DECLINAREA a IIIa nivelul al IIlea Structura cursului

DECLINAREA a III-a Ἡ τρίτη κλῆσις – nivelul al II-lea –

Structura cursului (1): 1. 2. 3. 4. 5. Repere bibliografice. Declinarea a III-a: generalităţi. Temele în oclusivă. Temele în -ντ-. Temele în -ν-. Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 2

Structura cursului (2): Temele în lichidă (λ, ρ). 7. Temele în -σ-. 8. Temele în -j-: tipul πόλις. 9. Temele în -ηϝ-: tipul βασιλεύς. 6. Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 3

1. Repere bibliografice. Ø Ana Felicia Ştef, Manual…, L. 9 -20. Ø John Tipei: L. 14 -15. Ø Manualul “de Seminar”: L. 11 -20. Ø Ovidiu Pop, Limba greacă veche, p. 21 -27. Ø C. Georgescu, Manual…, L. 15 -16 şi 17 (adjective de declinarea a III-a). Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 4

2. Generalităţi. Ø D. III cuprinde teme în oclusivă, siflantă (σ), nazală (ν), lichidă (λ, ρ) sau semivocală (j, w). Ø Substantivele animate (m. şi f. ) au întotdeauna o marcă la N. sg. : fie -ς (substantive sigmatice), fie lungirea morfologică a vocalei numite “predesinenţiale” (substantive asigmatice). Ø Substantivele inanimate au desinenţa de N. sg. (şi, implicit de Ac. sg. şi V. sg. ) -ø. Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 5

2. Generalităţi: accentuarea. Ø Accentul tinde să se menţină pe silaba de la N. sg. , dacă vocalismul final o permite. Ø Monosilabicele au accentul pe finală la G. şi D. , atît sg. , cît şi pl. Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 6

2. Generalităţi: desinenţele. SINGULAR PLURAL M-F N Ν. -ς / lg. morf. -ø -ες -α G. -ος -ων D. -ι -ι -σι(ν) Ac. -α / -ν -ø -ας -α V. -ø / = N. sg. -ø = N. pl. -α Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 7

3. Temele în oclusivă – caracteristici. Ø Majoritatea MF – sigmatice (au ς la N. sg. ). Ø În contact cu -ς / -σι (Ν. sg. / D. pl. ), oclusivele suferă aceleaşi transformări pe care le-am văzut la indicativul viitor / aorist. ØLabială + ς > πς, notată ψ. ØGuturală + ς > κς, notată ξ. ØDentală + ς > σσ > σ. Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 8

4. Temele în -ντ – caracteristici. Ø Există teme în -αντ, -εντ, -οντ: primele două sînt sigmatice (au marca ς la N. sg. ). ØExemple: γίγας (γίγαντ-ς), γίγαντος; ἐλέφας, ἐλέφαντος. Ø Majoritatea temelor în -οντ sînt asigmatice: nu au marca ς la N. sg. > au lungire morfologică. Ø Exemplu: γέρων (γέροντ-ø), γέροντος. Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 13

4. Temele în -ντ – caracteristici. Ø În contact cu desinenţa -σι de la D. pl. , grupul ντ cade, iar vocala precedentă se lungeşte compensatoriu (a nu se confunda cu lungirea morfologică!): α > α (lung); ε > ει; ο > ου. Ø γίγαντ-σι > γίγασι Øἀγορευθέντ-σι > ἀγορευθεῖσι. Øγέροντ-σι > γέρουσι. Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 14

4. Temele în -ντ – caracteristici. Ø Există cîteva substantive animate în -οντ, care nu au la N. sg. lungire morfologică, ci marca ς. În aceste cazuri, grupul -ντ- cade şi la N. sg. , producîndu-se aceeaşi lungire compensatorie. Ø ὀδοντ-ς > ὀδοῦς (dinte) ØG. sg. : ὀδόντ-ος. ØD. pl. : ὀδόντ-σι > ὀδοῦσι. Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 15

4. Participiul prezent: forma de feminin. Participiul prezent feminin se formează de la aceeaşi temă de prezent + vocala tematică (ο) + acelaşi sufix ντ, dar, în plus faţă de M şi N, are sufixul specific femininelor ya (cf. ἁμαρτία, εὐλογία κτλ. ). Ø τ în contact cu y se transformă cu timpul în σ, determinînd căderea lui ν şi lungirea compensatorie a lui ὀ μικρόν la ου. Øἐλπίζω: ἐλπίζ-ο-ντ-ya > ἐλπίζ-ονσα> ἐλπίζουσα Ø Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 19

5. Temele în -ν: caracteristici. Ø Majoritatea sînt asigmatice, deci au la N. sg. lungire morfologică. Ø Acest lucru generează alternanţa lung / scurt între N. sg. şi celelalte cazuri. Ø Există şi situaţii în care vocala lungă de la N. sg. s-a extins la toată paradigma: Ø αἰών, αἰῶν-ος (veac); Ø πευθήν, πευθῆν-ος (spion). Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 20

6. Teme în lichida -λ-. SINGULAR PLURAL ὁ / ἡ ἅλς, τοῦ / τῆς ἁλός (sarea / marea) Ν. ἅλ-ς ἅλ-ες G. ἁλ-ός ἁλ-ῶν D. ἁλ-ί ἁλ-σί Ac. ἅλ-ας V. = N. sg. = N. pl. Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 22

7. Temele în -σ-: caracteristici. Ø A nu se confunda cu substantivele sigmatice (cele care au marca ς la N. sg. )! Ø Majoritatea sînt neutre. Ø Neutrele prezintă alternanţa vocalică o / e în silaba predesinenţială, la N. sg. (şi, implicit, Ac. sg şi V. sg. ) faţă de restul cazurilor. Ø Σῖγμα cade între două vocale, generînd contragerea celor două vocale rămase în contact, după regulile generale contragerilor. Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 25

8. Temele în -j-: tipul πόλις. Ø Substantive feminine cu alternanţă j (N. Ac. V. sg) / ej (restul cazurilor). Ø Σ este marca (de animat) a N. sg. Ø La G. sg. se petrece o metateză a cantităţii (cantitatea lungă trece asupra desinenţei -ος) Ø j (iod) cade între două vocale, iar vocalele rămase în contact se contrag. Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 28

9. Temele în -ηϝ-: tipul βασιλεύς. Ø Ϝ (digamma) intervocalic cade, iar vocalele rămase în hiat nu se contrag decît dacă rezultatul contragerii este e. Ø Σ este marca (de animat) a N. sg. Ø Au loc numeroase transformări fonetice, aşa încît se ajunge la următoarea paradigmă: Curs de limba greacă: declinarea a III-a. © Octavian Gordon 30