare curriculare (ghiduri metodologice, seturi multimedia, soft-uri educaţionale) (D. Potolea, 2002).

curriculum un sistem complex de procese decizionale, manageriale sau de monitorizare care preced, însoţesc şi urmează proiectarea, elaborarea şi implementarea, evaluarea şi revizuirea permanentă şi dinamică a setului de experienţe de învăţare oferite în şcoală (A. Crişan, 1998).

Alte definitii J. L. Trump(Boston): Curriculum este o interactiune intre profesor-elev-materie de invatat, la care adaugam obiectivele, fortele de rationalizare a invatarii si ceea ce se evalueaza. G. Hass(idem): Curriculum este intreaga experienta asimilata prin intermediul unor programe, organizarea experientei ce trebuie asimilate pentru dezvoltare personala, spirituala, profesionala. Implica un corpus de idei asociat unor obiective fomative si un mod de dezvoltare a personalitatii elevului, care determina metodologii si evaluare.

Tipuri de curriculum Dupa gradul de generalitate: -curriculum general, educatie de baza pentru toti, trunchi comun de pregatire, curriculum nucleu, de baza; -curriculum de profil; -curriculum de specialitate.

Exista: Curriculum oficial: -de baza; -la decizia scolii - CDS: -extins; -aprofundat; -elaborat in scoala(optional la nivelul disciplinei, optional integrat). *curriculum decis local CDL

Fundamentele curriculum-ului sunt interdisciplinare Fundamentul sociologic se refera la cerintele sociale si culturale fata de sistemul educativ, la valorile si orizontul de asteptare al actorilor sociali. Inseamna politici educationale raportate la nevoile sociale, globale, nationale, regionale/locale, parteneriat educational si social pentru educatie, articularea formal-nonformal-informal in educatie.

Curriculum-temeiuri Fundamentul psihologic: adaptarea la particularitatile individuale si la caracteristicile dezvoltarii psihice, valorizarea potentialului; Fundamentul epistemologic: integrarea cunoasterii, stiinta asimilata ca proces, ca model epistemic, abordarea interdisciplinara, logica si istoria ideilor; Fundamentul filosofic: rationalitatea discursului si a actiunii educationale, abordarea unitara, sistemica, orientarea valorica la nivel de finalitati, nivelul deciziilor macrostructurale, de ordin politic, al orientarilor generale.

Ideologii educationale relevante in problema curriculum-ului Umanism clasic-elitele genereaza valori care trebuie transmise scolar, accentul cade pe continut, orientarea este academica; Progresivismul, centrarea pe cel care invata, legatura cu viata, valorificarea experientei, pedagogia proiectului; Reconstructionism-democratia ca mod de viata, reconstructia prin cultura, educatie

Modele de proiectare a curriculum -ului Modelul rational, de tip scopuri-mijloace, derivat din modelul R. W. Tyler, cu variante dezvoltate de D´Hainaut, H. Taba; Modelul centrat pe continut - D. Lawton; Modelul procesual: P. Freire, D. Walker; Modelul centrat pe rezultate/competente(OBE/CBE) W. Spady; Modelul situational (M. Skilbeck, J. Goodlad); Modelul constructivist (L. Erickson, F. English); Modelul managerial (Johnson).

Modelul OBE-educatia/invatarea bazata pe rezultate, W. Spady Politica si strategie de reforma; Centrarea pe iesirile din sistem, pe achizitiile finale; Principiul oportunitatilor multiple de invatare si evaluare; Standarde de performanta precise; Valorizarea experientei anterioare. Este un model deductiv de proiectare curriculara, axat pe indicatori de performanta si pe determinarea progresului.

Orientari generale la nivel de curriculum Orientare pe elev, pe nevoi, cerinte individuale; Axare pe proces si flexibilizarea ofertei de invatare; Asumarea diversitatii si valorizarea diferentelor; Deschidere spre“piata“, nevoi prezente si deschidere spre viitor, nevoi ulterioare de formare; Managementul calitatii; Implicarea aspectului contractual al relatiei ped. ; Mediu educativ deschis; Internationalizarea formarii, sub aspectul continutului si al criteriilor de perfomanta.

provocari • Extinderea educatiei spre „clasa zero“ si spre adulti; • „Masificarea“ traditionalei calificari academice si cresterea in importanta a studiilor postuniversitare; • Furnizorii de educatie se multiplica si se cauta cai de certificare a competentelor dobandite in medii informale ori nonformale; • Invatarea permanenta, de-a lungul vietii etc.

