CURS DE INIIERE N PROBLEMATICA SCHENGEN CENTRUL DE

CURS DE INIŢIERE ÎN PROBLEMATICA SCHENGEN CENTRUL DE STUDII POSTUNIVERSITARE ACADEMIA DE POLIŢIE “AL. I. CUZA”

Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională Cadru Instituţional Înfiinţat în iunie 2005 în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională este singura structură naţională specializată în schimbul de date şi informaţii la nivel internaţional în domeniul combaterii infracţionalităţii transfrontaliere.

Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională Cadru Instituţional Având la bază principiul “o singură cale de intrare, o singură cale de ieşire”, C. C. P. I. reuneşte 5 canale de cooperare: • Interpol prin Biroul Naţional Central Interpol; • Europol prin Unitatea Naţională Europol; • Centrul Regional S. E. C. I. prin Unitatea Operaţională (P. N. F. ); • Ataşaţii români de afaceri interne/ofiţerii de legătură străini prin Unitatea Operaţională (P. N. F. ); • Statele Membre Schengen prin Biroul S. I. Re. N. E. (din momentul în care România va deveni stat membru Schengen); Astfel, C. C. P. I. facilitează schimbul operaţional de date şi informaţii dintre autorităţile de aplicare a legii şi partenerii internaţionali menţionaţi anterior.

CENTRUL S. E. C. I. EUROPOL O. I. P. C. INTERPOL Unităţile Aparatului Central Inspectoratul General al Poliţiei Române Autoritatea Naţională a Vămilor Ministerul Justiţiei Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Direcţia Generală de Paşapoarte Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor Direcţia Regim Permise şi Înmatriculare Vehicule Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor Oficiul Roman pentru Imigrari CENTRUL DE COOPERARE POLITIENEASCA INTERNATIONALA Inspectoratul General al Jandarmeriei Române Oficiul Naţional pentru Prevenirea si Combaterea Spălării Banilor Alte instituţii cu atribuţii în combaterea infracţionalităţii transfrontaliere Alte unităţi MIRA cu atribuţii în domeniu Ataşaţii de afaceri interne şi ofiţerii de legătură români Ministerul Public BIROURILE CENTRALE NAŢIONALE INTERPOL Ofiţerii de legătură străini

C. C. P. I. Director General PUNCTUL NAŢIONAL FOCAL Director General Adjunct Unitatea Naţională Europol Serviciul Operaţional Serviciul Dispecerat, Documente Clasificate şi Secretariat BIROUL NAŢIONAL INTERPOL Director General Adjunct Biroul S. I. R. E. N. E. Urmărire Internaţiona lă şi Extrădări Compartimen t Traduceri Compartime nt Administrativ Serviciul Documenta re Operativă Serviciul Identificare Judiciară Compartime nt Juridic Unitatea de Implementare a Proiectelor Compartime nt Informatică Serviciul Analiză Sinteză

Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională Cadru Legal Activitatea C. C. P. I. are la bază două modalităţi principale de cooperare poliţienească: • asistenţă judiciară internaţională în materie penală – prevăzută în legislaţia naţională în Legea 302/2004, modificată şi completată de Legea 224/2006; • schimbul operaţional de date şi informaţii la nivel internaţional – prevăzut în Statutul Interpol, Convenţia Europol şi Acordul S. E. C. I.

Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională Punctul Naţional Focal Acordul de cooperare privind prevenirea şi combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, cunoscut sub numele de Acordul S. E. C. I. (semnat în 1999) reprezintă punctul de plecare al acestei structuri operaţionale. Creat în anul 2000, P. N. F. e structurat în 3 componente : • Serviciul Operaţional; • Unitatea Naţională Europol; • Biroul S. I. Re. N. E. Principalele atribuţii ale Serviciului Operaţional, din cadrul P. N. F, sunt: • asigură legătura operaţională dintre Centrul Regional S. E. C. I. şi autorităţile române de aplicare a legii; • asigură legătura operaţională dintre autorităţile române de aplicare a legii şi ataşaţii de afaceri interne/ofiţerii de legătură români acreditaţi în statele europene sau pe lângă organizaţiile internaţionale şi cei străini acreditaţi în ţara noastră;

Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională Biroul S. I. Re. N. E. (Supplementary Informations Requested at National Entries) Serviciul S. I. Re. N. E. a fost înfiinţat în 2004, în urma unei Convenţii de Twinning, având ca parteneri Franţa şi Spania. 8 posturi sunt alocate pentru acest Serviciu – în prezent sunt încadraţi 5 ofiţeri; Pentru a deveni operaţional (odată cu accederea la Spaţiul Schengen) Biroul S. I. Re. N. E. elaborează documente de referinţă, precum: Capitolele V şi IX din Planul de Acţiune Schengen; Strategia Naţională a Serviciului S. I. Re. N. E. , ca anexă la Strategia Schengen (cooperare interministerială); În fiecare lună au loc întâlniri privind: Grupurile de Lucru S. I. S. /S. I. Re. N. E. la Bruxelles Task Force-ul Manual S. I. Re. N. E.

COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ TRANSFRONTALIERĂ ÎN CONTEXTUL ART. 39 – 46 DIN CAAS

La data de 14. 06. 1985, Belgia, Franţa, Luxemburg, Olanda şi R. F. Germania au încheiat în localitatea Schengen (Luxemburg), un Acord privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune. Spaţiul Schengen, format la început din cele 5 state semnatare ale Convenţiei Schengen, a oferit Europei acelor timpuri un model de cooperare economică şi comercială deosebit de atractiv, dar în acelaşi timp libera circulaţie a persoanelor în cadrul acestui spaţiu delimitat, nu a fost lipsită de creşterea exponenţială a numărului de infracţiuni, în lipsa unor controale amănunţite la frontierele statelor ce îl alcătuiau.

Ce include cooperarea poliţienească? • asistenţă reciprocă în scopul prevenirii şi descoperirii infracţiunilor (art. 39 (1)-(3)) • supraveghere transfrontalieră (art. 40) • urmărire transfrontalieră (art. 41) • comunicarea informaţiilor în cazuri particulare în scopul prevenirii pe viitor a infracţiunilor mai mult sau mai puţin grave împotriva ordinii şi siguranţei publice sau a ameninţărilor la adresa acestora (art. 46) • schimb de informaţii în scopul efectuării eficiente a controalelor şi supravegherii la frontierele externe (art. 7) • numirea de ofiţeri de legătură (art. 47) • intensificarea cooperării poliţieneşti în regiunile de frontieră prin încheierea de înţelegeri (art. 39 (4)) şi acorduri (art. 39 (5)) bilaterale • crearea şi întreţinerea uni sistem informatic comun – SIS

ASISTENŢĂ RECIPROCĂ (Convenţia Schengen, art. 39 (1)-(3)) Principiu Art. 39 (1 -3) stabileşte principiul asistenţei reciproce între autorităţile de poliţie în scopul prevenirii şi descoperirii infracţiunilor.

