Curs 11 Aprarea drepturilor reale principale Structura cursului

Curs 11 Apărarea drepturilor reale principale.

Structura cursului: 1. 2. 3. 4. 5. Consideraţii generale. Acţiunea în revendicare. 2. 1. Acţiunea în revendicare imobiliară. 2. 2. Acţiunea în revendicare mobiliară. 2. 3. Efectele admiterii acţiunii în revendicare. Acţiunea negatorie. Acţiunea confesorie. Acţiunea în grăniţuire.

1. Consideraţii generale. Mijloace de apărare a dr. reale principale = acele acţiuni prin care titularul acestor drepturi tinde să înlăture atingerile ce sunt aduse dreptului său şi să ajungă la restabilirea lui. A. Mijloace juridice directe (specifice) – acţiunile în justiţie întemeiate direct pe dr. reale sau pe posesia unui bun. A. Acţiuni petitorii – întemeiate direct pe un dr. real principal; - Acţiunea în revendicare; - Acţiunea confesorie; - Acţiunea negatorie; - Acţiunea în grăniţuire. B. Acţiuni posesorii – întemeiate pe posesia unui bun. B. C. Mijloace juridice indirecte (nespecifice)–acţiunile întemeiate pe dr. de creanţă născute în legătură cu oricare dintre dr. reale principale, astfel încât apărarea directă a dr. de creanţă asigură, în mod indirect, si apărarea dr. real respectiv. Ex: acţiunea prin care se cere, pe temei contractual, predarea unui bun propr. reclamantului; repararea, pe temei delictual, a unui prejudiciu adus unui bun propr. reclamantului. Acţiunile de carte funciară.

2. Acţiunea în revendicare. = acţiunea reală, prin care proprietarul, care a pierdut stăpânirea bunului său, cere restituirea acestui bun de la acel care îl deţine fără temei juridic. Acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. q q Caracterele juridice ale acţiunii în revendicare: Reală – se întemeiază pe un dr. real, iar nu pe unul personal. Petitorie – pune în discuţie nu doar posesia, ci chiar dr. de propr. Imprescriptibilă sub aspect extinctiv, fără a exclude posibilitatea pârâtului de a invoca prescripţia achizitivă sau dobândirea bunurilor mobile prin posesia de bună-credinţă. În realizare – tinde nu numai la recunoaşterea (constatarea) dr. de propr. , ci şi la realizarea acestuia, prin restituirea stăpânirii materiale.

2. 1. Categorii ale acţiunii în revendicare. În funcţie de natura bunului revendicat: q Imobiliară; q Mobiliară. Regimul juridic este diferit în ce priveşte proba dr. de propr. şi identic în ce priveşte imprescriptibilitatea şi efectele lor. În funcţie de regimul juridic aplicabil: q Acţiune în revendicare întemeiată pe dr. de propr. privată – regim de drept comun; q Acţiunea în revendicare întemeiată pe dr. de propr. publică – regim derogatoriu. Regimul juridic diferenţiat se justifică prin caracterul bunurilor proprietate publică, care sunt imprescriptibile, atât extinctiv, cât şi achizitiv.

2. 2. Acţiunea în revendicare imobiliară. A. Regula imprescriptibilităţii acţiunii în revendicare şi excepţiile de la această regulă. Dreptul la acţiunea în revendicare este imprescriptibil (art. 563 alin. 2 C. civ. ). Excepţii: Ø Acţiunea în revendicarea unui bun imobil dobândit prin adjudecare, în urma executării silite imobiliare, prin licitaţie publică se prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului în carte funciară (art. 860 alin. 2 C. pr. civ. ); Ø În situaţia avulsiunii, revendicarea porţiunii de pământ care a fost smulsă prin forţa apelor din terenul proprietatea unei persoane şi alipită la terenul proprietatea altei persoane se poate face numai în termen de 1 an de la data producerii evenimentului.

B. Proba dreptului de proprietate. = este în sarcina reclamantului Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege (art. 249 C. pr. civ. ). Având elementul corpus, pârâtul beneficiază de prezumţia existenţei elementului animus, şi, pe această bază, de prezumţia de proprietate (art. 919 alin. 3 C. civ. ). Astfel, în faza iniţială, pârâtul nu are nicio sarcină probatorie. Pe măsură ce reclamantul prezintă probe ale dr. său de propr. şi pentru răsturnarea prezumţiei de propr. de care beneficiază pârâtul, acesta din urmă, ae posibilitatea de a înfăţişa alte probe pentru a dovedi că reclamantul n-a fost niciodată titular al dr. de propr. , fie că a pierdut acest dr. înainte de introducerea acţiunii în revendicare.

