Daniel Drugea Son Technologies Presents Din ultima dimineata

Daniel Drugea & Son Technologies Presents: Din ultima dimineata de vara pana in prima noapte de toamna Saint John, New Brunswick, Canada – Ziua de 23 Septembrie 2011 ddrugea@yahoo. ca http: //daniel_drugea. tripod. com and http: //www. danielandson. webs. com

Amurgul toamnei – Lucian Blaga Din varf de munti amurgul sufla cu buze rosii In spuza unor nori Si-atata jaraticul ascuns sub valul lor subtire de cenusa. O raza ce vine goana din apus Si-aduna aripile si se lasa tremurand pe-o frunza: dar prea e grea povara si frunza cade. O, sufletul! Sa mi-l ascund mai bine-n piept si mai adanc, sa nu-l ajunga nici o raza de lumină: s-ar prăbusi. E toamna.

Toata noaptea a fost ceata. Acum este 6 dimineata si-o poti vedea cum imbraca cerul, pamantul, padurea si toate cate sant…

Emotie de toamna – Nichita Stanescu A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori, ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori, ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain, Si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin. Si-atunci ma apropii de pietre si tac, iau cuvintele si le-nec in mare. Suier luna si o rasar si o prefac Intr-o dragoste mare.

Pe la 8 dimineata, incepe sa se mai subtie doar un pic…

Toamna – Rainer Maria Rilke Frunzele cad si cad, de undeva foarte de sus De parca livezile ar muri in ceruri. Cad frunzele dar parca fiecare s-ar opune in caderea sa. In noaptea asta, parca si pamantu-i greu si cade Departindu-se de alte stele, in singuratate. Cadem cu totii, pana si-aceasta mana cade. Privesc la ceilalti si-i vad astfel cazand pe toti. Si totusi, CINEVA suprem, cu mainile sale Si cu blandetea lui enorma, opreste totul din cadere.

Blocul vecin, la cca. 100 de metri departare, pe fondul cenusiu, se desluseste doar, …

Sange, plumb, toamna – George Bacovia Incet prin ploaia trista Un piept curbat de tuse Cu sange in batista Pe după colt se duce, Incet prin ploaia trista. Tot plumbul ud al cetii Pe urma-i se abate, Prin gangurile pietii Si-n frunzele uscate, Tot plumbul ud al cetii. E sange, plumb şi toamna. Cu negru brat de pace O craca tot ma-ndeamna Lugubra si tenace. E sange, plumb si toamna.

Nu! Nu mi-a batut ploaia in fereasta in asta noapte. Plasa de la usa care da-n balcon este plina de picaturi de apa, condensul cetii de peste noapte. Este atat de multa umezeala ca sarea s-a facut ca bolovanu-n solnita, totu-i jilav si respingator de-atins …

Cu toamna in odaie – Ion Minulescu Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam, Mi-a batut cu degete de ploaie. . . Si la fel ca-n fiecare an, M-a rugat s-o las sa intre in odaie, Ca-mi aduce o cutie cu Capstan Si tigari de foi din Rotterdam. . . Am privit in jurul meu si-n mine: Soba rece, Pipa rece, Mana rece, Gura rece, Doamne!. . . Cum puteam s-o las sa plece? Daca pleaca, cine stie cand mai vine? Daca-n toamna asta, poate, Toamna-mi bate Pentru cea din urma oara-n geam? Si femeia cu privirea fumurie A intrat suspecta si umila Ca o mincinoasa profetie De Sibila. . . A intrat. . . Si-odaia mea-ntr-o clipa S-a incalzit ca un cuptor de paine Numai cu spirala unui fum de pipa Si cu sarutarea Toamnei, care maine O sa moara. . . vai!. . . Bolnava de gripa. . .