ASISTENŢĂ RECIPROCĂ (Convenţia Schengen, art. 39 (1)-(3)) Cooperarea între autorităţile de poliţie, fără implicarea autorităţilor judiciare, când există motive de suspiciune sau apar pericole concrete, va putea lua una din următoarele forme: • identificarea proprietarilor şi şoferilor vehiculelor, • investigaţii privind permisele de conducere, • localizarea reşedinţei şi a împrejurimilor, • identificarea abonaţilor reţelelor de telecomunicaţii (telefon, fax şi internet), dacă aceste informaţii sunt accesibile publicului, • obţinerea de informaţii de la persoanele ce acordă sprijin poliţiei în mod voluntar, • identificarea persoanelor, • transmiterea de informaţii operative poliţieneşti din bazele de date sau dosarele poliţiei, în conformitate cu prevederile legale relevante ce se aplică protecţiei datelor, • pregătirea de planuri şi coordonarea măsurilor de căutare, precum şi iniţierea de căutări în cazuri urgente (independent de căutările SIS), • stabilirea originii bunurilor, în particular arme şi vehicule (stabilirea itinerariilor de vânzare), • examinarea probelor (cum ar fi pagubele produse vehiculelor în accidentele cu fuga de la locul faptei, corecturi în documente, etc. ).

ASISTENŢĂ RECIPROCĂ (Convenţia Schengen, art. 39 (1)-(3)) Condiţii Cererile de asistenţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: • trebuie să fie autorizate de legislaţia naţională a statului căruia îi sunt adresate; • trebuie să se încadreze în limitele competenţelor autorităţilor în cauză implicate; în cazul în care autoritatea respectivă nu este competentă să soluţioneze solicitarea, aceasta trebuie transmisă autorităţii competente; • competenţa nu trebuie să fie limitată la autorităţile judiciare sau să necesite aprobarea acestora; • implementarea solicitării nu trebuie să implice aplicarea unor măsuri coercitive; • informaţiile scrise pot fi folosite ca probe doar cu consimţământul dinainte exprimat al autorităţilor judiciare ale statului căruia îi sunt adresate (solicitările)

ASISTENŢĂ RECIPROCĂ (Convenţia Schengen, art. 39 (1)-(3)) Aspecte practice Ca regulă, cererile de asistenţă şi răspunsurile la acestea trebuie schimbate între autorităţile centrale responsabile cu cooperarea poliţienească internaţională. În cazul României, autoritatea centrală responsabilă cu cooperarea poliţienească internaţională, conform OUG 103/2007, aprobată prin Legea 104/2007, a fost desemnat Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. În cazurile urgente, cererile de asistenţă pot fi adresate direct autorităţilor competente ale statului implicat, care pot răspunde direct. În astfel de cazuri, autoritatea solicitantă trebuie să notifice imediat autoritatea centrală a statului căruia îi este adresată solicitarea cu privire la această cerere directă. Este recomandat ca propria autoritate centrală să fie notificată concomitent. Cazul urgent este cazul în care transmiterea cererii de asistenţă prin intermediul unei autorităţi centrale întârzie atât de mult transmiterea către autorităţile locale încât periclitează succesul acţiunii preventive sau al investigaţiei.

SUPRAVEGHEREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 40) Principiu Conform art. 40 din Convenţia Schengen, autorităţile de poliţie şi, pentru infracţiunile care le aduc atingere, autorităţile vamale ce acţionează în limita atribuţiilor pot continua o operaţiune de supraveghere iniţiată în propria ţară şi pe teritoriul altui stat Schengen, acţiune supusă unor condiţii stricte şi acordului statului pe teritoriul căruia se desfăşoară supravegherea. Art. 40 distinge două cazuri: • Supravegherea transfrontalieră „obişnuită”, care se desfăşoară după obţinerea autorizaţiei de supraveghere în urma adresării unei solicitări de asistenţă; • Supravegherea transfrontalieră „de urgenţă”, care permite ca supravegherea să fie continuată pe teritoriul altui stat fără o autorizaţie prealabilă.

SUPRAVEGHEREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 40) Condiţii pentru supravegherea „obişnuită” • trebuie să existe o anchetă judiciară în desfăşurare; • persoana supravegheată trebuie să fie suspectă de implicare în comiterea unei infracţiuni care atrage extrădarea; • conform art. 2(1) din Convenţia Europeană privind extrădarea din 13. 09. 1957, infracţiunile care atrag extrădarea sunt: „infracţiunile sancţionate de legislaţia statului solicitant şi de legislaţia statului căruia îi este adresată solicitarea cu privare de libertate sau cu emiterea unui mandat de arestare pentru o perioadă maximă de cel puţin un an sau cu o pedeapsă mult mai severă”; • doar anumiţi ofiţeri sunt autorizaţi să efectueze supravegherea transfrontalieră (fiecare Stat Membru va desemna aceşti ofiţeri); • statul căruia îi este adresată solicitarea trebuie să fi autorizat supravegherea (condiţiile pot fi ataşate la această autorizare), în urma primirii unei cereri de asistenţă judiciară din partea statului solicitant

SUPRAVEGHEREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 40) Condiţii pentru supravegherea „de urgenţă” • autorizaţia prealabilă nu poate fi cerută „pentru motive deosebit de urgente”. Aceasta se aplică de exemplu când autorităţile iau la cunoştinţă despre infracţiunea pentru care supravegherea este cerută într-o fază atât de târzie încât solicitarea de obţinere a autorizaţiei nu poate fi soluţionată, chiar dacă este transmisă imediat la autoritatea centrală; • există o anchetă judiciară în desfăşurare; • persoana supravegheată trebuie să fie suspectă de a fi comis una din infracţiunile prevăzute la art. 41 (4) lit. a; • doar anumiţi ofiţeri sunt autorizaţi să efectueze supravegherea transfrontalieră (fiecare Stat Membru va desemna aceşti ofiţeri de supraveghere); • autoritatea centrală a statului căruia îi este adresată solicitarea este imediat notificată că a fost trecută frontiera; • o solicitare de asistenţă judiciară este adresată fără întârziere;

SUPRAVEGHEREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 40) Supravegherea trebuie să înceteze • fie la cererea statului căruia i-a fost adresată solicitarea; • fie în termen de 5 ore de la trecerea frontierei, în absenţa autorizaţiei din partea statului căruia i-a fost adresată solicitarea.

SUPRAVEGHEREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 40) Supravegherea de urgenţă nu poate fi efectuată decât pentru una din următoarele fapte penale: - omor; - omor deosebit de grav; - viol; - incendiere voluntară; - falsificare de monedă; - furt agravat şi tăinuire agravată; - şantaj; - răpire şi luare de ostateci; - trafic de fiinţe umane; - trafic ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope; - infracţiuni privind regimul armelor şi materiilor explozive; - distrugerea prin folosire de materii explozive; - transport ilicit de deşeuri toxice şi periculoase.

SUPRAVEGHEREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 40) Aspecte ce ţin de desfăşurarea supravegherii Înainte de trecerea frontierei: Exceptând cazurile urgente, în primul rând trebuie transmisă o solicitare prin intermediul autorităţilor centrale fiecărui stat. În caz de urgenţă, solicitarea va fi transmisă cât mai curând posibil. Autorităţile competente din statul căruia îi este adresată solicitarea vor considera cererea de obţinere a aprobării pentru supravegherea transfrontalieră, primită de la autoritatea competentă (Anexa 1) din statul solicitant, ca fiind o cerere de asistenţă judiciară în înţelesul art. 40 (1) şi (2) din Convenţia Schengen. Această solicitare trebuie să conţină toate informaţiile disponibile la momentul corespunzător elementelor prezentate în documentul din Anexa 2. Autorizaţia, ca răspuns la solicitare (cu posibile condiţii ataşate), trebuie să fi fost dată de statul căruia i-a fost adresată solicitarea, care, desigur, poate refuza eliberarea autorizaţiei.

SUPRAVEGHEREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 40) Din momentul trecerii frontierei Ofiţerul trebuie să respecte legislaţia naţională a statului pe teritoriul căruia acţionează şi să urmeze instrucţiunile autorităţilor locale competente. Ofiţerul trebuie să fie capabil să furnizeze dovada că acţionează în calitate oficială şi să posede un document care să certifice autorizarea de efectuare a supravegherii (cu excepţia cazurilor urgente). Dacă statul căruia îi este adresată solicitarea nu obiectează în mod expres, ofiţerul poate purta arma de serviciu; folosirea ei este interzisă cu excepţia cazurilor de legitimă apărare conform legislaţiei naţionale din statul căruia îi este adresată solicitarea. Este interzisă intrarea în locuinţe şi în locuri care nu sunt accesibile publicului Persoana supravegheată nu poate fi arestată sau oprită şi interogată.

SUPRAVEGHEREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 40) Ofiţerii care efectuează supravegherea trebuie să urmeze instrucţiunile autorităţilor locale competente, de ex. autorităţile din districtul în are loc supravegherea. În general, aceste autorităţi trebuie notificate înainte de iniţierea supravegherii. În cazuri de urgenţă, ofiţerii trebuie să contacteze cea mai apropiată autoritate de poliţie când traversează frontiera.

SUPRAVEGHEREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 40) În momentul în care operaţiunea a luat sfârşit Trebuie întocmit un raport către autorităţile statului căruia i-a fost adresată solicitarea după încheierea fiecărei operaţiuni; ofiţerii care au efectuat supravegherea pot fi solicitaţi să apară personal. Acest raport trebuie întocmit conform modelului prezentat în Anexa 2. În cazul în care supravegherea, în înţelesul art. 40 (1) şi (2) din Convenţia Schengen, este autorizată, orice stat poate îndeplini obligaţia de a pregăti un raport conform art. 40 (3), lit. g din Convenţia Schengen. Autorităţile statului căruia i-a fost adresată solicitarea pot cere asistenţă şi în continuare din partea ofiţerilor desemnaţi să efectueze supravegherea, în cadrul investigaţiilor şi al procedurilor judiciare după finalizarea operaţiunii.

URMĂRIREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 41) Principiu Conform art. 41, ofiţerii care efectuează urmărirea unei persoane pe teritoriul naţional, pot continua această urmărire şi pe teritoriul unui stat Schengen cu care statul lor are o frontieră terestră comună. Această situaţie, pentru care nu se cere o autorizare anterioară, este supusă unor condiţii foarte stricte şi unor înţelegeri clar stabilite. Anumite condiţii şi înţelegeri sunt de natură generală, altele sunt specifice pentru fiecare stat şi au fost prevăzute în declaraţii unilaterale. Conform Convenţiei Schengen, fiecare stat este liber să aleagă între două opţiuni privind infracţiunile care pot da naştere la urmărire şi este liber să restricţioneze atribuţiile ofiţerilor care efectuează urmărirea (dacă au sau nu competenţa de a opri şi interoga, restricţii cu privire la scopul şi durata urmăririi).

URMĂRIREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 41) Condiţii Urmărirea poate fi efectuată doar peste frontiere terestre. Doar ofiţeri autorizaţi de către fiecare stat pot exercita urmărirea. Condiţii referitoare la tipul infracţiunii: fiecare stat are posibilitatea de a alege între două opţiuni pentru tipurile de infracţiuni care permit exercitarea urmăririi: fie lista restrictivă a infracţiunilor prevăzute la art. 41 (4) lit. a, fie infracţiunile care atrag extrădarea. Persoana în cauză să fi fost prinsă în flagrant, comiţând sau participând la comiterea uneia din infracţiuni. Urmărirea este de asemenea autorizată în cazul în care persoana implicată se află în stare de arest preventiv sau execută o pedeapsă cu închisoarea.

URMĂRIREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 41) Condiţii pentru urmărirea de urgenţă • nu a fost posibilă anunţarea prealabilă a autorităţilor cărora le-a fost adresată solicitarea, datorită respectivei cauze urgente; • sau autorităţile au fost anunţate, dar nu au putut să preia personal urmărirea în timp util; • ofiţerii care efectuează urmărirea consultă autorităţile statului căruia i-a fost adresată solicitarea cel mai târziu până în momentul trecerii frontierei; • urmărirea încetează la prima solicitare a statului căruia i-a fost adresată solicitarea.

URMĂRIREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 41) Restricţii privind competenţa de a efectua urmărirea Există trei tipuri de restricţii care pot fi impuse în ceea priveşte competenţa de a efectua urmărirea, pe care fiecare stat este liber să le aleagă: • restricţie teritorială: unele state autorizează urmărirea pe întregul teritoriu, altele o autorizează doar pentru un anumit număr de km după trecerea frontierei; • restricţie temporală: se poate cere ca urmărirea să fie suspendată după ce a trecut o anumită perioadă de timp determinată; • o restricţie referitoare la atribuţiile ofiţerilor care efectuează urmărirea: unele state îi autorizează pe aceştia să oprească şi să interogheze persoanele în cauză, altele nu. Acest lucru nu afectează dreptul de a efectua o arestare în statul pe al cărui teritoriu se desfăşoară urmărirea când infractorul este prins în flagrant.

URMĂRIREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 41) Aspecte practice Pe parcursul urmăririi Este obligatorie informarea autorităţilor statului pe al cărui teritoriu se desfăşoară urmărirea, cel mai târziu până în momentul trecerii frontierei. Acest lucru trebuie făcut prin contactarea: • fie a primei unităţi de poliţie din statul în cauză; • fie una dintre autorităţile de legătură desemnate de statul în cauză. Ofiţerul trebuie să acţioneze în conformitate cu legislaţia naţională a statului în care acţionează şi trebuie să urmeze instrucţiunile autorităţilor locale competente. Au prioritate în circulaţia pe drumurile publice pe parcursul urmăririi ofiţerii care efectuează urmărirea conform legislaţiei naţionale a statului pe al cărui teritoriu continuă urmărirea.

URMĂRIREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 41) Pe parcursul urmăririi La solicitarea autorităţilor locale, urmărirea trebuie să înceteze. Ofiţerul trebuie să aibă asupra sa legitimaţia sau insigna de serviciu şi să fie uşor de identificat (uniformă, banderolă, autovehicul, etc. ) Ofiţerul poate purta armamentul de serviciu; utilizarea acestuia este interzisă cu excepţia cazului de legitimă apărare conform legislaţiei naţionale a statului solicitant. Este interzisă pătrunderea în locuinţe sau în locuri neaccesibile publicului.

URMĂRIREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 41) După ce urmărirea s-a încheiat După fiecare urmărire, indiferent de rezultat, ofiţerii implicaţi trebuie să se prezinte în faţa autorităţilor locale competente pentru a întocmi un raport; dacă acestea doresc, ofiţerii trebuie să rămână la dispoziţia lor şi să furnizeze asistenţă, la cerere, pentru viitoarele investigaţii şi proceduri judiciare. Dacă o persoană este arestată şi nu este cetăţean al statului unde s-a făcut arestarea, trebuie eliberată într-un interval de şase ore de la arestare dacă nu este emis nici un mandat de arestare în vederea extrădării (intervalul orar între miezul nopţii şi 09. 00 nu se ia în considerare). Persoanele arestate pot fi doar percheziţionate în vederea prezentării în faţa autorităţilor locale. Ei pot fi încătuşaţi, iar obiectele personale confiscate.

URMĂRIREA TRANSFRONTALIERĂ (Convenţia Schengen, art. 41) În România, conform art. 170 alin. 2 din legea 302/2004 cu modificările şi completările aduse prin legea 224/2006, autoritatea centrală competentă a primi cererile de supraveghere transfrontalieră este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

ORDINE ŞI SIGURANŢĂ PUBLICĂ (Convenţia Schengen, art. 46) Introducere Scopul este de a sprijini cooperarea poliţienească în vederea menţinerii ordinii şi siguranţei publice. Această formă de cooperarea se va aplica evenimentelor cu un număr mare de persoane, din mai multe ţări, adunate într-unul sau mai multe state, în cazul în care principalul scop al prezenţei poliţiei este de a menţine ordinea şi siguranţa publică şi de a preveni comiterea de infracţiuni. Astfel de exemple sunt evenimentele sportive, concertele rock, demonstraţiile şi ambuteiajele rutiere. Acest tip de cooperare nu se va limita doar la evenimentele de mare anvergură, ci se poate aplica şi în cazul deplasărilor şi activităţilor care implică concentrarea de persoane, indiferent de numărul acestora, care ar putea reprezenta o ameninţare la adresa ordinii şi siguranţei publice. Cooperarea nu se va limita la statele vecine, ci se poate realiza şi între state care nu au o frontieră comună, precum şi între statele de tranzit.

ORDINE ŞI SIGURANŢĂ PUBLICĂ (Convenţia Schengen, art. 46) Schimbul de informaţii va avea loc prin intermediul unei autorităţi centrale desemnate în acest scop (în statele Schengen în care, din motive constituţionale, competenţa pentru schimbul de informaţii în scopuri preventive nu revine unei singure autorităţi centrale, va trebui încheiată o înţelegere cât mai aproape posibil de spiritul Convenţiei Schengen). Autorităţile centrale îşi vor oferi reciproc informaţii, la cerere sau nu, dacă apar circumstanţe sau grupuri mari de persoane care se deplasează prin sau către alte state Schengen şi pot ameninţa ordinea şi siguranţa publică. Pe cât posibil, informaţiile vor fi furnizate într-o fază incipientă. Cu excepţia cazurilor în care legislaţia naţională prevede altfel, schimbul de informaţii poate avea loc direct între autorităţile de poliţie implicate în cazuri urgente, autoritatea centrală urmând să fie informată cât mai curând posibil.

ORDINE ŞI SIGURANŢĂ PUBLICĂ (Convenţia Schengen, art. 46) Cooperarea practică • Numirea şi schimbul de ofiţeri de legătură ad hoc • Coordonarea ad hoc a operaţiunilor în cazuri specifice • În conformitate cu legislaţia naţională, statele Schengen vor coordona împreună operaţiuni şi măsuri de punere în aplicare a acestora în vederea prevenirii unui pericol la adresa ordinii şi siguranţei publice. • Crearea ad hoc a unor Centre locale comune de coordonare şi comandă. În funcţie de circumstanţe, în scopul coordonării operaţiunilor, autorităţile de poliţie din statele Schengen pot crea centre comune de coordonare şi comandă, fără a aduce vreun prejudiciu competenţelor naţionale proprii.

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN ÎN CONTEXTUL ART. 95 – 100 CAAS

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN Sistemul Informatic Schengen (SIS) a reprezentat una dintre cele mai importante măsuri compensatorii pentru eliminarea controalelor la frontierele interne în lupta împotrivă criminalităţii transfrontaliere. SIS reprezintă o bază de date electronică de interes poliţienesc ce reuneşte în prezent 15 milioane de semnalări introduse de 24 state membre. SIS este alcătuit dintr-un sistem naţional (N. SIS) stabilit în fiecare stat Schengen, şi dintr-un sistem central (C. SIS), localizat la Strassbourg. Toate sistemele naţionale sunt conectate on-line cu sistemul central.

