CONFERIN TIINIFICO PRACTIC Abordarea constructivist n formarea competenei

CONFERINȚĂ ȘTIINȚIFICO - PRACTICĂ Abordarea constructivistă în formarea competenţei de învățare la liceeni. Modele constructiviste de proiectare didactică Profesori: Frumusachi Svetlana, Bejenari Tatiana Instituția Publică Centrul de Excelență în Energetică și Electronică

Motto: A fi profesor constructivist este un act de curaj. (M. Brooks) Alvin Toffler (filosof și sociolog american) ″Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu știe să scrie și să citească, dar acel care nu va învăța cum să învețe″

NOȚIUNI-CHEIE: Constructivismul este o concepţie care recunoaşte rolul activ şi creator al gândirii în procesul cunoaşterii, prin crearea unui nou context, având la bază paradigma educaţională. Paradigmă (din gr. = model) reprezintă învăţarea prin scheme şi tabele. Constructivismul în sine presupune și reflecție personală, gândire critică și analitică, metacogniție, căutare a variantelor de soluționare a situațiilor, dar elevul are nevoie de susținere, îndrumare, orientare, încurajare prin relaționarea cu profesorul și cu clasa (Joița, 2006).

NOȚIUNI-CHEIE: Proiectarea constructivistă este o construcție mentală a profesorului, un design al instruirii ce reprezintă actul de anticipare, prefigurare a demersului didactic în scopul de a desfășura o structurare eficientă a procesului de învățământ (Gagne, Briggs); a defini obiectivele la unul sau mai multe nivele; a sugera teme de activitate susceptibile de a provoca învățarea în sensul dorit; a oferi posibilitatea de alegere a metodelor și mijloacelor; a propune instrumente de control a predării-învățării; a determina condițiile prealabile ale unei activități de învățare eficientă.

NOȚIUNI-CHEIE: Una din competențele stipulate în Cadrul european de referință, dar și în Curriculum-ul modernizat pentru sistemul de educație din Republica Moldova este competența de a învăța să înveți (The new learning framework, Crell, 2008), ceea ce înseamnă a persevera în învățare, a-și organiza propria învățare, inclusiv prin managementul eficient al timpului și al informațiilor, atât individual, cât și în grup. Această competență include conștientizarea procesului și al nevoilor proprii de învățare, identificarea oportunităților disponibile, abilitatea de-a depăși obstacolele pentru a învăța cu succes și implică acumularea, procesarea și asamblarea noilor cunoștințe, deprinderi, precum și căutarea, utilizarea consilierii și a orientării.

De cine a fost studiată/cercetată? ″A învăța cum să înveți″ a fost inițiată în anul 1907 de M. Montessori și implimentată în pedagogia acesteia. Școala Montessori încuraja la copil dezvoltarea conceptualizării și a aptitudinilor de a observa. Preocupări legate de activitatea și activizarea celor care învață le regăsim și la Seneca, Rabelais și Montaigne, care au subliniat necesitatea de a-l pune pe cel care învață în situația de a alege, de a discerne singur. M. Montessori Seneca F. Rabelais M. Montaigne

Constructivismul a fost lansat în România printr-un proiect de cercetare grant 2005 -2007 cu tema: Cognitivismul şi constructivismul – noi paradigme în educaţie. În Republica Moldova acesta a apărut odată cu reforma curriculară 2010. În România adept a constructivismului este prof. univ. dr. Elena Joiţa, care şi-a descris experienţa proprie în lucrarea: “A deveni profesor constructivist”

TIPURILE DE CONSTRUCTIVISM Constructivismul radical (E. von Glasersfeld)-este un model de a iniţia elevul în însuşirea tehnicilor cunoaşterii, fără transmiterea conceptelor formulate de către profesor. Elevul trebuie să-şi interpreteze de unul singur ideile şi ipotezele. Constructivismul cognitiv (Piaget)- este cheia cunoaşterii cutiei negre a creierului, prin procesarea a 4 etape: 1. Prelucrarea primară a informaţiilor rezultând construirea propriilor imagini; 2. Formarea reprezentărilor mintale prin sistematizarea şi organizarea lor; 3. Prelucrarea abstractă a informaţiilor prin raţionalizare şi conceptualizare; 4. Procesarea cunoştinţelor în memorie prin scheme, tabele, scenarii etc. Constructivismul social (Vâgotski)completează celelalte forme bazându-se pe relaţiile interpersonale, negocierile, confruntările, dezbaterile în grup, ce mediază construcţia cunoaşterii individuale şi conştientizarea fiecăruia despre zona proximei dezvoltări, prin afirmarea rolurilor potrivite pentru formarea competenţelor.

