Curs 4 Obiectul psihologiei din perspectiva introspecionismului Psihologia

Curs 4 Obiectul psihologiei din perspectiva introspecţionismului Psihologia trebuie să studieze viaţa psihică interioară conştientă n Psihologia conştiinţei n Reprezentanţi: W. Wundt, E. Titchner, J. Dewey, J. Angell n

Structuralismul (W. Wundt, E. Titchner) Structura conştiinţei n Structura conştiinţei include două tipuri de elemente primare care pot fi studiate în laborator: senzaţiile şi sentimentele. n Finalitate: descriptivă n

Limite teoretice n Studierea conştiinţei prin descompunerea ei în fragmente a condus însă la neglijarea caracteristicii ei principale, aceea de a fi unică şi originală, precum şi la neglijarea susţinerii afectivmotivaţionale de care se bucură conştiinţa, susţinere care însă nu intră în câmpul conştiinţei (şi nu poate fi descrisă în cuvinte)

Funcţionalismul (W. James, J. Dewey) n n Funcţia proceselor mentale Principala funcţie a conştiinţei (după James): asigurarea adaptării individului la mediu Utilizează introspecţia dar recurg si la experimente şi se arată interesaţi de aplicarea rezultatelor acestora la rezolvarea unor probleme practice Finalitate: descriptiv-explicativă.

Metode: • Introspecţia • Empatia

3 limite majore ale introspecţionismului: 1. Nu investighează aspectele vieţii psihice care nu sunt conştiente; 2. Nu cercetează actele externe de comportament; 3. Tratează procesele psihice ca procese în sine din care nu se mai poate recompune imaginea subiectului uman integral.

Obiectul psihologiei din perspectiva psihanalizei • obiectul psihologiei: tot viaţa psihică interioară dar nu se limitează la palierul conştient al psihicului, ci se focalizează mai ales asupra celui inconştient, • realizează o extindere a ariei de investigaţie faţă de introspecţionism

Psihanaliza: • Metodă de investigare a inconştientului • Tehnică de tratatment a tulburărilor nevrotice • Corp de cunoştinţe cu finalitate descriptiv-explicativă

S. Freud introduce conceptele: • aparat psihic (conştient, preconştient şi inconştient), • sisteme şi instanţe ale aparatului psihic (Sine; Eu, Supraeu), • mecanisme şi complexe ale psihicului.

Aparatul psihic • Conştientul - primeşte atât informaţiile din lumea exterioară cât şi pe cele din lumea interioară. • Preconştientul - un ecran între conştient şi inconştient, care menţine în inconştient ceea ce este refulat acolo şi înregistrează reprezentările lucrurilor şi cuvintelor devenind sediul memoriei, un fel de antecameră a conştientului. • Inconştientul – sediul pulsiunilor (pulsiuni de viaţă ce constituie libidoul şi pulsiuni de moarte ce explică agresivitatea). • Inconştientul este subordonat principiului plăcerii iar conştientul principiului realităţii.

Aparatul psihic • Sinele - sediu al instinctelor, • Eul - nivel de comandă şi control al psihicului, • Supraeul - „instanţă cenzor” în raport cu Eul. • Eul este cel care organizează întreaga activitate psihică realizând un echilibru între cerinţele realităţii externe şi cerinţele Sinelui şi Supraeului şi activând o serie de mijloace de apărare.

Apărarea eului „se referă la un proces prin intermediul căruia conştiinţa este ferită de excitanţii interni perculoşi precum şi de excitanţii interni foarte puternici posibile surse de traumatisme. Cu alte cuvinte, influenţele interne sau externe care ameninţă integritatea şi stabilitatea echilibrului bio-psiho-social al individului sunt supuse unui proces intern de modificare, îngrădire sau reprimare” (Zamfirescu, 2002, p. 251). • Mijloacele de apărare sunt: raţionalizarea, refularea, regresia, formaţiunea reacţională, identificarea cu agresorul, proiecţia.

Inconştientul • Ca obiect de studiu pentru psihologie, nu poate fi abordat decât prin intermediul formelor în care el se poate “exprima” (mascat, voalat) în conştient respectiv prin vise, acte ratate, lapsusuri, asociaţii de imagini, idei şi cuvinte. Studiind aceste “producţii”, psihologul poate identifica elementele de conţinut ale inconştientului.

Metoda de investigare a inconştientului Psiho-analiza, constă în: • analiza viselor, actelor ratate, lapsusurilor şi asociaţiilor. Pe baza analizei şi intepretării acestora Freud a fundamentat nu numai o metodă de studiere a psihicului ci şi o metodă de terapie psihică numită psihoterapia psihanalitică.

Directii de dezvoltare a Psihanalizei clasice • dizidenţa de la linia clasică freudină: C. G. Jung şi A. Adler - extinde conţinutul inconştientului • renovarea freudismului (neofreudismul): Karen Horney şi Erich Fromm - accentuează rolul factorilor culturali şi istorici în formarea omului

C. G. Jung • fondatorul psihologiei analitice • descrie pe lângă inconştientul personal şi un inconştient colectiv în care există complexe şi arhetipuri • relaţia dintre inconştientul personal, inconştientul colectiv şi Eul conştient determină intro şi extroversia.

Alfred Adler • nu libidoul este cel care domină în inconştient ci impulsul către superioritate, rezultat din compensarea complexelor de inferioritate