Culorile toamnei se instaleaza acum pe peste tot…

Rapsodii de toamna – George Toparceanu I A trecut intai o boare Pe deasupra viilor, Si-a furat de prin ponoare Puful papadiilor. Mai tarziu, o cotofana Fara ocupatie A adus o veste-n goana Si-a facut senzatie: Cu acorduri lungi de lira I-au raspuns fanetele. Toate florile soptira, Intorcandu-si fetele. Cica-n munte, la povarna, Plopii si rasurile Spun că vine-un vant de iarnă Rascolind padurile. Un salcam privi spre munte Mandru ca o flamura. Solzii frunzelor marunte S-au zburlit pe-o ramura. Si-auzind din departare Vocea lui tiranica, Toti ciulinii pe carare Fug cuprinsi de panica. . .

Rapsodii de toamna – George Toparceanu (continuare) II Intr-o clipa, alarmate, Ies din santuri vrabiile. Papura pe lac se zbate Leganandu-si sabiile. Lisitele-ncep sa strige Ca de mama focului. Cocostarci, pe catalige, Vin la fata locului. Un lastun, in frac, apare Sus pe-un varf de trestie Ca să tie-o cuvantare In aceasta chestie. Un tanaar, nervos si foarte Slab de constitutie, In zadar vrea sa ia parte Si el la discutie. Dar broscoii din rastoaca Il insulta-n pauze Si din papura-l provoaca Cu prelungi aplauze. Cand deodată un erete, Politai din nastere, Peste balta si boschete Vine-n recunoastere

Rapsodii de toamna – George Toparceanu (continuare) III Florile-n gradini s-agita. Peste straturi, dalia, Ca o doamna din elită Isi indreapta talia. Si cu galbena ei zdreanta Sta-n lumina matura, Ca un talger de balanta Aplecat pe-o latura. . . Trei petunii subtirele, Farmec dand regretelor, Stau de vorba intre ele: "Ce ne facem, fetelor? . . . " Intre gaze, fara frica Se re-ncep idilele. Doar o gargarita mica, Blestemandu-si zilele, Floarea-soarelui, batrana, De pe-acum se sperie C-au sa-i cada in tarana Dintii, de mizerie. Necajita cere sfatul Unei molii tinere, Ca i-a disparut bărbatul In costum de ginere.

Rapsodii de toamna – George Toparceanu (continuare) IV Buruienile-ngrozite De-asa vremi protivnice Se vorbira pe soptite Sa se faca schivnice. Vezi! de-aceea matraguna A-nvătat un brusture Sa le spuie-n fata una Care să le usture!. . . Si cum stie-o rugaciune Doamna masalarita, Tot soborul ii propune S-o aleaga starita. Jos, pe-un varf de campanula Pururea-n vibratie, Si-a oprit o libelula Zborul plin de gratie. Numai colo sus, prin vie, Rumenele lobode Vor de-acuma-n vaduvie Sa traiasca slobode. Mic, cu solzi ca de balaur, Trupu-i fin se clatina, Giuvaer de smalt si aur Cu sclipiri de platina.

O banca singuratica. Nu se va aseza nimeni pe ea astazi! Este si ea leoarca de umezeala si zace inconjurata acum doar de frunze moarte. Candva, acele frunze ii tineau o umbra deasa. Calatorul obosit nu o sa se aseze ca sa se odihneasca si sa-si mai traga sufletul, copiii la joaca nu au sa-i treaca astazi prin preajma si singura-i speranta ii ramane poate intr-un batran pa care picioarele nu-l mai tin…

Balada unui greier mic – George Toparceanu Peste dealuri zgribulite, Peste tarini zdrentuite, A venit asa, deodata, Toamna cea intunecata. Lunga, slaba şi zaluda, Botezand natura uda C-un manunchi de ciumafai, Cand se scutura de ciuda, Imprejurul ei departe Risipeste-n evantai Ploi msrunte, Frunze moarte, Stropi de tina, Guturai. . . Si cum vine de la munte, Blestemand Si lacrimand, Toti ciulinii de pe vale Se pitesc prin vagauni, Iar macesii de pe campuri O întampina in cale Cu grabite plecaciuni. . . Doar pe coasta, la urcus, Din căsuta lui de huma A iesit un greierus, Negru, mic, muiat in tus Si pe-aripi pudrat cu bruma: - Cri-cri, Toamna gri, Nu credeam c-o sa mai vii Inainte de Craciun, Ca puteam şi eu s-adun O graunta cat de mica, Ca sa nu cer imprumut La vecina mea furnica, Fi'ndca nu-mi da niciodata, Si-apoi umple lumea toata Ca m-am dus si i-am cerut. . . Dar de-acus, Zise el cu glas sfarsit Ridicând un piciorus, Dar de-acus s-a ispravit. . . Cri-cri, Toamna gri, Tare-s mic si necajit!