Dimensiuni ale proiectarii curriculum-ului Conceptuala: valori de referinta, concepte, teorii; Tehnologica, procedurala (principii, etape, proceduri, metode); Descriptiva – libertatea profesorului in constructia curriculum-ului; Evaluativa – rezultatele inregistrate, evaluarea curriculum-ului.

principii • Principiul adecvarii la context; • Princ. permeabilitatii fata de evolutiile actuale in domeniul specific; • Coerentei – relatia curriculum-finalitati si relatia dintre diferitele grupuri de discipline; • Al pertinentei – formularea obiectivelor si selectarea continuturilor pe arii de formare: limba si comunicare, matematica si stiinte, om si societate, arte, tehnologii, educatie fizica si sport, consiliere si orientare.

Proiectarea curriculara • Globala si esalonata; • A sistemelor si a proceselor; • Definirea criteriului de optimalitate a instruiriimaximizarea performantelor in invatare; • Analiza componentelor si a interdependentelor, structural si procesual; • Asumarea diversitatii si acceptarea diferentei; • Stabilirea standardelor pe nivele: minim, mediu, maximal.

curriculum-ul - un proiect pedagogic • • • constructia progresiva – elevii progreseaza permanent în procesul de educatie, iar fiecare stadiu de dezvoltare se construieste pe achizitiile din stadiile anterioare; flexibilitatea si parcursul diferentiat – curriculum-ul raspunde nevoilor, capacitatilor si ritmurilor diferite ale elevilor (posibilitatea de a alege anumite activitati, discipline optionale, manuale etc. ), particularizarea / adecvarea ofertei de educatie la nivelul fiecarei institutii de învatamânt; coerenta – curriculum-ul ofera un set coerent de finalitati pe niveluri de studiu, de discipline sau domenii de studiu, de activitati de învatare ; se pot stabili legaturi între domeniile curriculare pentru un nivel de învatamânt si între achizitiile specifice diferitelor niveluri; relevanta si amplitudinea curriculum-ului – finalitatile, continuturile sunt adecvate înraport cu cerintele sociale si cu nivelul de dezvoltare al elevilor; ofera o gama larga de situatii de învatare si contexte variate de educatie; egalitatea sanselor – fiecare elev are nu numai dreptul, ci si oportunitati pentru a se dezvolta cognitiv, fizic si socio-afectiv; � selectia si ierarhizarea culturala – decupajul domeniilor cunoasterii umane si ale culturii –în sens larg – în domenii ale curriculum-ului, stabilirea disciplinelor scolare, precum si gruparea si ierarhizarea acestora în interiorul unor categorii mai largi.

Pentru a dezvolta curricula eficiente Principii: -al abordarii colective; -al deplinei transparente; -al limitarii autoritatii. Norme de organizare curriculara: -articularea-curriculum corelat, rel. Intre discipline si arii; -balansarea –echilibru intre cultura gen. - cult. de specialitate, intre educatia intelectuala si alte dim. -continuitatea – dezvoltarea gradata a cun. , cap. etc.

Metodologia elaborarii curriculumului Finalitati: scopuri/obiective generale, profil de formare, obiective cadru, obiective de referinta, obiective concrete; Blocuri de continut – pornind de la continutul structural al stiintei: date/fapte, notiuni, concepte, reguli, principii, legi, teorii, categorii –prin transinformare, transpozitie (niveluri: statistic, semantic, pragmatic, sintactic) –informatie verbala, deprinderi intelectuale, structuri si scheme operationale(abilitati, capacitati, priceperi), competente, strategii cognitive, atitudini, motivatii, valori.

Factorii determinanti ai curriculum-ului actual Trebuintele celui care invata; Nevoile locale; Cerintele institutiei scolare; Progresul societatii-curriculum social; Dezvoltarea cunoasterii-curriculum academic.

MODELE • • • modelul rational, un model axat pe fixarea componentelor de baza ale curriculum-ului, adica pe finalitati( la nivel de sistem si proces de invatamant) - continuturi - metodologie - evaluare; modelul procesual, cel care pune in valoare interactiunea componentelor semnalate mai sus; modelul negociabil, un model care se axeaza pe optiunile actorilor educatiei: educatori profesionisti, parinti, elevi, comunitati educative, factori educationali administrativi.