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN În ceea ce priveşte structura SIS, aceasta se referă la categoriile de date privind persoanele şi obiectele care pot fi introduse în acest sistem. Persoane căutate: a) persoane „căutate în vederea PREDĂRII” (art. 95 CAAS); b) în cazul nepermiterii străinilor de a intra pe teritoriul naţional la frontiera externă Schengen, sau în scopul returnării, dacă aceştia se află deja într-un stat Schengen (art. 96 CAAS); c) dacă sunt declarate dispărute (art. 97 CAAS); d) pentru a localiza martorii, persoanele citate în scopul prezentării acestora în faţa autorităţilor judiciare în cadrul unei proceduri penale (art. 98 CAAS); e) pentru a efectua asupra acestora supravegheri discrete sau controale specifice (art. 99 CAAS).

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN Obiecte căutate Următoarele categorii de obiecte pot fi introduse în SIS, pentru a fi confiscate sau aduse ca probe în cadrul unui proces penal: • ambarcaţiuni, avioane, vehicule cu motor, a căror capacitate cilindrică depăşeşte 50 cmc furate, pierdute sau deturnate; • camioane, rulote a căror greutate depăşeşte 750 kg, echipamente industriale, motoare furate, pierdute sau deturnate; • arme de foc furate, pierdute sau deturnate; • documente în alb furate, pierdute sau deturnate; • documente de identitate precum paşapoarte, cărţi de identitate, permise de conducere, permise de şedere furate, pierdute sau deturnate; • certificatele de înmatriculare a vehiculelor şi plăcuţe de înmatriculare furate, pierdute sau deturnate; • bancnote suspecte; • mijloace de plată (cărţi de credit, cecuri, acţiuni, bonduri, părţi sociale) furate, pierdute sau deturnate;

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN SISone 4 all şi SIS II Operaţionalizarea SIS II a fost planificată iniţial pentru martie 2007, în conformitate cu prevederile Programului Haga, pentru a facilita eliminarea controalelor la frontierele interne cu noile State Membre care au aderat la UE la 1 mai 2004, însă, ca urmare a întârzierilor apărute în derularea proiectului, această operaţionalizare a fost amânată până şa sfârşitul anului 2008. Ca o soluţie temporară pentru ieşirea din impas, Portugalia a propus, la mijlocul anului 2006, implementarea sistemului SISone 4 all, ce presupune o conectare temporară a nouă din cele zece noi state membre (mai puţin Cipru) la sistemul existent SIS 1+, soluţie care permite ridicarea controalelor la frontierelor interne în cele nouă State Membre care au aderat în 2004.

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN Structura desemnată a oferi informaţii suplimentare semnalărilor introduse în SIS, a fost denumită SIRe. NE, un acronim al definiţiei activităţii pe care acesta o îndeplineşte: „Supplimentary Information Requested at National Entries”- Informaţii Suplimentare Solicitate la Intrările Naţionale. Biroul SIRe. NE reprezintă structura specializată în schimbul de informaţii suplimentare aferente semnalărilor privind persoanele, obiectele şi autovehiculele din Sistemul Informatic Schengen, conduita de urmat de către autorităţile naţionale, în cazurile în care persoanele, vehiculele şi obiectele respective sunt descoperite ca urmare a căutărilor automate efectuate în sistem, precum şi cele necesare asigurării cooperării poliţieneşti internaţionale în conformitate cu art. 39 -41, 46 din CAAS. Înfiinţarea unui astfel de serviciu specializat este o condiţie necesară şi obligatorie pentru accederea, ca stat membru, la Convenţia de Aplicare a Acordului de la Schengen.

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN Principalele atribuţii pe care birourile SIRENE le îndeplinesc, se grupează în mai multe categorii : • Misiuni de primire si transmitere a informaţiilor ; • Misiuni de cooperare poliţienească operaţională şi de asistenţă între entităţile Schengen ; • Misiuni de control, în special în respectarea prevederilor Convenţiei de Aplicare a Acordului de la Schengen ; • Misiuni de administrare a structurii operaţionale şi a mijloacelor materiale existente la nivelul biroului ; • Misiuni de reprezentare la nivelul grupurilor de lucru Schengen.

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN Atribuţii de primire si transmitere a informaţiilor În majoritatea cazurilor, SIRENE are misiunea de a colecta si transmite informaţii. Toate aceste proceduri sunt minuţios descrise si actualizate in mod constant de către grupurile de lucru Schengen, in baza unui document fundamental, denumit Manualul SIRENE.

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN La acest nivel, principalele atribuţii SIRe. NE sunt următoarele : • Schimburi de informaţii prealabile creării unei alerte (este cazul articolelor 95 si 99. 3) ; • Schimburi de informaţii concomitente creării unei alerte (cazul dosarului pentru articolul 95) ; • Schimburi de informaţii în cazul alertelor multiple sau in cazul uzurpării identităţii ; • Schimburi de informaţii aferente procedurii de aplicare a unui indicator de suspendare a validităţii unei alerte (fapt aplicabil articolelor 95, 97 si 99) ; • Schimburi de informaţii in cazul răspunsurilor pozitive (HIT); • Schimburi de informaţii referitoare la protecţia datelor cu caracter personal.

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN Atribuţia de control, în special respectarea dispoziţiilor Convenţiei de Aplicare a Acordului de la Schengen În linii mari, SIRENE trebuie să impună respectarea procedurilor şi dispoziţiilor Convenţiei de Aplicare a Acordului de la Schengen. Acest control trebuie realizat în urma creării unei alerte în SIS şi a răspunsurilor pozitive, primite ca urmare a unor interogări ale sistemului (respectarea drepturilor de acces, regulilor de securitate, respectarea calităţii datelor). SIRENE este, în egală măsură, un interlocutor privilegiat al autorităţii naţionale responsabile de protecţia datelor cu caracter personal.

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN Atribuţia de administrare a structurii operaţionale şi a mijloacelor materiale acesteia SIRENE trebuie să dispună de o organizare interna şi de un mod de funcţionare care să -i permită respectarea constrângerilor de funcţionare Schengen (funcţionare 24/7/365, timp foarte scurt de răspuns, disponibilitate maximă, identică cu cea a sistemului informatic).