Pe trunchiuri de copac se scurge apa si probabil ca cerul de deasupra este complet senin. Pacat ca ceata nu ne lasa sa-i admiram albastrul si nici lumina ce-ar revarsa-o soarele cel bland si bun…

Bunatate toamna – Lucian Blaga Pomi suferind de galbinare ne ies in drum. O minune e cateodată boala. Patrunse de duh, fetele-si lungesc ceara, dar nimeni nu mai cauta vindecare. Toamna surazi ingaduitor pe toate cararile. Toamna toti oamenii incap laolaltă. Iar noi cei altadat-atat de rai azi suntem buni, parca am trece fara viata prin aurore subpamantesti. Portile pamantului s-au deschis. Dati-va manile pentru sfarsit: Ingeri au cantat toată noaptea, prin păduri au cantat toata noaptea ca bunătatea e moarta.

Ravagiile primaverii si ale verii, umezeala, cu ploi nesfarsite, vant si ceata, au secat ultimile urme de viata de prin frunzis. Frunzele au obosit de-atata nedreptate si-acum cad moarte la pamant…

Frunze moarte – Jacques Prevert Acesta este un cantec care ni se potriveste Tu ma iubeai si la fel, te iubeam si eu Trairile noastre, amandoi impreuna Tu care ma iubeai la fel cum te iubeam si eu. Dar viata ne-a separat chiar daca ne iubeam Lin si fara nici un zgomot Si valurile marii bat doar nisipul plajei Ci nu pe indragostitii care s-au despartit. Mi-as dori atat de mult ca tu sa iti amintesti De zilele fericite cand eram prieteni In acele vremuri, viata a fost cea mai frumoasa Si soarele mai stralucitor decat este astazi. Frunzele moarte s-au vestejit Vezi tu, eu nu am uitat. . . Frunzele moarte s-au vestejit Amintirile le regreta in egala masura Si vantul de Nord le poarta Prin noaptea rece a uitarii. Vezi tu, eu nu am uitat Cantecul pe care mi-l cantai doar mie. Frunzele moarte s-au vestejit Amintirile le regreta in egala masura Dar dragostea mea tacuta si fidela A suras mereu si-a multumit vietii Ca te-am iubit atat de mult si ca tu era bucuria. Cum poti crede ca te-am uitat? In acele vremuri vita a fost minunata Si soarele mai stralucitor decat este astazi. Te erai cea mai dulce prietena a mea. Nu am sa transform acele vremuri in regrete Iar cantecul pe care mi l-ai cantat L-am ascultat in fiecare zi. Acesta este un cantec care ni se potriveste Tu ma iubeai si la fel, te iubeam si eu Trairile noastre, amandoi impreuna Tu care ma iubeai la fel cum te iubeam si eu. Dar viata ne-a separat chiar daca ne iubeam Lin si fara nici un zgomot Si valurile marii bat doar nisipul plajei Ci nu pe indragostitii care s-au despartit.

Pe balconul meu, un fir de gura leului se incapataneaza sa nu se dea batut in fata vicisnitudinii vremurilor…

Afara-i toamna – Mihai Eminescu Afara-i toamna, frunza 'mprastiata, Iar vantul svarla'n geamuri grele picuri; Si tu citesti scrisori din roase plicuri Si intr'un ceas gandesti la viata toata. Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri, N'ai vrea ca nimeni 'n usa ta sa bata; Dar si mai bine-i, cand afara-i sloata, Să stai visand la foc, de somn sa picuri. Si eu astfel ma uit din jet de ganduri, Visez la basmul vechiu al zanei Dochii, In juru-mi ceata creste randuri-randuri; De odat'aud fosnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scanduri. . . Iar mani subtiri si reci mi-acopera ochii.