Din ce perspective a fost studiată competența de învățare? Concept biologic de maturizare Perspectivă antropologică Modificăre comportamentală Abordăre pedagogică Învățarea este privită ca un joc continuu al maturizării naturale și al acțiunii forțelor legate de acestea (Rubinstein, 1958; Lowe, 1978) Hillebrand (1962) consideră învățarea, ca o învățare formativă, iar în accepțiunea lui Lompscher (1971), învățarea reprezintă ″acumularea de experiență în procesul relației reciproce dintre individ și mediu, care duce la anumite schimbări în comportamentul personalității″ Melvin (1971), definește învățarea drept, ″o achiziție de cunoștințe și deprinderi. . . , achiziții de comportament sau schimbări de comportament ce prezintă o relativă rezistență la o funcție anterioară a comportamentului″, în timp ce Clausse (1969) o definește ca fiind un ″efort constant al oricărui subiect de a rezolva problemele prin elaborarea de noi soluții″. Ea poate fi înțeleasă, pe de o parte, ca însușire de cunoștințe și, pe de altă parte, ca însușire/formare de priceperi, deprinderi și atitudini. Învățarea, afirmă Lowe (1978), prezintă ″o latură cognitivă ( de cunoaștere) și una practică (de acțiune). Ea duce pe de o parte, la cunoștințe, iar pe de altă parte, la activitate″. Mânzat (1990), atribuie învățării sintagma învățare academică, că și concept integrator ce reflectă activitatea de ″organizare și autoorganizare a experienței de construcție și reconstrucție dirijată și progresiv autodirijată a personalității studentului″

Care este structura și componentele competenței de învățare a elevilor de liceu? În conformitate cu Cadrul european de referință, competența de a învăța să înveți cuprinde următoarele componenete de bază: CUNOȘTINȚE cunoştinţele, deprinderile şi calificările solicitate de o anumită activitate sau carieră; cunoaşterea şi înţelegerea strategiilor de învăţare preferate; cunoaşterea şi înţelegerea punctelor tari şi slabe privind aptitudinile şi calificările personale; capacitatea de a căuta oportunităţi de formare şi de consiliere pentru carieră şi educaţie. DEPRINDERI/APTITUDINI dobândirea alfabetizărilor de bază necesare pentru continuarea învăţării: scrisul, cititul, numeraţia şi TIC; accesarea, procesarea şi asimilarea de noi cunoştinţe şi aptitudini (deprinderi); a avea o gestiune eficientă proprie a învăţării; a persevera în învăţare; a atribui un timp pentru învăţarea autonomă, dovedind autodisciplină; a organiza propria sa învăţare; a evalua propria sa muncă, iar în caz de eşec, a căuta sfaturi, informaţii şi ajutor. ATITUDINI motivaţia şi încrederea pentru a continua şi a reuşi în învăţarea pe parcursul întregii vieţi; atitudinea centrată pe rezolvarea de probleme pentru a sprijini procesul propriu de învăţăre şi capacitatea individului de a înlătura obstacolele şi de a gestiona schimbarea; manifestarea dorinţei de a exploata experienţele de învăţare şi experienţele de viaţă; exploatarea oportunităţilor pentru învăţare şi pentru a aplica achiziţiile în diverse situaţii de viață.

Care sunt competențele specifice derivate din competența de a învăța să înveți? • Competența de a identifica/ asculta și a realize diferite sarcini; • Competența de a rezolva probleme/ situații-probleme; • Competența de a programa activitatea de învățare; • Competența de documentare; • Competența de lectură aprofundată; • Competența de luare a notițelor în mod eficient; • Competența de realizare a sintezelor; • Competența de monitorizare și autoevaluare etc.

Care este structura competenței de a rezolva probleme? Atitudini Este deschis să rezolve probleme autentice și simulate Manifestă inițiativă de elaborare a criteriilor propuse Apreciază importanța selectării problemei(lor) prioritare Solicită un algoritm de rezolvare a problemelor sau este dispus sa-l elaboreze Situații de integrare simulate Situații de integrare autentice Abilități Cunoștințe Identifică problemele Știe ce este o problemă autentică, o problemă simulată Elaborează criteriul de clasificare; clasifică problemele Știe cum se elaborează criteriile de clasificare Prioritează problemele identificate Știe ce înseamnă o problemă prioritară Aplică algoritmul în rezolvarea problemelor Știe care este algoritmul de rezolvare a unei probleme prioritare Tehnici care facilitează formarea competenței Brainstorming; Graficul T; Studiul de caz; Argument în patru pași; Consultații în grup; Investigația de grup; Comerțul cu o problemă; Interviul în trei trepte; Pixuri în pahar. Exerciții de rezolvare a unor situații-problemă imaginate sau a unor probleme care deja au fost rezolvate. Scrierea și prezentarea unui demers către autoritățile locale de soluționare, la nivel local, a unei problem identificate ce ține de exemplu de situația ecologică. Soluționarea unor situații-problemă prin utilizarea adecvată a surselor documentare.

