DANTU LA SURA DRAGUMII DANTU LA SURA CU

DANTU’ LA SURA “DRAGU-MI-I DANTU LA SURA CU UN PIC DE STRAGATURA”

Tara Codrului este zona folclorica situata pe Culmea Codrului pana la Valea Somesului, teritoriu aflat la confluent a trei judete Satu Mare, Maramures si Salaj. Zona cu o veche traditie in arta populara, pastreaza si astazi obiceiuri, ocupatii si obiective ce ii confera un real potential turistic. Casele traditionale, asemanatoare celor din Chioar au de obicei planul format din trei incaperi. In cadrul gospodariei constructia cea mai impunatoare si mai ornamentata este SURA.

Cnform dex ȘURA este o construcție anexă pe lângă o gospodărie rurală, în care se adăpostesc vitele și se păstrează diferite vehicule sau unelte agricole. Sura era construita in functie de bogatia proprietarului, cu cat acesta era mai bogat cu atat sura era mai mare, trebuie sa stim, insa ca nu banul era marca bogatiei ci numarul de vite din grajd sau numarul “holdurile” de pamant (1 hold =58 arii). Sura era construita din furci (stalpi) lemn, acoperita cu trestie sau paie de secara. Pe langa destinatia sa pentru adapostirea cerealelor, fanetului sau a utilajelor agricole, sura mai are un rol, si anume, aici se desfasurau renumitele dansuri care aveau loc duminica sau in zilele de sarbatoare, care nu erau in timpul postului, cu precadere vara cand spatiul in sura era mai mare.

Dansul popular este cel mai eficient mijloc de etalare a portului local. Fiecare fecior sau fata ca si restul satenilor ce participa la hora se straduiau sa se imbrace cat mai frumos cu putinta pentru a atrage atentia multimii.

“Tizesii” (organizatorii) “alcazeau” (angajau) banda de ceatarasi, si anuntau in sura cui se va desfasura adunarea. Stapanul surii “gazda mare” se ocupa de bautura si de mancare in schimb tinerii trebuiau sa merga o zi la coasa. GAZDA MARE cu familia

Duminica dupa slujba religioasa, credinciosii luau masa de amiaza, apoi toata suflarea din sat; feciori, tineri si varsnici se strangeau la “dant”, imbracati in minunatele costume codrenesti de sarbatoare. Codrenii sunt oamenii simpli, mandrii si primitorii, dar neintrecuti in “dant”, nu se pomenea dant fara “uspatoi”, adica fecior si fete din localitati invacinate.

GAZDA MARE SI UNUL DINTRE CEATARASI Codrenii se aduana la “gazda mare”, dar nu incepeau dantu pana cand nu veneau si “ceatarasii”, care aveau in componenta cele trei instrumente de baza si anume “ceatara” (vioara), ”braciul” (cu trei corzi si calus drept) si “gorduna” ( cu doua corzi). Acesta fiind formula pentru “trioul transilva”.

Odata adunati se da drumul la joc, ceatarasi incepand cu “Dantu’ mare” se continua cu “De araduitu” “Codreneste”, “Romaneste pa ponturi” “Scuturat” si “Tiganesc”. Toate dansurile codrenilor se joaca in perechi. Frumustea cantecului si al dantului era imbogatita de “Stragaturi” care erau spuse de feciori sau barbati, fetele doar iuind. Acestea fiind pline de adevar, desi pot avea adesea caracter satiric. Strigatura exprima o gama impresionanta de trairi sufletesti, aspecte multiple ale vietii, legate de anumite trairi, atitudini, realitatii sociale. Ea poate avea anumite teme: strigatura de inceput, de indemn, de batut, pentru mandre, de joc, dar si ironice. Ca factura literara, stragatura se integreaza in genul liric, acesta poate starnii hohote de ras, dar de scurta durata, pentru a lasa loc si altor scanteieri similare. Adesea stragaturile provoaca un fel de dialog intre dansatori, unul rosteste primul vers, iar altul sau chiar mai multi spun versul urmator asemenea unui duaet intre solist si cor.

