CURSUL 5 ACTUL JURIDIC CIVIL Condiii de valabilitate

CURSUL 5 ACTUL JURIDIC CIVIL. Condiții de valabilitate

Structura cursului: v Condițiile de valabilitate ale actului juridic civil v Clasificarea condițiilor actului juridic v Capacitatea de a încheia actul juridic civil v Consimțământul

Condiții de valabilitate ale actului juridic civil Condițiile de valabilitate ale actului juridic civil reprezintă elementele ce intră în structura sa. - cerințe de valabilitate; - elementele actului juridic civil; - condiții esențiale pentru valabilitatea contractului (art. 1179 C. civ. ); - condiții pentru încheierea valabilă a contractului (art. 1246 C. civ. ).

Clasificare În funcție aspectul la care se referă: - condiții de fond (condiții intrinseci) - condiții de formă (condiții extrinseci) Condițiile de fond privesc conținutul actului juridic civil. Condițiile de formă privesc modalitatea de exteriorizare a voinței respectiv a voințelor.

După cum sunt sau nu obligatorii pentru încheierea valabilă a actului juridic civil: - condiții esențiale (condițiile de fond și formă) - condiții neesențiale (pot fi prezente în anumite acte juridice). Lipsa oricărei condiții esențiale atrage nevalabilitatea actului juridic civil. Condițiile neesențiale pe de altă parte pot lipsi din conținutul actului juridic civil (exemplu forma în cazul actelor juridice consensuale).

În funcție de sancțiunea aplicată în cazul nerespectării lor: - condiții de valabilitate – nulitatea actului - condiții de eficacitate – alte sancțiuni În funcție de vocația lor: - condiții generale – se aplică tuturor actelor juridice - condiții speciale – se aplică doar anumitor acte juridice sau categorii de acte juridice

Condițiile de fond ale actului juridic civil Pentru a fi valabil încheiat actul juridic civil trebuie să îndeplinească condițiile privind: capacitatea părților consimțământul părților obiectul actului juridic cauza actului juridic

Capacitatea de a încheia acte juridic civil Capacitatea de a încheia acte juridice civile reprezintă aptitudinea subiectului de drept de a deveni titular de drepturi subiective civile și de obligații civile prin încheierea actelor juridice civile. Este o condiție de: - fond - esențială - de valabilitate - generală

Regula: capacitatea de a încheia acte juridice Excepția: incapacitatea de a încheia acte juridice – în cazurile expres prevăzute de lege Categorii: incapacități de folosință și incapacități de exercițiu ü incapacități generale și incapacități speciale ü incapacități instituite de legea civilă și incapacități stabilite de legea penală ü incapacități ce operează de drept și incapacități stabilite prin hotărâre judecătorească ü incapacități absolute și incapacități relative ü etc. ü

Capacitatea ≠ discernământ Incapacitate ≠ inalienabilitate Capacitatea nu se confundă cu discernământul: - capacitatea este o stare de drept - discernământul este o stare de fapt Incapacitatea este diferită inalienabilitate: - incapacitatea se referă la persoană (nerespectarea incapacităților atrage nulitatea relativă a actului juridic); - inalienabilitatea se referă la bun (nerespectarea condiției de inalienabilitate atrage nulitatea absolută a actului juridic civil).

Voința juridică Actul juridic reprezintă manifestarea de VOINŢĂ, după caz acordul de VOINŢE date cu intenția de a produce efecte juridice. Această voință se formează în cadrul unui proces psihologic complex: - existența unor nevoi care determină încheierea actului juridic; - motivele care îndeamnă la acțiune; - deliberarea; - intervenția motivului determinant (scopul urmărit – cauza actului juridic civil); - hotărârea de a încheia actul juridic civil.

Principiile voinței juridice Principiul autonomiei de voință (libertății actelor juridice): - părțile sunt libere să încheie sau să nu încheie acte juridice - să stabilească conținutul lor sau să le modifice - să stabilească momentul încetării lor 1. Principiul voinței reale (interne): - cuprinde un element intern (voința internă) și un element extern (voința exteriorizată) - are prioritate voință internă (voința reală a părții) – concepția subiectivă consacrată de C. civ. 1.