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN Cadrul legislativ, la nivel european, al Biroului SIRENE îl constituie art. 92 din CAAS, care prevede că “Statele membre, în conformitate cu legislaţia naţională, vor schimba, prin intermediul autorităţilor anume desemnate în acest sens (SIRENE), toate informaţiile suplimentare necesare legate de introducerea unei alerte şi pentru a permite luarea măsurilor ce se impun în ceea ce priveşte persoanele şi/sau obiectele ce au constituit motiv de introducere a unei alerte în SIS, care au rezultat dintr-o căutare efectuată în sistem. Astfel de informaţii vor fi folosite doar pentru scopul în care au fost transmise. ” În plan naţional, baza legală necesară funcţionării operaţionale a Biroului SIRENE o reprezintă OUG 103/2006 privind unele măsuri privind facilitarea cooperării poliţieneşti internaţionale, aprobată prin Legea 104/2007, act normativ ce a preluat unele prevederile comunitare referitoare la cooperarea poliţienească în spaţiul Schengen (art. 7, 39, 41, 46, 47, 92 -119 şi 125, din CAAS cu modificările ulterioare.

SISTEMUL INFORMATIC SCHENGEN ÎN CONTEXTUL LEGISLAŢIEI NAŢIONALE

SISTEMUL INFORMATIC NAŢIONAL DE SEMNALĂRI În vederea armonizării legislaţiei naţionale cu acquis-ul Schengen se impune crearea unui Sistem Informatic Naţional de Semnalări (SINS), compatibil cu Sistemul Informatic Schengen (SIS), respectiv SIS II. Necesitatea creării SINS reiese şi din angajamentele asumate prin Planul de Acţiune Schengen Revizuit 2007, potrivit cărora România va transpune în totalitate legislaţia Schengen.

SISTEMUL INFORMATIC NAŢIONAL DE SEMNALĂRI SINS va fi o contribuţie esenţială la realizarea unei cooperări mai eficiente pe linia combaterii criminalităţii transfrontaliere de orice natură. Astfel, organismele de aplicare a legii din România vor putea fi în măsură să consulte dar şi să alimenteze bazele de date ale SINS, iar ca o funcţionalitate la nivel intern am putea menţiona furnizarea către poliţist, de la toate nivelele ierarhice, a mijloacelor de verificare rapidă şi directă, adecvate contextului european.

SISTEMUL ACTUAL Inconsistenţa duplicarea datelor SISTEMUL VIITOR (SINS) şi Datele vor fi centralizate pentru a se asigura criteriile de eficienţă, acces rapid şi acurateţe. O parte a datelor de Procesele vor fi integral interes sunt gestionate automatizate pentru manual asigurarea unui timp de răspuns mai rapid. Funcţionarii vor avea acces la Acces limitat la date toate informaţiile de interes pentru îndeplinirea misiunilor.

SISTEMUL ACTUAL SISTEMUL VIITOR (SINS) Datele sunt stocate pe mai multe sisteme eterogene bazate pe tehnologii diferite şi aflate la diverse nivele de maturizare Realizarea unui singur sistem care va utiliza ultimele tehnologii în domeniu. Datele comune mai multor baze de date nu au acelaşi format şi nu există posibilitatea schimbului de informaţii. Normalizarea bazelor de date care vor furniza aceleaşi informaţii tuturor utilizatorilor.

SISTEMUL INFORMATIC NAŢIONAL DE SEMNALĂRI SINS este format dintr-un sistem central ce conţine: • baza de date SINS • interfeţele cu sistemele care actualizează/consultă SINS Arhitectura SINS va permite interogarea directă în Sistemul Central – acest lucru oferă structurilor implicate posibilitatea de a renunţa la interogarea propriei baze de date.

ARHITECTURA GENERALĂ A SINS n actualizare n consultare n INTERFEŢE n n SINS n NS. SIS COPIE TEHNICĂ I. NS. SIS SINS n n n CS. SIS II NS. SIS APLICAŢIA SINS n COPIE TEHNICĂ II.

SISTEMUL INFORMATIC NAŢIONAL DE SEMNALĂRI - OBIECTIVE - Extindere • sistemul va permite conectarea unui număr mai mare de utilizatori faţă de cei curenţi • conectarea noilor utilizatori va fi simplă, cu un minim de impact asupra utilizatorilor actuali Evoluţie • sistemul va avea potenţialul de a gestiona volume mai mari de date, de noi tipuri de date, de noi obiecte şi de noi funcţii • va oferi posibilitatea de stocare şi interogare a datelor biometrice Performanţe tehnico-economice • sistemul este conceput pentru a fi uşor de administrat, rentabil şi mai omogen decât sistemele actuale, în special din punctul de vedere al utilizatorilor.

SINS – FUNCŢIONALITĂŢI NOI n Adăugarea noilor tipuri de obiecte: n vapoare, avioane, containere, echipamente industriale, plăcuţe înmatriculare etc. n Stocarea datelor biometrice: n n poze amprente digitale n Legătura între alerte referitoare la persoane, obiecte şi vehicule n exemplu : persoană, jaf armat, furt maşină

AVANTAJELE SOLUŢIEI PROPUSE n SINS va constitui de asemenea un instrument eficient de implicare activă în relaţiile de cooperare internă şi în Spaţiul Schengen; n SINS va asigura unicitatea datelor şi actualizarea în timp real a informaţiilor operative, diseminate în momentul actual în sistemele existente; n Asigurarea premiselor de realizare a NS. SIS (componenta naţională a SIS) şi deci garantarea unui punct unic de intrare/ieşire a datelor în/din CS. SIS; n Sprijin informativ pentru Biroul SIRENE;

SISTEMUL INFORMATIC NAŢIONAL DE SEMNALĂRI CADRUL LEGISLATIV OUG nr. 128/2005 prevede la CAPITOLUL I – Dispoziţii generale – următoarele: (2) Până la data aderării României la Convenţia de aplicare a Acordului Schengen, SINS permite autorităţilor competente ca prin intermediul unei proceduri de căutare automată în sistem să aibă acces la semnalările cu privire la persoane şi bunuri, în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice în domeniile controlului trecerii frontierei de stat, al respectării regimului vamal, al eliberării vizelor şi permiselor de şedere, precum şi al celorlalte controale şi activităţi specifice efectuate de organele de poliţie sau de către alte autorităţi în scopul asigurării ordinii şi siguranţei publice. (3) La data aderării României la Convenţia de aplicare a Acordului Schengen, SINS va furniza date către Sistemul Informatic Schengen, în conformitate cu reglementările europene în materie.