CONDIȚIILE INTERNE IMPORTANTE ÎN CONSTRUCȚIA CUNOAȘTERII § § Monologul interior – confruntarea cu sine în faza inițială a activității; Reflecția personală atât la începutul cât și sfârșitul activității, pentru a conștientiza nevoia de învățare; Rezolvarea de probleme ca mijloc important de instruire în vederea soluționării unei probleme; Prelucrarea grafică a informației – activează metacogniția pentru că presupune utilizarea de desene, scheme etc.

CONDIȚIILE EXTERNE IMPORTANTE ÎN CONSTRUCȚIA CUNOAȘTERII § § § Învățarea ancorată – sprijinită de mijloacele multimedia și tehnologiile TIC; Jocul de rol - prin implicarea în diverse situații și prin schimbarea rolurilor de: părinte, elev, profesor, manager etc; Studiul de caz - pentru înțelegerea unei situații reale și aplicarea unei soluții; Învățarea prin comunicare – ca o dimensiune și un efect al contextului pedagogic prin interacțiunea față în față; Învățarea prin negociere pornind de la învățarea în perechi – asociată cu învățarea prin colaborare și cooperare în grup.

Până la reforma curriculară în învăţământ se punea accentul pe instructivism, iar odată cu modernizarea curriculum-ului demersul educaţional se axează pe constructivism şi design instrucţional (după Gagne şi Briggs aşa a fost numită proiectarea didactică), care în contextul noilor orientări în ştiinţele educaţiei se axează pe eficienţă şi calitatea în educație.

Design instrucţional - actul de anticipare, prefigurare a demersului didactic în scopul de a desfăşura o structurare eficientă a procesului educativ. 3. A oferi posibilitatea de alegere a metodelor şi mijloacelor. 1. A defini obiectivele la unul sau mai multe nivele. 2. A sugera teme de activitate ce provoacă învăţarea în sensul dorit. 4. A determina condiţiile prealabile ale unei activităţi de învăţare eficientă. 5. A propune instrumente de control a predării-învăţării.

PROIECTAREA CONSTRUCTIVISTĂ Profesorul – facilitatorul învăţării CONSTRUCTIVISM Instruirea presupune situaţiiproblemă Crearea contextului favorabil învăţării

PĂLĂRIA REFLEXIVĂ A PROIECTĂRII CONSTRUCTIVISTE UNDE? CUM? CARE? CE? DE CE? C ND?

CE ESTE? Proiectarea constructivistă este o construcţie mentală a profesorului care respectă teza de bază: cunoaşterea se construieşte în mod propriu întîi, apoi prin colaborare. În ceea ce priveşte esenţa proiectării constructiviste, premisa de bază a acestea este: Aduce în prim-plan cum trebuie să (se) înveţe, iar nu ceea ce şi cât este de învăţat. Astfel, atât profesorul cât şi elevul joacă roluri bine determinate: manager şi leadership.

DE CE? - Generează autonomie în învăţare; - Stimulează colaborarea şi cooperarea; - Antrenează experienţa şi cunoaşterea anterioară e elevilor pentru un nou construct; - Generează conflicte cognitive, întrebări, căutări, reinterpretări; - Elevii nu sunt obligaţi să respecte un anumit ritm de lucru; - Dispare necesitatea de a parcurge întreg conţinutul prevăzut; - Evidenţierea stilului propriu de concepere şi realizare a proiectării; - Conturarea momentelor de evaluare calitativă, de progres; - Diversificarea instrumentelor metodologice etc.

C ND? - Apare plictiseala şi monotonia; - Nu există motivaţie de învăţare; - Predomină instructivismul şi elevul este pus în situaţia de a cunoaşte multe; - Lipseşte învăţarea diferenţiată; - Nu există relaţie de parteneriat; - Elevul nu este încrezut în forţele proprii; - Profesorul nu permite elevului să se afirme şi să se autoevalueze.