Consimțământul Este o condiție: - de fond - esențială - generală - de valabilitate Reprezintă exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic. Regula: părțile aleg libere modalitatea în care doresc să-și exteriorizeze voința. Excepția: legea prevede în mod expres o anumită formă pe care trebuie să o îmbrace manifestarea de voință.

Condițiile de valabilitate ale consimțământului Pentru a fi valabil consimțământul trebuie: 1. să provină de la o persoană cu discernământ 2. să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice 3. să fie exteriorizat 4. să fie liber (să nu fie viciat)

1. Să provină de la o persoană cu discernământ Persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sunt prezumate a NU avea discernământ. Persoanele cu capacitate deplină de exercițiu sunt prezumate A AVEA discernământ. Persoanele cu capacitate restrânsă de exercițiu (minorii cu vârsta între 14 – 18 ani) sunt considerate a avea discernământ, dar acesta este în curs de formare, de aceea au nevoie de încuviințarea ocrotitorului legal la încheierea actului juridic civil. Persoanele care suferă de debilitate sau alienație mintală dar nu sunt puse sub interdicție judecătorească AU capacitate deplină de exercițiu.

Incapacități legale și incapacități naturale Incapacități legale: - sunt stabilite prin lege – minorii sub 14 ani și persoanele puse sub interdicție judecătorească; Incapacități naturale: - persoana are capacitate deplină de exercițiu dar datorită unor împrejurări este lipsită temporar de aceasta. Lipsa temporară a discernământului se poate datora: - hipnozei, somnambulismului, beției, mâniei puternice, etc. Lipsa discernământului atrage nulitatea relativă a actului juridic.

2. Să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice Consimțământul nu este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice dacă: - manifestarea de voință a fost făcută în glumă; - manifestarea de voință este prea vagă; - manifestarea de voință s-a făcut sub o rezervă mentală cunoscută de destinatar; - s-a făcut sub condiție pur potestativă (mă oblig dacă vreau).

3. Consimțământul să fie exteriorizat Voința reală pentru a produce efecte juridice trebuie exteriorizată. Tăcerea nu echivalează cu exprimarea consimțământului DEC T: - în cazurile expres prevăzute de lege; - părțile i-au conferit o anumită semnificație; - când este stabilit prin obiceiuri sau uzuri profesionale. Manifestarea de voință poate fi expresă sau tacită, verbală, scrisă, prin gesturi sau fapte concludente.

4. Consimțământul să nu fie viciat Manifestarea de voință pentru a produce efecte juridice trebuie să fie liberă, să nu fie alterată de vicii. Viciile de consimțământ sunt: - eroarea - dolul - violenta - leziunea

Eroarea Definiție: Eroarea este definită ca fiind falsa reprezentare a realității ori a unei împrejurări la încheierea unui act juridic. 1. Eroare scuzabilă și eroare nescuzabilă În cazul erorii scuzabile falsa reprezentare a realității nu se datorează propriei culpe. Părții aflate în eroare nu i se poate imputa o neglijență sau o lipsă de informare prealabilă. Eroarea nescuzabilă poate fi imputată părții în cauză deoarece prin diligențe rezonabile putea cunoaște faptul asupra căruia poartă eroarea.