SISTEMUL INFORMATIC NAŢIONAL DE SEMNALĂRI CADRUL LEGISLATIV CAPITOLUL III - Regimul juridic al datelor din SINS - al OUG 128/2005 prevede: Art. 5. – (1) Datele care se introduc în SINS sunt în legătură cu unele persoane sau bunuri, după criteriile prevăzute la art. 6 şi 7, şi sunt furnizate si sau consultate de următoarele instituţii: a) Poliţia Română, b) Poliţia de Frontieră Română, c) Jandarmeria Română, d) Autoritatea pentru Străini, e) Biroul SIRENE, de la data operaţionalizării acestuia, f) Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, g) Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, h) Direcţia Generală de Paşapoarte, i) Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, j) Autoritatea Naţională a Vămilor, k) Ministerul Afacerilor Externe, l) Ministerul Justiţiei. (2) Modul de furnizare şi/sau consultare de către instituţiile prevăzute la alin. (1) a datelor conţinute în SINS este prevăzut în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SISTEMUL DE INFORMAŢII SCHENGEN ÎN CONTEXTUL ART. 102 – 118 CAAS

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS Articolul 102 1. Părţile contractante pot utiliza datele menţionate la art. 95 -100 numai în scopurile indicate pentru fiecare categorie de alerte prevăzute în aceste articole. 2. Datele pot fi copiate numai în scopuri tehnice, cu condiţia ca această copiere să fie necesară pentru ca autorităţile menţionate la art. 101 să poată efectua o căutare directă. Alertările făcute de alte părţi contractante nu pot fi copiate din secţiunea naţională a Sistemului de Informaţii Schengen în alte fişiere de date naţionale. 3. Cu privire la alertele specificate la art. 95 -100 ale prezentei convenţii, orice derogare de la alin. 1 pentru modificarea categoriei de alertă trebuie să fie justificată de necesitatea de a preveni o ameninţare gravă, iminentă la adresa ordinii şi securităţii publice, de serioase temeiuri de securitate naţională sau în scopul prevenirii unei infracţiuni grave. În acest scop, trebuie obţinută o autorizare prealabilă de la partea contractantă care a emis alerta.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS 4. Datele nu pot fi utilizate în scopuri administrative. Prin derogare, datele introduse conform art. 96 (în cazul nepermiterii străinilor de a intra pe teritoriul naţional la frontiera externă Schengen, sau în scopul returnării, dacă aceştia se află deja într-un stat Schengen) pot fi folosite în conformitate cu legislaţia naţională a fiecărei părţi contractante numai în scopurile precizate la art. 101 alin. (2). 5. Orice utilizare a datelor care contravine dispoziţiilor din alin. 1 -4 va fi considerată abuz conform legislaţiei naţionale a fiecărei părţi contractante.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS Articolul 103 Fiecare parte contractantă va lua măsuri pentru a asigura ca în medie fiecare a zecea transmisie de date personale să fie înregistrată în secţiunea naţională a Sistemului de Informaţii Schengen de către autoritatea care gestionează fişierul de date în scopul verificării dacă operaţia de căutare este permisă sau nu. Înregistrarea poate fi folosită numai în acest scop şi se va şterge după şase luni.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS Articolul 109 1. Dreptul persoanelor de a avea acces la datele introduse în Sistemul de Informaţii Schengen care le privesc se exercită în conformitate cu legislaţia părţii contractante faţă de care ele invocă acest drept. Dacă legislaţia naţională prevede acest lucru, autoritatea de control naţională menţionată la art. 114 alin. (1) decide dacă informaţiile se pot comunica şi în ce modalitate. O parte contractantă care nu a emis o alertă poate comunica informaţii privind astfel de date numai dacă în prealabil a oferit ocazia părţii contractante care a emis alerta să-şi facă cunoscută poziţia. 2. Comunicarea informaţiilor persoanei care face obiectul acestor date se refuză dacă acest lucru este indispensabil pentru efectuarea unei operaţii legale în legătură cu alerta sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor unor terţe părţi. În orice caz, acest lucru se refuză pe toată perioada de valabilitate a unei alerte în scopul realizării unei supravegheri discrete.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS Articolul 110 1. Pe teritoriul fiecărei părţi contractante, orice persoană poate introduce o acţiune în instanţele judecătoreşti sau la autoritatea competentă conform legislaţiei naţionale pentru corectarea, ştergerea sau obţinerea de informaţii sau pentru obţinerea de compensaţii în legătură cu o alertă care o priveşte. 2. Părţile contractante se angajează reciproc să aplice deciziile definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti sau de autorităţile menţionate la alin. 1, fără a aduce atingere dispoziţiilor de la art. 116.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS Articolul 112 1. Datele personale introduse în Sistemul de Informaţii Schengen în scopul localizării persoanelor urmărite se păstrează numai atâta timp cât este necesar pentru atingerea scopului pentru care au fost furnizate. Partea contractantă care a emis alerta trebuie să revizuiască necesitatea stocării în continuare a acestor date, dar nu pentru o perioadă mai lungă de trei ani de la data introducerii lor. Această perioadă este de un an în cazul alertelor menţionate la art. 99. 2. Fiecare parte contractantă va stabili, dacă este cazul, perioade de revizuire mai scurte, în conformitate cu legislaţia sa naţională. 3. Funcţia de suport tehnic a Sistemului de Informaţii Schengen va informa automat părţile contractante cu privire la ştergerea programată a datelor din sistem, cu o lună în avans. 4. Partea contractantă care emite alerta poate hotărî, la data revizuirii, să menţină alerta dacă acest lucru se dovedeşte necesar pentru scopul în care a fost emisă. Orice prelungire a alertei trebuie comunicată funcţiei de suport tehnic. Dispoziţiile alin. 1 se aplică în cazul unei alerte prelungite.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS Articolul 113 1. Celelalte date, cu excepţia celor menţionate la art. 112, se vor păstra timp de maximum 10 ani, datele privind documentele de identitate eliberate şi bancnotele suspecte timp de maximum cinci ani, iar datele privind autovehiculele, remorcile şi rulotele timp de maximum trei ani. 2. Datele care au fost şterse se păstrează timp de un an în funcţia de suport tehnic. În timpul acestei perioade, ele pot fi consultate numai pentru o verificare ulterioară cu privire la acurateţea lor sau dacă au fost introduse în mod legal. După aceea ele trebuie distruse.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS Articolul 114 1. Fiecare parte contractantă va desemna o autoritate de control care răspunde în conformitate cu legislaţia naţională de efectuarea unei supravegheri independente a fişierului de date din secţiunea naţională a Sistemului de Informaţii Schengen şi de verificarea ca prelucrarea şi utilizarea datelor introduse în Sistemul de Informaţii Schengen să nu încalce drepturile persoanei care constituie obiectul acestor date. În acest scop, autoritatea de control are acces la fişierul de date din secţiunea naţională din Sistemul de Informaţii Schengen. 2. Orice persoană are dreptul să ceară autorităţilor de control să verifice datele introduse în Sistemul de Informaţii Schengen cu privire la ea şi modul în care au fost folosite aceste date. Acest drept este reglementat de legislaţia naţională a părţii contractante căreia i se adresează solicitarea. Dacă datele au fost introduse de o altă parte contractantă, verificarea se efectuează în strânsă coordonare cu autoritatea de control a acelei părţi contractante.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS Articolul 115 1. O autoritate comună de control, responsabilă cu supravegherea funcţiei de suport tehnic a Sistemului de Informaţii Schengen, urmează să fie înfiinţată. Această autoritate va fi formată din câte doi reprezentanţi ai fiecărei autorităţi naţionale de control. Fiecare parte contractantă va dispune de un vot. Supravegherea se va face în conformitate cu dispoziţiile prezentei convenţii, ale Convenţiei Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecţia persoanelor în legătură cu prelucrarea automată a datelor personale, ţinând seama de Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului Ministerial al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în activitatea poliţiei şi în conformitate cu legislaţia naţională a părţii contractante care răspunde de funcţia de suport tehnic.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS 2. În ce priveşte funcţia de suport tehnic a Sistemului Informatic Schengen, autoritatea comună de control are sarcina de a verifica dacă dispoziţiile prezentei convenţii sunt aplicate în mod corespunzător. În acest scop, ea are acces la funcţia de suport tehnic. 3. Autoritatea comună de control răspunde de asemenea de examinarea dificultăţilor de aplicare sau interpretare care pot apărea în timpul funcţionării Sistemului de Informaţii Schengen, de studierea problemelor care se pot ivi în timpul exercitării supravegherii independente de către autorităţile naţionale de control ale părţilor contractante ori în timpul exercitării dreptului de acces la sistem, ca şi de elaborarea de propuneri armonizate pentru identificarea de soluţii comune la problemele existente. 4. Rapoartele întocmite de autoritatea comună de control vor fi înaintate organismelor cărora autorităţile naţionale de control le prezintă rapoartele lor.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS Articolul 116 1. Fiecare parte contractantă poartă răspunderea, în conformitate cu legislaţia sa naţională, pentru orice prejudiciu cauzat unei persoane ca urmare a folosirii fişierului naţional de date din Sistemul de Informaţii Schengen. Acest lucru este valabil şi pentru prejudiciul cauzat de partea contractantă care a emis alerta, dacă aceasta a introdus efectiv date incorecte sau a stocat date în mod ilegal. 2. Dacă partea contractantă împotriva căreia se intentează o acţiune nu este partea contractantă care emite alerta, aceasta din urmă trebuie să ramburseze, la cerere, sumele plătite drept compensaţie în cazul în care datele nu au fost utilizate de către partea contractantă căreia i s-a adresat solicitarea cu încălcarea prezentei convenţii.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS Articolul 117 1. În ce priveşte prelucrarea automată a datelor personale comunicate conform acestui titlu, fiecare parte contractantă va adopta, nu mai târziu de data intrării în vigoare a prezentei convenţii, dispoziţiile naţionale necesare pentru a asigura un nivel de protecţie a datelor personale cel puţin egal cu cel care rezultă din principiile enunţate în Convenţia Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea automată a datelor personale şi în conformitate cu Recomandarea nr. R (87) 15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului Ministerial al Consiliului Europei care reglementează utilizarea datelor personale în activitatea poliţiei. 2. Comunicarea datelor personale prevăzute în acest titlu nu se poate face înainte ca dispoziţiile privind protecţia datelor personale, după cum se specifică la alin. 1, să intre în vigoare pe teritoriile părţilor contractante implicate în această comunicare.