Glasul Deltei-Elisabeta Iosif Mai găsesc lacul cu vise, tăcut, înmiresmat, De ierburi de leac? Doar anotimpul l-am înrămat În fauna mută, când Delta-i sub aripa-i strânsă Şi-n răsărit fecund. . . Curge prin ea salcia plânsă. . . Eu sunt Poetul, culegător al stelelor, Când loveşte-n Lună şirul lung al cocorilor, În prag de toamnă. Deltei îi tresare copilăria Iar Dunărea în somn îşi mai caută armonia. . . Sunetul zilei înlănţuie pelicanii-tâlharii nopţii, În logodna cu marea. În vioara Toamnei-zarul sorţii N-aude glasul Deltei-strigăt în jarul verii. Să nu-mi uitaţi cocorii, să-mi fie roşii merii!. . .

Romanta de toamna - Vasile Alecsandri De-as fi-n a tineretii floare, Cand toate zilele sunt bune, Pe cand din inima cu soare In veci lumina nu apune, Multe-as avea în tains-a-ti spune Ca sa devii tu ganditoare. Dar nu-s in floarea tineretii, Si nu-ndraznesc nimic a-ti zice! Mergi dar, copila-n calea vietii Intampinand zambiri amice. Eu te-oi privi oftand, ferice, Răpit de farmecul frumusetii. De-as fi ce-am fost pe lume-odata, Privind în fata viitorul, Cand ma-ndrageam de orice fata Ce-mi parea sora cu amorul, As destepta in tine dorul Cu-a mea cantare infocata. Si insa de-ai vrea sa ai parte. . . Dar ce zic? Timpul ne disparte. Tu esti sosind, eu in plecare, A ziorilor vie lucire Nu poate, ah! avea-ntalnire Cu-apusul palid ce dispare!

Florile de mucegai s-au asternut pe peste tot…

Flori de mucegai – Tudor Arghezi Le-am scris cu unghia pe tencuiala Pe un parete de firida goala, Pe intuneric, in singuratate, Cu puterile neajutate Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul Care au lucrat imprejurul Lui Luca, lui Marcu si lui Ioan. Sunt stihuri fara an, Stihuri de groapa , De sete de apa Si de foame de scrum, Stihurile de acum. Cand mi s-a tocit unghia ingereasca Am lasat-o sa creasca Si nu mi-a crescut Sau nu o mai am cunoscut. Era intuneric. Ploaia batea departe, afara. Si ma durea mana ca o ghiara. Neputincioasa sa se stranga Si m-am silit sa scriu cu unghiile de la mana stanga.

O singura petunie intr-un ghiveci intreg isi pleaca si ea floarea plina de dezgust. Isi spune pe buna dreptate: La dracu, privesc toata ziua doar catre Sud!…

Patrunjelul a crescut atat de “inalt” intr-o vara intreaga. L-au cuprins muschii si i-au sugrumat speranta…

Toamna – Tudor Arghezi Strabatem iarăs parcul, la pas, ca mai nainte. Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte. Aceeas banca-n frunze ne-asteapta la fantani. Doi ingeri duc beteala fantanilor pe maini. Dar ce nu pot pricepe ea pricepu, de plange? Apusul isi intoarce cirezile prin sange. O! mă ridic, pe suflet s-o strang si s-o sărut -Dar bratele, din umeri, le simt ca mi-au cazut. Ne-am asezat alaturi si bratu-i m-a cuprins. Un luminis in mine parea ca s-ar fi stins. Ma-ndrept incet spre mine si sufletul mi-l caut Ca orbul, ca să cante, sparturile pe flaut. Si de-am venit ca-n timpuri, a fost ca, inc-o data S-aplec la sarutare o frunte vinovata Sa-nvingem iarăs vremea dintr-o-ntarire nouă Si sa-nviem adancul izvoarelor de roua. Vreau sa-mi ridic privirea si vreau sa-i mangai ochii. . . Privirea întarzie pe panglicile rochii. Vreau degetui usure si-l iau sa i-l dezmierd. . . Orice vroiesc ramane indeplinit pe sfert. Si cum scoboara noaptea, al'dată aşteptata, Imi pare veche luna -- si steaua ce se-arata, Ca un parete de-arme, cu care-as fi vanat. Si fară glas, cu luna, si noi ne-am ridicat.

