CONSTANTIN BR NCUI n 19 02 1876 d

CONSTANTIN BR NCUŞI (n. 19. 02. 1876 – d. 16. 03. 1957) Sculptor al secolului XX, figură centrală în mişcarea artistică modernă şi un pionier al abstractizării. Este considerat părintele sculpturii moderne. Sculpturile sale se remarcă prin eleganţa formei şi utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avant-gardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât şi importanţa acordată luminii şi spaţiului sunt trăsăturile caracteristice creatiei lui Brâncuşi. 1. LUCRĂRI DIN TIMPUL ŞCOLII 1898 Opera sa a influenţat profund 1906 conceptul modern de formă în 2. PERIOADA DE TURNURĂ 1907 -1910 sculptură, pictură şi desen. 3. OPERA MATURĂ 1911 -1956

Bustul lui Vitelius (1898) Capul lui Laocoon (1900) Vitellius a fost sculptat în primele săptămâni ale intrării în Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, după un mulaj din sala cursurilor. A obţinut o menţiune onorifică pentru acest bust. Încă din această lucrare se poate observa preocuparea lui Brâncuşi de a reda caracterul personajului avut ca model. Este una dintre puţinele lucrări rămase din timpul şcolii. Brancusi obtine o medalie de bronz pentru bustul „Laocoon” in cardul unui concurs organizat la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Bucuresti. 1. LUCRĂRI DIN TIMPUL ŞCOLII

Ecorseul (1902) Orgoliu (1905) Brancusi s-a simtit mai atras de opera „Independentilor”, decat de academicienii din scoala, totusi a studiat temeinic modelajul si anatomia, lucru demonstrat de sculptura sa "Ecorseul". Lucrarea denota o excelenta cunoastere a anatomiei. Portretul este conceput pe o structura linistita si simetrica. Calmul, exprimat de sculptura in ansamblu, este putin disturbat de privirea fetei care ascunde o umbra usoara. 1. LUCRĂRI DIN TIMPUL ŞCOLII

Copil (1906) Supliciu (1906) Profesorul Mihai Dragomirescu afirma ca bustul a iesit din mana celui mare talent ce am avut pana acum si ca siguranta si indrazneala cu care a fost modelat Copilul nu am mai intalnit-o decat in bucati clasice. Este o aprofundare a temei "copilului", sculptorul incercand sa redea starea sufleteasca a modelului. Suferinta nu este redata prin trasaturile fetei, ci prin pozitia capului si prin usoara contorsiune a bustului. Opera a fost realizata in ultimul an petrecut la Scoala Nationala de Arte Frumoase din Paris, si este lucrarea care i-a placut cel mai mult lui Rodin. 1. LUCRĂRI DIN TIMPUL ŞCOLII

Sărutul (1907) Cumintenia pamantului (1907) Este lucrarea prin care Brancusi isi afirma autonomia artistica. Ideea principala din Sarut este simpla: iubirea ca fuziune intre doua entitati separate reface unitatea originala a vietii. Cumintenia Pamantului reflecta filozofia lui Brancusi care isi are radacinile intr-o cumintenie anterioara crestinismului. Sculptura reprezinta o femeie foarte concentrata asupra ei insasi, figura ei degajand un mister care o transforma intr-un portret universal. 2. PERIOADA DE TURNURĂ

Somn (1908) Rugăciune (1910) Reprezinta capul unei femei dormind. In blocul de marmura trasaturile delicate sunt abia perceptibile emanand o mare sensibilitate. Anne Poliquen afirma parca am fi martorii efortului formei incordandu-se sa se elibereze din inima materialului Aceasta lucrare marcheaza o cotitura in arta lui Brancusi, inceputul drumului care va duce la arta pe care o cunoastem. Lucrarea care reda cel mai bine noua tendinta in conceptia artistica a lui Brancusi intre 1907 – 1910. 2. PERIOADA DE TURNURĂ