ABORDAREA CURRICULARA presupune centrarea pe obiective formative, interdependenta obiective- continuturi( care trebuie sa fie flexibile, orientative, nu prescriptive)metodologie(diversificata, extinsa) -evaluare( integrata, formativa si sumativa, instrumentele de evaluare fiind centrate pe nivelul de structurare a unor competente si capacitati masurabile in performante concrete).

DICTIONAR EUROPEAN Curriculum enunta intentii ale formarii, incluzand: a)definirea populatiei tinta, finalitatile, obiectivele, continuturile, descrierea sistemului de evaluare, planificarea activitatilor, efectele asteptate privind modificarile de atitudine si de comportament ale indivizilor aflati in proces de formare; b) se opune notiunii de programa- descrierea unei liste de continuturi utilizate, in general, in pedagogia traditionala(F. Raynal, A. Rieunier).

Model triunghiular, model pentagonal modele structurale: modelul triunghiular (variabilele curriculare fiind considerate: finalitatile educationale, continuturile instruirii si timpul de instruire/invatare); modelul pentagonal (variabile curriculare: finalitati, continut, timp, strategii de instruire, strategii de evaluare)

La sfarsitul ciclului de invatamant obligatoriu elevul ar trebui sa fi acumulat urmatoarele competente: Competenţe de comunicare în limba maternă şi în două limbi de circulaţie internaţională Sa comunice, oral si scris, in limba romana Sa comunice, oral si scris, in doua limbi straine de circulatie Sa analizeze un text scris, sa evalueze o expunere orala, sa poata comunica aprecierile sale asupra celor receptate. Competenţe fundamentale de matematică, ştiinţe şi tehnologie Sa poate efectua calcule aritmetice in scris, cu calculatorul, mintal. Sa utilizeze aparatul matematic pentru rezolvarea problemelor cotidiene. Sa recunoasca, descrie si opera cu figuri geometrice plane si in spatiu Sa utilizeze corect marimile uzuale, unitatile de masura si conversia acestora. Sa posede cunostinte stiintifice elementare relative la Univers, Pamant, materia nevie si materia vie. Sa posede cunostinte legate se mediul inconjurator, protectia acestuia, interactiunea viata-mediu, sa opereze cu ele in viata de zi cu zi. Sa posede cunostinte tehnologice suficiente pentru utilizarea aparaturii din spatiul casnic

continuare • • • Competenţe digitale (de utilizare a tehnologiei informaţiei pentru cunoaştere şi rezolvarea de probleme): Sa utilizeze calculatorul si internetul pentru activitati curente. Sa posede abilitati de selectarea si procesarea informatiei. Competenţe axiologice sau de valorizare (necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa socială): Sa cunoasca regulile de convietuire sociala si democratica Sa aiba o scara de valori bazata pe drepturile si obligatiile cetatenesti, sa-si defineasca propriile atitudini fata de mediul social, economic, politic. Competenţe pentru managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră; Sa aiba capacitatea sa-si managerizeze propria cariera profesionala si sociala Sa-si cunoasca propriile aptitudini si potentiale, sa le exploateze in folosul propriu si al societatii. Sa aiba deschidere spre diverse sectoare de activitate, pe care sa le considere egal de importante Sa aiba deprinderi de igiena personala, cunostinte de protectie impotriva bolilor si pastrarea sanatatii

Continuare 1 Competenţe antreprenoriale; Sa posede abilitati de gandire critica, creativitate, initiativa, lucru in echipa, adaptare la situatii noi si/sau extreme. Sa posede abilitati de constructie a unui proiect, sub aspect financiar, al resurselor umane si materiale, al profitabilitatii. Competenţe de expresie culturală Sa fie sensibil la manifestari culturale si tolerant la multiculturalitate Sa cunoasca operele artistice esentiale umanitatii si ale culturii romane. Sa posede dorinta de a fauri el insusi creatii artistice. Competenţe de a învăţa pe tot parcursul vieţii Sa aiba curiozitatea si dorinta de a-si lamuri lucrurile si fenomenele necunoscute Sa aiba capacitatea de a-si schimba domeniul de activitate de cateva ori pe parcursul vietii active. Sa utilizeze surse digitale de informare. Sa stie sa selecteze si utilizeze informatia utila pe un anumit palier profesional.