Este si a fost atat de multa umezeala ca frunzele au inceput sa rugineasca acum prin pomi…

Zi de toamna – Rainer Maria Rilke Doamne, vara a fost lunga si clipa a sosit. Arunca-ti umbra peste cadranele solare si dezlantuie vantul prin campii. Ofera plenitudinea ultimilor tale fructe mai da-le inca doua zile calde, care sa vina dinspre Sud, Coace-le pana ce dau in parg si apoi, picura dulceata-n must. Cel far de casa acum, va ramane vesnic un pribeag, Cel singur va ramane insingurat pentru o vreme lunga, Va ramane treaz citind si epistole lungi va scrie, Va rataci neobosit aleile aiurea, In timp ce frunzele le-alunga vantul.

Pentru aceasta frunza nu va mai exista toamna si nici o “vara viitoare”…

Toamna murind – George Bacovia Toamna in gradină isi acorda vioara. Plang strunele jalnic, lung si prelung Si-n goala odaie acorduri ajung. . . Si plang in odaie, si eu din vioara. . . Plang strunele toate lung si prelung. Fereastra e deschisa. . . vioarele plang. . . O, ninge. . . si toate se sting. . . Palida, toamna nervoasa, cantand a murit. . . Imi cade vioara şi cad ostenit, Iar toamna, poeta, cantand a murit.

Padurea intreaga, rugineste si ea la randul ei…

Octombrie – George Toparceanu Octombrie-a lasat pe dealuri Covoare galbene si rosii. Trec nouri de argint in valuri Si canta-a dragoste cocosii. Si cum abia pluteste-n mers Ca o marchiza, De parca-ntregul univers Priveste-n urma-i cu surpriza, - Ma uit mereu la barometru Si ma-nfior cand scade-un pic, Caci soarele e tot mai mic In diametru. Un liliac nedumerit De-alura ei de domnisoara S-a-ngalbenit, s-a zapacit Si de emotie-a-nflorit A doua oara. . . Dar pe sub cerul cald ca-n mai Trec zile albe după zile, Mai nestatornice si mai Subtile. . . Intarziată fara vreme Se plimba Toamna prin gradini Cu faldurii hlamidei plini De crizanteme.

Ceata care vine de peste Atlantic se instaleaza iarasi in drepturile ei…

Lasa-mi toamna pomii verzi –Margareta Pâslaru(1) Lasă-mi, toamnă, pomii verzi , Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai Plânge-n soare fum. Înserează-mă pe mine, Mă-nserez oricum. Lasă-mi, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, pomii verzi , Lasă-mi, toamnă-n aer păsări Lasă-mi, toamnă, cerul lin, Lasă-mi, toamnă. . . (1)Erata: Consacrate sub acest titlu de către Margareta Pâslaru, versurile reproduc poezia “Cântec “ de Ana Blandiana. G. J.

… si incet, noaptea se asterne, fara Luna si fara stele…

Noapte de toamna – George Toparceanu Murmur lung de stresini, risipite soapte Cresc de pretutindeni si se pierd în noapte. Rareori prin storuri o lumina scapa De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apa Si-mi trimite-n fata raza ei rasfrânta. . . Ploaia bate-n geamuri, stresinile cânta. Dar treptat, cu larma potolita scade Cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des în preajma umbre vii rasar, Ploaia peste case pica tot mai rar Si-n gramezi de neguri apele se strâng. . . Lumea-ntreaga doarme, stresinile plâng. Pâna când o raza de argint în zare, Lamurind pe bolta straturi de ninsoare, Lin desface umbra si de crengi anina Scânteieri albastre, boabe de lumina. Iar acum din taina cerului deschis, Peste firea muta cad lumini de vis Si-n troiene albe norii se desfac. . . Dar când iese luna, stresinile tac. Dormi, iubire dulce!. . . Numai eu întârziu, singur pe carare, Farmecul acestei clipe calatoare. . . Gândurile mele vin sa te destepte, Din pridvorul tainic sa cobori pe trepte. Sa cobori în toamna limpede si rece Si, visând cu mine clipa care trece, Sa-mi sporesti tristetea ceasului târziu Când, strain de tine, sufletu-mi pustiu Va porni zadarnic, ratacind pe drum, Sa sarute urma pasilor de-acum.