2. Eroare de fapt și eroare de drept Eroarea de fapt se concretizează în falsa reprezentare a unei stări sau situații faptice. Eroarea de drept constituie falsa reprezentare a existenței și a conținutului unei norme juridice de drept precum și a aplicabilității acesteia. Condiții pentru invocarea erorii de drept: - norma juridică să aibă un caracter determinant pentru încheierea actului juridic - eroarea să fi scuzabilă

3. Eroare esențială și eroare neesențială Eroarea este esențială dacă: a) poartă asupra naturii sau obiectului contractului; b) poartă asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a acestuia ori a unei împrejurări considerate esențiale de către părți în absența căreia actul juridic nu s-ar fi încheiat; c) poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat.

a) eroarea poartă asupra naturii sau obiectului contractului Se mai numește error in negotium. Dacă eroarea poartă asupra obiectului contractului una dintre părți crede că încheie un anumit act juridic pe când cealaltă parte crede că încheie un alt contract. Dacă eroarea poartă asupra naturii contractului partea în eroare în vedere o reprezentare eronată a caracterelor generale actului juridic. Această eroare împiedică partea să aibă cunoștința efectelor juridice pe care le va produce actul juridic.

b) eroarea poartă asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a acestuia ori a unei împrejurări considerate esențiale de către părți Când eroarea poartă asupra identității obiectului prestației – error in corpore – ea cade asupra prestației sau a bunului care constituie obiectul prestației. De exemplu: o parte crede că a cumpărat cuie și de fapt primește șuruburi, o partea vrea să vândă un imobil la țară, cealaltă acceptă crezând că e vorba de un imobil din oraș.

Când eroarea poartă asupra unei calități a obiectului prestației – error in substantiam – se are în vedere atât bunul în materialitatea sa cât și conținutul prestației. De exemplu: o persoană dorește să cumpere un tablou autentic și din eroare cumpără o copie, o persoană dorește să cumpere un obiect din aur, iar în realitate acesta este din alamă. Partea se află în eroare și atunci când eroarea poartă asupra unei împrejurări considerată esențială de către aceasta, iar lipsa acesteia ar fi determinat neîncheierea actului juridic.

c) poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia Error in personam constituie viciu de consimțământ în cazul acelor acte juridice în care persoana cocontractantului ori o calitate a acestuia este determinantă pentru încheierea actului juridic. . De exemplu: în cazul căsătoriei ori al contractelor încheiate intuituu personae. Vizează două aspecte: identitatea persoanei și/sau calitățile acesteia. Este foarte rar întâlnită în practică.

Eroarea neesențială Este acea eroare care nu influențează valabilitatea actului juridic. - poartă asupra unor elemente mai puțin importante ale actului juridic civil; - partea aflată în eroare ar fi încheiat actul juridic chiar dacă ar fi avut o corectă reprezentare a elementelor asupra cărora poartă; - poate atrage cel mult diminuarea sau majorarea valorică a prestației.

Condiții pentru invocarea erorii ca viciu de consimțământ ü eroarea să fie esențială ü eroarea să fie scuzabilă ü elementul asupra căruia poartă să fie esențial pentru încheierea actului juridic ü în cazul actelor juridice bilaterale sau plurilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca partea cocontractantă să fi știut ori să fi trebuit să știe că elementul fals reprezentat era determinant pentru încheierea actului juridic. üsă nu fie asumată

Proba erorii 1. Proba erorii - eroarea constituie o stare de fapt - poate fi dovedită cu orice mijloc de probă - se poate realiza și cu martori sau prezumții - proba elementului psihologic este dificil de realizat

Sancțiunea erorii v Sancțiunea erorii este nulitatea relativă. v Titularul dreptului la acțiune este partea aflată în eroare, reprezentantul ori mandatarul acesteia. v Acțiunea în anulare este prescriptibilă în termenul general de 3 ani. v Termenul de prescripție începe să curgă: - din ziua în care cel îndreptățit a cunoscut cauza anulării - nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii contractului

Adaptarea contractului Poate avea loc doar înaintea anulării actului. Presupune executarea contractului așa cum a fost înțeles de partea aflată în eroare. Cocontractantul trebuie să execute contractul fără întârziere ori să declare că va executa contractul așa cum acesta a fost înțeles de partea aflată în eroare în termen de 3 luni de la notificare sau de la comunicarea cererii de chemare în judecată.

Temă de studiu individual ü Eroarea de calcul ü Eroarea de comunicare