Dificultăţile probei dr. de propr. derivă din: Ø Natura modurilor de dobândire a acestui drept: Ø Proba dr. de propr. este simplă în cazul modurilor originare de dobândire (uzucapiunea, accesiunea imobiliară) Ø Proba este dificilă în cazul modurilor derivate de dobândire deoarece trebuie făcută dovada propriului dr. de propr. (AJ prin care i s-a transmis dr. ), precum şi dovada dobândirii de la adevăratul proprietar, pe scara tuturor transmiţătorilor succesivi, până la autorul care poate justifica dobândirea dr. printr-un mod originar (probatio diabolica). Ø Carenţele sistemelor de publicitate imobiliară. Ø În regiunile cu registre de transcripţiuni şi inscripţiuni, n-a existat niciodată o evidenţă riguroasă a bunurilor imobile şi a dr. de propr. asupra acestora; Ø În multe cazuri transmisiunea imobilelor nu era însoţită de înscrisuri doveditoare (principiul consensualismului); Ø În alte cazuri, înscrisurile întocmite nu erau însoţite de planuri topografice precise pentru delimitarea bunului imobil dobândit ; Ø În regiunile cu carţi funciare, proba dr. este mai simplă dar pot fi dificultăţi generate de măsurători cadastrale inexacte.

Ipoteze şi soluţii cu privire la acţiunea în revendicare imobiliară. Dovada dr. de propr. Reclamantul Pârâtul Soluţia Ambele părţi au titluri Titlu 1. Dacă provin de la acelaşi autor va câştiga: Ø partea care a efectuat prima formalităţile de publicitate imobiliară sau în lipsa Ø partea care titlu cu data mai veche. 2. Dacă provin de la autori diferiţi, se vor compara dr. de propr. a acestora. Posesie Reclamantul va câştiga dacă titlul provine de la un terţ şi data titlului este anterioară posesiei pârâtului (datorită caracterului absolut al dr. real) Acţiunea reclamantului va fi respinsă Una din părţi Titlu are titlu Una din părţi are titlu - Titlu Nicio parte nu are titlu - - Compararea celor 2 posesii; va câştiga partea care invocă o posesie mai caracterizată.

Proba dreptului de proprietate în actualul Cod civil - se face cu extrasul de carte funciară (art. 565 C. civ. ). Explicaţie: art. 885 C. civ. a instituit efectul translativ ori constitutiv al înscrierilor de carte funciară, înlocuind efectul de opozabilitate recunoscut în vechea reglementare. Înscrierea unui dr. în CF nu împiedică pârâtul sau terţul să ceară modificarea dr. reale asupra imobilelor înscrise în CF (art. 886 C. civ. ) sau efectuarea operaţiunii tehnice de modificare a descrierii imobilului (art. 914 C. civ. ). Excepţie - proba contrară este admisibilă pentru situaţiile în care dr. de propr. se poate dobândi fără înscriere în CF, şi anume: prin moştenire; prin accesiune naturală, în urma vânzării silite, în caz de expropriere pentru cauză de utilitate publică, precum şi alte cazuri expres prevăzute de lege. Aplicarea în timp – numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare UAT.

2. 3. Acţiunea în revendicare mobiliară Codul civil califică posesia de bună-credinţă, dacă sunt îndeplinite cerinţele legale, un mod de dobândire a dr. de proprietate asupra bunurilor mobile. Aşadar, ori de câte ori aceste cerinţe legale sunt îndeplinite în persoana pârâtului, acţiunea în revendicare mobiliară va fi respinsă. Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, iar pârâtul nu face proba dobândirii dr. de propr. printr-un alt mod, acţiunea în revendicare va fi admisă, ea fiind imprescriptibilă sub aspect extinctiv. Bunurile mobile pot fi revendicate de la: Ø Terţul dobânditor de rea-credinţă; Ø Uzurpator; Ø Terţul dobânditor cu titlu gratuit; Ø Terţul dobânditor de bună-credinţă al cărui titlu a fost desfiinţat.

Ipoteze ale acţiunii în revendicare mobiliară. Temeiu Reclamantul juridic Pârâtul Soluţia Art. 937 alin. 1 Proprietarul care s Posesorul de bună-a desesizat în credinţă şi cu titlu mod voluntar de oneros al bunului. bun. Acţiune în revendicare inadmisibilă. Art. 937 alin. 2 Proprietarul care a Posesorul de bunăpierdut sau căruia credinţă şi cu titlu i s-a furat bunul. oneros al bunului. Acţiune în revendicare admisibilă în 3 ani. Art. 937 alin. 3 Proprietarul care a Posesorul de bunăpierdut sau căruia credinţă şi cu titlu i s-a furat bunul. oneros al bunului, achiziţionat la „bâlci, târg sau vindere publică”. Acţiune în revendicare condiţionată de restituirea preţului către pârât. Art. 563 (dreptul comun) Proprietarul, neposesor. Acţiune în revendicare imprescriptibilă. Posesorul de reacredinţă; detentorul precar; hoţul; găsitorul.

