Consilierea psihosocial post accident Asociaia EVENIMENTUL TRAUMATIC Psiholog

Consilierea psiho-socială post accident Asociaţia

EVENIMENTUL TRAUMATIC Psiholog Florentina IONESCU

Evenimentul traumatic • Expunerea la un eveniment traumatic se consideră a fi experienţa directă a persoanei care a fost martor sau a fost confruntat cu un eveniment/evenimente care au implicat moartea, ameninţarea cu moartea, rănirea gravă, sau o ameninţare pentru integritatea fizică de sine sau a altora. Răspunsul persoanei implică frică intensă, neajutorare sau oroare. (DSM-IV-TR)

• În faţa unei ameninţări, oricare ar fi ea, organismul intră în modulul de supravieţuire, o stare de excitaţie maximă, de tip “luptă sau fugi”. Atunci când aceste reacţii defensive nu se pot manifesta ca atare, energia lor rămâne “legată” în organism sub forma de simptome • Trauma este ca şi cum printr -un sistem de 110 volţi ar trece un curent de 220 volţi!

• Trauma ne poate afecta la nivel emoţional, fizic, cognitiv, comportamental şi relaţional cu efecte în: • PLANUL OCUPAŢIONAL • PLANUL INTELECTUAL • PLANUL SPIRITUAL • PLANUL SOCIAL

IMPACT PSIHO-SOCIAL

Factorii care determină efectele psiho-sociale: • Vârsta • Sănătatea fizică şi mintală • Dizabilităţile • Statutul economic • Religia • Antecedente de evenimente traumatice • Sistemul de suport social • Intensitatea perturbării vieţii • Mediatizarea

Răspuns psihologic la traumă y Oamenii experimentează de multe ori răspunsuri puternice şi neplăcute emoţional, cognitiv şi fizic în urma expunerii la un accident rutier, ce pot include o combinaţie de: • Frică şi anxietate • Atacuri de panică • Fobie de autoturism • Inutilitate, vină • Pierderea siguranţei de sine, neîncredere • Comportamente compulsive şi adictive (consum de alcool, droguri, mâncare etc) • Durere fizică • Confuzie, ruşine • Agresivitate, furie

Posibile simptome fizice y. Pierderea poftei de mâncare y. Dureri de cap, dureri în piept y. Coşmaruri, dificultăţi de vorbire y. Hiperactivitate y. Creşteri de ritm cardiac, tensiune, glicemie y. Diaree, dureri de stomac, greaţă y. Insomnie y. Oboseală, energie scăzută, erupţii cutanate, probleme sexuale

Posibile simptome emoţionale y. Auto-învinovăţire sau învinovăţirea altora y. Iritabilitate, furie y. Izolare, retragere, negare y. Frica de repetarea experienţei yŞoc, amorţeală, confuzie y. Flash-back-uri ale traumei y. Tristeţe, depresie, durere y. Probleme de concentrare, memorie y. Relaţii conflictuale / discordie maritală

Alte tipuri de reacţii ü Frica de întuneric ü Frica de a fi singur, de mulţimi sau de străini ü Sensibilitate la zgomote puternice ü Dificultăţi de concentrare ü Vinovăţie, furie, durere ü Retrăirea traumelor din trecut DE RETINUT! Manifestările de stres în situaţie de criză constituie un răspuns normal la o circumstanţă anormală. Insă dacă simptomele persistă, este nevoie de intervenţia unui specialist.

Consecinţele psihosociale traumelor Teama şi suferinţa Impactul evenimentului traumatic Schimbări de comportament Boli psihice O abordare a sănătatii publice, National Academies Press, 2003. Sursa

PRIMUL AJUTOR PSIHOLOGIC

DE CE E NEVOIE DE AJUTOR PSIHOLOGIC Pentru fiecare persoană vătămată fizic, ar putea fi cel puţin 5 -6 cu “leziuni” psihologice, ceea ce poate copleşi şi împiedica acţiunile de urgenţă sau răspunsul medical.

DE CE E NEVOIE DE AJUTOR PSIHOLOGIC Evenimentele critice includ de obicei o pierdere greu de depăşit: - relaţii personale, bunuri materiale, sănătate - şansa de a genera un venit - coeziunea socială - demnitate, încredere şi siguranţă - imaginea pozitivă de sine - încrederea în viitor

• PAP - activităţi care diminuează tulburările emoţionale şi suferinţa fizică, pentru populaţia afectată, dar şi pentru salvatori PAP presupune conexiune umană într-un mod plin de compasiune, îmbunătăţirea siguranţei, furnizarea de confort fizic şi emoţional, oferirea de asistenţă psihologică, practică, informaţii, facilitarea continuării vieţii în condiţii cât mai apropiate de cele dinaintea apariţiei traumei