Planul de invatamant cadru este un document oficial, care reflecta politica educationala a statului respectiv si valorile pretuite(aprobate) in societate; stabileste obiectele de invatamant care urmeaza a fi studiate, ordinea studierii lor, numarul de ore saptamanal si anual, prevazut pentru fiecare obiect de invatamant, structura anului scolar; se prevede, de asemenea, caracterul obligatoriu, optional( « alegeri fortate » ) sau facultativ al obiectului de invatamant.

Programa scolara este un document oficial, cu valoare instrumentala si operationala, detaliaza planul de invatamant prin prezentarea mai amanuntita a materiei de asimilat la un anumit obiect de invatamant; contine: obiective specifice(intermediare, de referinta), structura tematica (capitole, teme, subteme), numarul de orientativ la fiecare tema, indicatii metodice.

Proiectarea unui curriculum pe fiecare disciplina ar trebui sa cuprinda: 1. Detalierea competentelor (continuturi, capacitati, atitudini), pentru fiecare clasa (V-IX), in trei variante: minim, mediu, maxim 2. Elaborarea programelor analitice, deasemeni in variante, minim, mediu, maxim; 3. Elaborarea manualelor pentru elevi (pentru prima clasa, a V-a), indrumatoarelor metodice pentru profesori, a altor auxiliare didactice; 4. Elaborarea listelor de itemi, minimale si maximale, in variantele de la punctul 1, in vederea evaluarii. 5. Realizarea unor aplicatii informatice care sa genereze teste personalizate, prin care elevii sa-si poata autoevalua nivelul de pregatire la un moment dat, iar profesorii sa le foloseasca in evaluarea curenta si sumativa. 6. Precizarea temelor, modulelor capitolelor ce ar trebui studiate in varianta maximala a curriculei. 7. Indicatii metodologice pentru curriculumul realizat in scoala (CDS)

orientari orientarea academica traditionala, care ia ca punct de plecare ideea ca o programa trebuie sa cuprinda continutul de informatii si idei de care elevii au cea mai mare nevoie, accentul punandu -se pe cele mai valoroase idei ale trecutului, la care se adauga deprinderi si abilitati de baza(reprezentanti ai acestei orientari sunt M. Adler, A. Bloom, E. D. Hirsch, de orientare perenialista, pedagogia esentei); orientarea tehnicista, cea care vede in programa un proces metodologic procedural, ideea de baza fiind asigurarea eficientei in predare, invatare si controlul riguros pe fragmente mici; accentul cade pe investigarea, colectarea si aplicarea datelor, pe gestiunea acestora( reprezentanti ai acestei orientari in conceperea programelor sunt F. Bobbit, R. Gagne, R. Tayler, design instructional ori tehnologia instruirii, axarea pe comportamente observabile si masurabile, pe operationalizarea obiectivelor predarii-invatarii); orientarea deliberativa sau programa ca interpretare relativa, care se sprijina pe intelegerea contextuala a educatiei, pe reflectie, interpretare si raspuns, in vederea promovarii actiunii corecte prin exercitarea propriei judecati(reprezentanti: J. Schwab, L. Stenhouse, D. Walker); orientarea constructivista sau conceperea programei scolare ca o constructie activa, prin implicarea elevilor, cu accent pe modul de formare si transformare a propriei realitati, pe care elevii si-o construiesc singuri, , ceea ce presupune crearea si negocierea personala, critica si autonoma a sensului, semnificatiei(a ceea ce se face) de catre elevi, sprijiniti de profesori(reprezentanti sunt R. Driver, F. Smith, P. Fraisse, D. Purpel).

Manualul scolar, criterii - conformitatea cu programa scolara; - acuratetea si validitatea continutului; - accesibilitatea acestuia; - abordarea pedagogica in corelatie cu varsta si nivelul elevilor; - calitatea prezentarii si tehnoredactarii; - relevanta si calitatea ilustratiilor; - originalitatea si creativitatea abordarii; - calitatea materialelor folosite.

Caracteristicile curriculum-ului adecvarea la realitatea romaneasca; permeabilitatea fata de tendintele si criteriile internationale in domeniul elaborarii curriculum-ului; coerenta la nivelul componentelor unui curriculum si la nivelul raportului acestuia cu finalitatile sistemului de invatamant; pertinenta in raport cu obiectivele educationale; transparenta; articularea optima a etapelor procesului curricular: proiectare, elaborare, aplicare, revizuire permanenta.