2. 4. Efectele admiterii acţiunii în revendicare A. Restituirea lucrului - lucrul se restituie liber de orice sarcini. Dacă restituirea nu mai este posibilă, pârâtul va avea obligaţia de dezdăunare. B. Restituirea fructelor – numai posesorul de rea-credinţă este obligat la restituirea fructelor, culese sau neculese, sau valoarea lor (dacă le-a consumat), dar are dreptul de a reţine cheltuielile făcute cu perceperea fructelor (art. 566 alin. 2). Din momentul introducerii acţiunii în revendicare, pârâtul este întotdeauna în poziţia unui posesor de reacredinţă. C. Cheltuielile făcute cu lucrul: Ø Cheltuielile necesare se restituie de către proprietar, chiar dacă posesorul ar fi de rea-credinţă; Ø Cheltuielile utile se restituie de către proprietar în măsura sporului de valoare; Ø Cheltuielile voluptuare nu se restituie.

3. Acţiunea negatorie. = acea acţiune reală şi petitorie prin care titularul dr. de propr. asupra unui bun solicită instanţei să stabilească, prin hotărârea sa, că pârâtul nu este titularul unui drept real dezmembrământ al dr. său de propr. şi să-l oblige la încetarea exerciţiului acestui dr. real. Caracteristicile acţiunii negatorii: q Reclamantul este titularul dr. de proprietate; q Pârâtul este titularul unui dr. real (dezmembrământ); q Obiectul acţiunii: negarea dr. real (dezmembrământ) al pârâtului asupra imobilului propr. reclamantului; q Este imprescriptibilă extinctiv, dar prescriptibilă achizitiv. Se distinge de acţiunea în revendicare prin faptul că pârâtul nu neagă dr. de propr. al reclamantului, ci doar susţine că este titularul altui dr. real asupra bunului.

4. Acţiunea confesorie. = acţiunea reală prin care reclamantul solicită instanţei obligarea pârâtului la recunoaşterea şi respectarea unui dezmembrământ al dr. de proprietate. Acţiunile confesorii sunt asemănătoare acţiunii în revendicare prin aceea că ele tind la recunoaşterea unui drept subiectiv real, dar nu de proprietate, ci a unuia dintre dezmembrămintele sale, motiv pentru care pot fi intentate şi împotriva proprietarului bunului. Caracteristicile acţiunii confesorii: q Reclamantul este cel ce se pretinde titularul unui dezmembrământ al dr. de propr. ; q Pârâtul este deţinătorul sau proprietarul imobilului; q Este o acţiune reală, petitorie, imprescriptibilă.

Tipurile acţiunilor confesorii Acţiunea confesorie de superficie – prin care reclamantul, care a pierdut stăpânirea materială a bunului ce face obiectul dreptului său, terenul pe care se află construcţia, plantaţia ori alte lucrări, pretinde pârâtului care a intrat în stăpânirea lor să îi recunoască dreptul pe care il are asupra acestor imobile şi să îi restituie stăpânirea lor materială. Acţiunea confesorie de uzufruct –prin care reclamantul uzufructuar, care a pierdut stăpânirea materială a bunului ce formează obiectul dr. său, solicită pârâtului să recunoască dreptul său de uzufruct şi să restituie bunul. Prin aceeaşi acţiune pot fi apărate dr. de uz şi abitaţie. Acţiunea confesorie de servitute –prin care reclamantul, titularul fondului dominant, solicită pârâtului, titularul fondului aservit, să recunoască şi să permită exercitarea dreptului său de servitute, în mod deplin şi netulburat.

5. Acţiunea în grăniţuire. = acţiunea prin care reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanţa să determine, prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate. Acţiunea în grăniţuire ≠ grăniţuirea. Grăniţuirea este o operaţiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăţi vecine, ce aparţin unor titulari diferiţi iar acţiunea în grăniţuire este incidentă doar în situaţia în care operaţiunea nu se poate realiza prin acordul părţilor. Acţiunea în grăniţuire este inadmisibilă între coproprietari cu privire la fondul ce formează obiectul coproprietăţii deoarece are ca finalitate delimitarea unor proprietăţi exclusiv limitrofe. Acţiunea în grăniţuirea nu vizează întinderea dr. de proprietate, ci doar forma terenului. Dacă se cere şi o parte determinată din terenul limitrof, deţinut fără dr. de pârât, acţiunea în grăniţuire implică şi o acţiune în revendicare.

Mulţumesc pentru atenţie! © Natalia Saharov, 2017