Bine inteles dansul incepea cu o strigatura Zai ceteras, zai pa struna Sa jucam ca pa la sura! * Faceti o leaca de loc, C-amu vin si io la joc! * Dragu-mi dantu’ la sura Cu un pic de stragatura, Si mi drag sa-l joc si eu Ca ii dantu’ din satu meu!

Dupa ce se araduiau (se porneau) feciorii strigau desre dant si starea lor Bine-mi sta cand iuiesc Lumea o inveselesc! * Dragu-mi dantu-aista Da ma tem ca lo-i uita, Iuiu-as si-as straga Sa rasuie ulita!

Stragatuilr erau adresate si mandrelor Dragu-mi-i dantu’ la sura Si mandruta ce-mi da gura, Dragu-mi-i mandruta mica Ca-mi da gura fara frica! * Joaca mandra nu te face C-amu joci cu cine-ti place! Mandra me-i tare frumoasa Si-ar fi buna de mireasa, Da o straca gurita Ca-i umbla ca melita! * Am o mandra alba tare Ca fundu’ de la caldare, Da nu-i bai ca sa alibi De-odata cu dibolii!

Feciorii isi faceau indemnuri unii altora Joca ma pa fata Oanii Ca vine ma-sa cu banii, Cu banii din chisiboc Sa nu-i steie mandra-n loc! * Pisc-o ma pa fate ce N-o lasa sa zaca ie, Ie-ar zice da ii ruine Dac-o pistii ii pare bine! * Joaca ma pa fata ce Nu tremura langa ie Tremura-te-ar nevoie!

Cei mai tineri, plini de energie isi dovedesc virtuozitatea executand figura specifica doar codrenilor si anume ”datul peste cap” si “steagul”. Ridica-te grinda-n sus Sa nu zici ca nu ti-am spus, Ca te-oi lovi cu picioru’ De-i gandi ca-i cu toporu’!. * Dau o suta si un leu Cine sare cum sar eu, Dau o suta si mai bine Cine sare ca si mine!

In timpul executarii batutului pe picoare erau spuse strigaturii P-aista picior ii cisma Si p-aista dau cu mana, Si-aista picior ma doare Tat p-aista dau mai tare! Bate cisma pa tureac Ca la fete ase le plac! Da-i cu picioru-n pamant De-acolo sa iasa vant, Da-i cu picioru’ mai tare Sa s-auda-n codru mare!

Nici macar ceatarasii nu scapau de stragatura feciorilor Zi ceteras, zi amu De nu ie-te si te du, Ca de-as fi din altu sat Ti-as da cu ceatara-n cap! * De cand m-o facut maica Mi-o fo fost draga ceatara, Cand ii aud strunile De-as pute m-as baga-n e! * Zi ceteras, zi cu foc Ca-mi place tare sa joc, Zi contralau, zi pa contra Ca ti-or da fetele ghionta!

La schimbarea danturilor Haida na si maruntal Ca oaia la troscotal! * Iaca dansu s-o schimbat Si-om juca mai scuturat! Za-i mai iute ceteras Ca la vara to-i da cas, Si la toamna to-i da branza C-astept sa fete o manza! In final dantului “holteii” (feciorii) luau fetele in brata.

Trebuie mentionat ca “dantul la sura” este o manifestare in comun care pe langa biserica a dat nastere unei legaturii puternice in cadrul comunitatii locale, adesea preferintele comunitatii satestii atat sub aspect muzical cat si coregrafic duc pana la cele mai mari exigente prin insasi puritatea si frumusetea traditiei. Acest lucru s-a derulat mai cu seama la inceputul secolului al XX-lea pana prin anii ’ 70, cand “dantul la sura” a fost inlocuit cu “balul la caminul cultural”, iar in prezent de discoteci.

DANTUL CODRENESC REALIZAT DE BUCIU CATALIN COLEGIUL TEHNIC “IULIU MANIU”, CAREI