Cuvntul Vieii Mai 2012 Foc am venit s

Cuvântul Vieţii Mai 2012

«Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă!» (Lc 12, 49).

În Vechiul Testament focul simbolizează cuvântul lui Dumnezeu rostit de către profet. Mai simboliza şi judecata divină care purifică poporul trecând prin mijlocul său.

Aşa este cuvântul lui Isus: construieşte dar în acelaşi timp distruge ceea ce nu are consistenţă, ceea ce trebuie să cadă, ceea ce e deşertăciune şi lasă în picioare doar adevărul.

Sfântul Ioan Botezătorul spusese despre El: „El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”, prevestind botezul creştin inaugurat în ziua de Rusalii prin coborârea Duhului Sfânt şi apariţia limbilor de foc.

Aceasta este, aşadar, misiunea lui Isus: să arunce foc pe pământ, să-L aducă pe Duhul Sfânt cu puterea Sa înnoitoare şi purificatoare.

«Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă!» (Lc 12, 49).

Isus ni-L dăruieşte pe Duhul Sfânt. Dar Duhul Sfânt în ce fel acţionează?

Acţionează revărsând în noi iubirea. Acea iubire pe care noi, din dorinţa Lui, trebuie să o păstrăm aprinsă în inimi.

Şi cum e acea iubire? Nu e pământească, limitată; e iubire evanghelică. E universală asemenea iubirii Tatălui Ceresc care trimite ploaie şi soare peste toţi, peste cei buni şi peste cei răi, precum şi peste duşmani.

Este o iubire care nu aşteaptă nimic de la alţii, dar care întotdeauna iniţiativă, iubeşte prima.

Este o iubire care se face una cu fiecare persoană: suferă cu ea, se bucură cu ea, îi împărtăşeşte grijile, speră împreună cu ea. Şi, dacă trebuie, o face în mod corect, prin fapte. Aşadar o iubire nu doar sentimentală, nu numai în cuvinte.

O iubire prin care, în fratele şi în sora ta, îl iubim pe Cristos, aducându-ne aminte de cuvintele Sale: „Mie mi-aţi făcut”. Este o iubire care tinde spre reciprocitate, spre a realiza, împreună cu alţii, iubirea reciprocă.

Este această iubire care, fiind expresie vizibilă, concretă a vieţii noastre evanghelice, subliniază şi pune în valoare cuvântul pe care, apoi, noi vom putea şi va trebui să îl oferim pentru a vesti Evanghelia.

«Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă!» (Lc 12, 49).

Iubirea e ca un foc; important este să rămână aprins.

Şi pentru a fi aşa, întotdeauna trebuie să arzi ceva. Înainte de toate eul nostru egoist. Şi o facem pentru că iubind, suntem cu totul îndreptaţi spre celălalt: fie spre Dumnezeu, împlinindu-i voinţa, fie spre aproapele, ajutându-l.

Un foc aprins, chiar dacă este mic, fiind alimentat, poate deveni un incendiu uriaş. Acel incendiu de iubire, de pace, de fraternitate universală pe care Isus l-a adus pe pământ.

«Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă!» (Lc 12, 49). “Cuvântul Vieţii”, publicație lunară a Mișcării Focolarelor. Text de: Chiara Lubich, scris în 2001 Acest comentariu al Cuvântului Vieții este tradus în 96 de limbi și dialecte, și ajunge la milioane de persoane în toată lumea imprimat, prin intermediul radioului, televizorului sau via internet. Pentru mai multe infomații, accesați: www. focolare. org Acest PPS, în diferite limbi, este publicat pe www. santuariosancalogero. org