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS Articolul 118 1. Fiecare parte contractantă se angajează, în legătură cu secţiunea sa naţională din Sistemul de Informaţii Schengen, să adopte măsurile necesare pentru: (a) a împiedica accesul persoanelor neautorizate la echipamentele de prelucrare a datelor personale (controlul accesului la echipamente); (b) a împiedica citirea, copierea, modificarea sau eliminarea suportului de date în mod neautorizat (controlul suportului de date); (c) a împiedica introducerea neautorizată de date şi inspectarea, modificarea sau ştergerea neautorizată a datelor personale (controlul stocării); (d) a împiedica utilizarea sistemelor de prelucrare automată a datelor de către persoane neautorizate cu ajutorul echipamentelor de comunicare a datelor (controlul utilizării); (e) a asigura că persoanele autorizate să utilizeze un sistem de prelucrare automată a datelor au acces numai la datele pentru care au autorizare (controlul accesului la date); (f) a se asigura că este posibil să verifice şi să stabilească organismele cărora le pot fi transmise datele personale folosind echipamentele de comunicaţii (controlul comunicaţiilor);

PROTECŢIA DATELOR PERSONALE ŞI SECURITATEA DATELOR ÎN SIS (g) a se asigura că este posibil ulterior să se verifice şi să se stabilească ce date personale au fost introduse în sistemele de prelucrare automată a datelor şi când şi pentru cine au fost introduse datele (controlul introducerii de date); (h) a împiedica citirea, copierea, modificarea sau ştergerea neautorizată a datelor personale în timpul transmiterii de date personale sau în timpul transportului de suporturi de date (controlul transportului). 2. Fiecare parte contractantă trebuie să ia măsuri speciale pentru a asigura securitatea datelor când acestea sunt comunicate serviciilor localizate în afara teritoriilor părţilor contractante. Aceste măsuri trebuie aduse la cunoştinţa autorităţii comune de control. 3. Pentru prelucrarea datelor din secţiunea sa naţională din cadrul Sistemului de Informaţii Schengen, fiecare parte contractantă va desemna numai persoane cu un grad înalt de calificare, ce au fost supuse controlului de securitate. 4. Partea contractantă responsabilă cu funcţia de suport tehnic a Sistemului de Informaţii Schengen va adopta măsurile prevăzute la alin. 1 -3 cu privire la această funcţie.

Vă mulţumim pentru atenţia acordată !