Muza (1912) Domnişoara Pogany (1913) Este inspirata ca si Muza adormita tot de portretul Baronesei Renee Irana Frachon. Este socotita de critici drept unul dintre cele mai celebre si cutezatoare portrete ale celui de-al XX-lea veac. Reprezinta o noua conceptie a portretului. Intre 19101933 Brancusi a realizat o serie de portrete (in mare parte distruse chiar de el) lucrate in felurite materiale dintre care s-au pastrat numai sapte versiuni: trei de marmura si patru de bronz. 3. OPERA MATURĂ

Nou născut (1915) Măiastra (1911) Brancusi reia tema din Primul tipat, dar duce simplificarea si mai departe. Cuprins de obsesia zborului, Brâncuşi va realiza o serie de replici Măiastra, folosind diferite materiale… 3. OPERA MATURĂ

Coloana fără sfârşit Coloana sărutului (1918) Una din multiplele variante ale sărutului Este prima versiune in lemn de stejar a Coloan ei fara sfarsit, sculptate in amintirea celor cazuti in razboi, desi conform parerii unor cercetatori Brancusi a sculptat inca din 1909 unele variante de coloana. 3. OPERA MATURĂ

REGELE CĂPETENIA REGILOR 3. OPERA MATURĂ HIMERA VRĂJITOAREA

ADAM EVA ADAM şi EVA 3. OPERA MATURĂ SOCRATE

Domnişoara Pogany Prinţesa O temă preferată de Brâncuşi este cea a simbolului fertilităţii: Domnişoara Pogany, Prinţesa, Negresa Blondă – reprezentări simbolice ale fertilităţii şi feminităţii Negresa blondă

Păsările, zborul constituie de asemenea o temă pentru Brâncuşi…

Atelier Brâncuşi Hobiţa Casa Memorială “Constantin Brâncuşi ” Brâncuşi”

ANSAMBLUL MONUMENTAL BR NCUŞI – T RGU JIU –

HOBIŢA…

B R N C U Ş I sau despre nemurirea de a fi tu însuţi Profet în ţara ta nu ai să fii niciodată, spune o vorbă. Oricât de mult am jalona prin vorbe de duh meşteşugit formulate, ne va întări consideraţiile realitatea uitării care, cu nebăgare de seamă, va să se aştearnă. . . O operă, într-adevăr valoroasă, indiferent de natura ei, reuşeşte să sfideze timpul, să-şi poarte numele peste vremuri. În patria lui Brâncuşi pare derizoriu a vorbi din nou despre valoarea şi simbolistica operei sale, în măsura în care, în mod paradoxal, pentru majoritatea dintre noi existenţa operelor brâncuşiene, atât de aproape, ne-a făcut să le uităm. Şi totuşi, de ce am avea nevoie să nu uităm? Pentru că viaţa noastră neatinsă de aripa esteticului şi a spiritualului ar deveni iremediabil cenuşie, pentru că a-l uita pe Brâncuşi devine sinonim adesea cu a uita să ridicăm privirea spre cer, am putea risca un răspuns. . . Coborând din sferele ideatice, observăm că, probabil, cei mai mulţi dintre noi au început să viseze şi să iubească pe aleile Parcului „Constantin Brâncuşi”, trecând cu sfială şi emoţie pe sub Poarta Sărutului, poarta ce pare a deschide orizonturile luminii pecetluite delicat în iubire. Totul dezvăluindu-se sub semnul moştenirii, al drumului şi al tainei. Masa risipindu-se în tăcerile cercului, aleea scaunelor ce prelungeşte resemnată smerenia/aşteptarea, poarta ca o inimă mereu deschisă, coloana ce scrutează nesfârşirea dumnezeiască. . . Totul ca un semn şi o aducere aminte. Pentru că Brâncuşi nu a plecat din ţară ca să uite de sine, ci ca să îşi poată aminti mai abitir contururile identităţii, nesfârşitele punţi ale dorului. În fond, el nu a plecat. Dar, mai presus de toate aceste creaţii ce au radicalizat viziunea artistică, Brâncuşi a făcut din tăcerile pietrei, bătăi de inimă. Haideţi să facem şi noi un exerciţiu de regăsire prin intermediul formelor mult esenţializate ale operei brâncuşiene. Nu răneşte, cel mult sensibilizează. Fotografiile folosite: www. brancusi. ro www. wikipedia. org www. show. ro Colecţia personală Daniel Murăriţa