Intunericul este acum luminat de farurile montate pe blocuri ca sa lumineze prin parcari. Cel de pe blocul vecin, abia se desluseste…

… cel de pe blocul de langa mine se lupta sa strabata intunericul si ceata…

… iar felinarul de pe blocul meu, la doar doua balcoane distanta la etajul superior, parca lumina curge din el ci nu cauta sa strapunga…

Birds of Paradise – Peter, Sue and Mark (Textul melodiei) Who are you who am I? Is it real do we touch the sky? Nothing's real - all disguise said the birds of paradise. I'm afraid can't you see tell me where do you carry me. You will soon realize said the birds of paradise. Flying home flying home to the land that you once have known To the peace that once was true for a little girl like you. Flying home from a world that is made of stone Till your heart is light and free like it once was meant to be. How can I go ahead when my eyes are becoming wet? Save your tears - dry your eyes said the birds of paradise. But the times passing by say how long do we have to fly? Moon will set, sun will rise said the birds of paradise. Flying home flying home to the land that you once have known Flying home from a world that is made of stone Till your heart is light and free like it once was meant to be. Hear the sound see the light now I know that our way was right Morning sun can make you wise said the birds of paradise. Birds of paradise.

Pasarile Paradisului – Peter, Sue and Mark Textul melodiei este un dialog intre o fiinta care tocmai a trecut pragul vietii intr-u vesnicie. Este un dialog intre ea si pasarile Paradisului care o poarta pe aripile lor. Am marcat cu alb ceea ce spune ea si cu galben raspunsurile pasarilor Paradisului. Am pastrat albul si pentru refren care este un cor la care participa atat nefiinta noastra cat si pasarile Paradisului…

Pasarile Paradisului – Peter, Sue and Mark Cine esti? Cine sant? Oare este adevarat Ca putem atinge infinitul? Nimic nu este real – totul este doar o parere I-au raspuns pasarile Paradisului. Imi este teama Oare nu vezi? Spune-mi unde ma duceti? Vei intelege in curand I-au raspuns pasarile Paradisului. Zburam catre “acasa” Catre acolo unde-I pamantul pe care l-ai cunoscut odata Catre pacea sufleteasca cea adevarata pentru o fata ca tine. Dintr-o lume inraita In lumea in care inima-ti va fi usoara asa cum ar fi trebuit. Cum pot oare merge mai departe acum cand plang? Nu ai de ce a plange – Sterge-ti ochii I-au raspuns pasarile Paradisului. Timpul meu trece Spune-ti-mi cat mai este pana ajungem? Atunci cand Luna va apune si Soarele va rasari, I-au raspus pasarile Paradisului. Zburam catre “acasa” Catre acolo unde-I pamantul pe care l-ai cunoscut odata Catre pacea sufleteasca cea adevarata pentru o fata ca tine. Dintr-o lume inraita In lumea in care inima-ti va fi usoara asa cum ar fi trebuit. Aud acum acel cantec suav Si vad acea imensa lumina Si realizez ca am fost mereu pe calea cea buna! Soarele diminetii te pot umple de intelepciune – I-au spus pasarile Paradisului. Da! Pasarile Paradisului.

Pictures: Property of Daniel Drugea and Son. All rights reserved. Music: Martina Schindlerova - Birds Of Paradise. Original by Peter, Sue and Mark – First release: Spring 1980. END Translation from the French Language: Daniel Drugea. Translation from the English Language: Daniel Drugea. Nota: Textele in limba Romana sant asa cum pot fi scrise fara diacritice. Traducerile mele din l. Franceza si l. Engleza nu au nici un fel de pretentie poetica. Fireste ca nu am tradus cuvant cu cuvant ci am schimbat textul de asa natura incat sa faca sens in limba Romana. You can listen to the end of the song or pres Esc to exit. ddrugea@yahoo. ca http: //daniel_drugea. tripod. com and http: //www. danielandson. webs. com