PRINCIPII DE BAZĂ ALE PRIMULUI AJUTOR PSIHOLOGIC

COMPONENTE SIGURANŢA FUNCŢIONAREA ACŢIUNEA Restabilirea siguranţei fizice, confort, protecţie şi diminuarea stresului fiziologic Facilitarea funcţionării psihologice şi redobândirea sentimentului de siguranţă şi control. Iniţierea acţiunilor de ştergere a urmărilor evenimentului şi de revenire la o viaţă normală

• Modul cum gândim determină apariţia anumitor sentimente şi emoţii, ducând în final la modificări ale comportamentului (cogniţia, emoţia şi comportamentul se află în permanentă interacţiune şi determinare) • Nu spune nimănui în ce mod ar fi trebuit/ar trebui să gândească, să simtă, să se comporte, ajută-l să-l găsească modalităţile care i se potrivesc • Dacă simptomele persistă sau se agravează, este nevoie de o intervenţie specializată

Când nu este suficientă asistenţa primară • • • Anxietate Depresie Sindrom de stres post-traumatic Severe probleme de somn Emoţii puternice Subiectul vorbeşte despre sinucidere Simptome fizice persistente Abuz de alcool sau de droguri Comportamentul său este un risc pentru alţii sau pentru sine Comportament inconsecvent Exista indicii de abuz sau activităţi criminale

SALVATORII

• In funcţie de personalitate şi sensibilitate, salvatorul va parcurge şi el toate fazele răspunsului psihologic la traumă • Salvatorul este parte a crizei colective, prin definiţie, este expus la incidente critice, deconectat de la sistemele de sprijin personal • Amânarea reacţiilor emoţionale duce la fenomenul de burnout şi la sindrom de stres post -traumatic

Sindromul de stres post-traumatic • Retrăirea traumei, amintiri obsesive, coşmaruri • Sensibilitate crescută la stimuli, discursuri repetitive • Anxietate accentuată, astenie generalizată, tulburări psiho-somatice şi de comportament • Auto-culpabilizarea privind supravieţuirea sa • Evitarea activităţilor care amintesc de traumă • Detaşare/înstrăinare de cei din jur şi diminuarea interesului faţă de una sau mai multe activităţi care înainte de traumă îi erau obişnuite

Consilierea post-accident

Cei mai mulţi dintre clienţii care se prezintă în terapie sunt inconştient blocaţi în momentul accidentului şi se aşteaptă ca acesta să se întâmple din nou. Creierul reptilian readuce în prezent scena accidentului, oricând simte o ameninţare, ca şi cum accidentul s-ar produce aici şi acum. Din cauza acestei reacţii, clienţii se pot teme de orice le aminteşte de circumstanţele originale accidentui. Reacţiile de teamă şi furie pot fi activate prin re-expunerea la anumite intersecţii, străzi, sau chiar autoturisme de o anumită culoare, în cazul în care aceste elemente au fost relevante într-un accident

• Pentru majoritatea oamenilor, momentul impactului este partea cea mai copleşitoare şi extrem de încărcată emoţional a accidentului. De obicei, oamenii experimentează o discontinuitate de sine, şi, adesea, un decalaj în memorie, legat de impact • Numai prin direcţionarea atenţiei la evenimentele de înainte şi de după impact şi abia apoi, treptat, spre centrul evenimentului, se poate recâştiga continuitatea de sine

• • • Corpul nostru / mintea funcţionează în timpul prezent, de aceea simţim în continuare că accidentul se întâmplă acum şi aici, chiar dacă de la eveniment au trecut luni sau ani. Dacă trauma nu a fost integrată psihic, reacţiile celui traumatizat vor continua să se manifeste exact ca în momentul evenimentului Este posibil să apară chiar flash-uri de memorie care anunţă evenimentul, cum ar fi vizualizarea unui accident care urmează să se întâmple îndată ce clientul se apropie de o intersecţie Consilierea si terapia celor implicaţi în accidente se bazează pe o resursă importantă şi anume “AI SUPRAVIEŢUIT” Organismului trebuie să i se reamintească permanent ca a supravieţuit, deoarece în felul acesta corpul / mintea, proiectate pentru a vindeca experiente intense sau extreme, pun în funcţiune mecanismele de reglare fizică şi psihică

CONCLUZII

• Există un consens că asigurarea confortului, informării, sprijinului, şi acţiunile care satisfac nevoile imediate ale oamenilor, fizice şi emoţionale, joacă un rol important în modul cum persoana face faţă unui eveniment foarte stresant, influenţând viaţa sa viitoare

• Primul ajutor psihologic este conceptualizat ca un sistem de susţinere şi non-intervenţie. Nu reprezintă o terapie sau un tratament • Primul ajutor psihologic are drept scop, pe termen scurt, reducerea tulburărilor iniţiale cauzate de traumă şi, pe termen lung, să stimuleze funcţionarea adaptivă a individului