Componentele curriculum-ului Curriculum National pentru invatamantul obligatoriu. Cadrul de referinta, document reglator care asigura coerenta componentelor sistemului curricular, in termeni de procese si de produse; Planurile -cadru de invatamant (cl. I-XII/XIII) stabilesc cele sapte arii curriculare: limba si comunicare, matematica si stiinte, om si societate, arte, sport, tehnologii, consiliere si orientare, obiectele de studiu in cadrul ariilor, resursele de timp corespunzatoare; Programele scolare; Ghiduri, norme metodologice si materiale suport privind aplicarea si monitorizarea procesului curricular; Manuale alternative.

Proiectarea curriculara Globala si esalonata; A sistemelor si a proceselor;

Definirea criteriului de optimalitate Analiza componentelor si a interdependentelor: a)structural; b)procesual. Definirea standardelor de performanta: -minim; -mediu; -maximal.

Proiectarea curriculara Model procesual bazat pe: CONTEXTE CONDITII CRITERII ACTIVITATI DE INVATARE (model SKILBECK, 1984) Model TYLER, 1949 SCOPURI O CONTINUTURI C ORGANIZARE M EVALUARE E

Dezvoltarea curriculara Trebuie sa fie rezultatul unei abordari colective, in acord cu o filosofie democratica a educatiei si cu nevoile de comunicare eficienta intre agentii schimbarii si beneficiari; Implica: administratia scolara, managerul, consiliul de administratie, consiliul profesional, comitetul si asociatiile de parinti, elevii, experti in curriculum, juristi etc.

principii Al abordarii colective; Al deplinei transparente; Al limitarii autoritatii;

Factorii care determina curriculum-ul scolar Factorii extrascolari; Factorii normativi si legislativi; Factorii pedagogici interni; Factorii cvasi-legali(sisteme de acreditare a diplomelor si sistemele de admitere).

Umanism, progresivism reconstructionism Ideologii educationale Umanism clasic progresivism reconstructionism

DICTIONAR Arie curriculara= un ansamblu de discipline, avand obiective de formare comune; ofera posibilitatea unor abordari pluri- si /sau inter-disciplinare.

DICTIONAR Cicluri curriculare= periodizare a scolaritatii pe baza unor finalitati comune, grupare a anilor de studiu care nu coincide cu cea realizata la nivelul ciclurilor scolare(primar, gimnazial, liceal); definite fiecare printr-un obiectiv major, ele scot in evidenta continuitatea demersului educational, evitarea unor disfunctionalitati in trecerea de la o etapa scolara la alta; exista ciclul achizitiilor fundamentale, ciclul de dezvoltare, de orientare si observare, de aprofundare, de preorientare vocationala si specificare

DICTIONAR Descriptori de performanta=descriere a nivelurilor de formare(nivel superior, mediu, inferior), care vizeaza capacitati si subcapacitati specifice unui domeniu/arie de cunoastere; formularea unor indicatori sintetici ai reusitei invatarii

DICTIONAR Schema orara= oferta educationala la nivelul unei clase de elevi; se obtine prin imbinarea trunchiului comun de pregatire cu ceea ce se numeste curriculum la decizia scolii, adica un curriculum hotarat de scoala, pe baza resurselor umane si materiale pe care le are la dispozitie si pornind de la interesele si nivelul de pregatire al elevilor; se stabileste intre numarul minim si numarul maxim de ore pentru disciplinele de invatamant si pentru diferite clase.

DICTIONAR Standarde de performanta =enunturi sintetice care indica in ce masura au fost realizate de catre elevi obiectivele curriculare in termeni de cunostinte, capacitati si atitudini demonstrate; criterii de evaluare a calitatii predarii-invatarii, descrieri calitative ale unui nivel de performanta atins la sfarsitul unei etape/perioade de scolaritate; indeplinesc functii normative si reglatoare.

TEME DE REFLECTIE, LUCRARI APLICATIVE 1. Conceptul de curriculum si noua paradigma a invatarii. Tipuri de curriculum 2. Definirea obiectivelor educationale- punctul de "intrare" in curriculum 3. Surse ale curriculum-ului 4. Metodologia de elaborare a unui curriculum. Proiectarea curriculara 5. Reforma curriculara : continuturi si documente specifice ( Curriculum National pentru invatamantul obligatoriu, planuri - cadru de invatamant, programe scolare, manuale alternative ) 6. Adaptarea curriculum-ului : exercitii, aplicatii; 7. Curriculum diferentiat si personalizat. Consilierea psihopedagogica.