CUM REALIZĂM PROCESUL DIDACTIC PRIN PROIECTAREA CONSTRUCTIVISTĂ? Evaluarea sumativă cu aprecierea nivelului atins a matacogniţiei. Formularea de reflecţii personale, cu evidenţierea erorilor şi propunerea soluţiiilor de corectare; Elaborarea modului de structurare mintală sub forma unor produse-costruct: schiţe, desene, grafice, modele, eseuri, aparate, tabele etc; Colaborarea în grupuri mici şi apoi la nivelul clasei, pentru analiza critică comparativă a rezultatelor proprii; Realizarea explorării directe într-un mod individual ; Crearea contextului adecvat, asigurarea resurselor informaţionale, reactualizarea cunoştinţelor anterioare, evidenţierea aşteptărilor etc;

UNDE? 1. În educaţie Dimensiunile educaţiei: §ed. intelectuală; §ed. estetică; §ed. civică; §ed. morală; §noile educaţii (relativă la mediu, pentru pace şi cooperare, nutriţională, §economică) etc. Funcţiile educaţiei: §creşterea şi dezvoltarea fizică armonioasă a tinerii generaţii; §transmiterea tezaurului cultural ştiinţific; §transmiterea normelor etice; §însuşirea limbajului necesar comunicării şi convieţuirii interumane §etc. Tezele paradigmei constructiviste: §diferenţierea şi individualizarea procesului educaţional; §dezvoltarea creativităţii şi libertăţii §satisfacerea necesităţilor biologice în concordanţă cu normele acceptate ; §etc.

UNDE? 2. În clasă (la ore și activități) Structurarea lecției în funcție de tipul acesteia. Caracteristile lecției. Lecția trebuie să asigure activități de îmbinare eficientă a lucrului pe microgrupuri, dar și independent al elevilor. Sisteme de organizare -Bell-Lancaster-elevii buni ajută pe cei slabi; Sistemul Dalton- se acordă o mare libertate elevilor, accent se pune pe individualitate; Sistemul Montessori-profesorul îndrumă, dar nu impune formarea copiilor, creează un mediu care să le favorizeze inițierea în muncă și formarea comportamentului etc.

UNDE? 3. În instruire Stiluri de învăţare: §cognitivă; §senzo-motorie (deprinderi); §afectivă (sentimente); §comportamentală (atitudini). Strategii şi forme de organizare: §un mod de a pune elevii în contact cu materia de învăţat; §ansamblul metodelor şi tehnicilor de lucru; §organizarea conţinuturilor instructiv-educative; §forme de organizare a activităţii elevilor proiectate de elev sau profesor. Modele şi principii ale instruirii: §modelul cognitiv; §modelul rezolvării problemelor; §modelul analizei sarcinii.

UNDE? 4. În evaluare Metode de evaluare: • chestionare orală; • lucrări scrise; • teste docimologice; • observarea şi aprecierea verbală; • examenul; • testarea; • lucrări practice; • etc. Caracteristici ale evaluării: • controlul (constatarea volumului şi calităţii cunoştinţelor); • aprecierea (asigurarea evidenţierea valorii nivelului şi perfomaţelor); • notarea (măsurarea şi validarea rezultatelor prestării elevilor). Posibilităţi de combinare cu alte modalităţi de evaluare: • portfoliul; • studiul de caz; • caiet de sarcini; • proiectele; • concursuri; • evaluări “Delptu” – în echipă (la probe practice).

Etapele formării competenței de învățare În formarea competenţei de învățare pentru treapta liceală, literatura de specialitate recomandă de parcurs următorii pași: • Proiectarea situaţiilor de învăţare; • Selectarea strategiilor didactice; • Cadrul de învăţare şi gândire critică ERRE sau un alt model de învățare constructivistă.

Harta conceptuală a situației de învățare Concept 1 Concept 2 C A B Tema, subiectul, problema D Concept 3 Concept 4 Relație

METODE INDUCTIVE ÎN ÎNVĂȚAREA CONSTRUCTIVISTĂ Metode pentru tratarea inițială: -experiența directă; -observația; -studiul independent etc. Metode pentru formarea imaginilor mentale -modelarea; -exercițiile de reprezentare etc. Metode pentru înțelegerea, integrarea informațiilor problematizarea; -explicația științifică; -comunicarea; -experimentul mintal etc. Metode pentru generalizări, conceptualizări în mod propriu conceptualizarea în trepte; -exerciții mentale de construcție etc. Metode de organizare a experienței cognitive, a informațiilor în memorie esențializarea; sistematizarea logică; -eliminarea detaliilor; -explorări etc.

METODE DEDUCTIVE ÎN ÎNVĂȚAREA CONSTRUCTIVISTĂ Rezolvarea constructivistă a problemelor prin: -analiză critică; -formulare de ipotezr; -afirmarea soluțiilor; -utilizare de instrumente cognitive. Utilizarea constructivistă a reflecției personale prin: -formulare de intrebări, ipoteze, opinii; -evaluări proprii, reorganizări, recomandări; -confruntare, negocieri, dezbatere; -organizarea condițiilor necesare reflecției; -structurarea informației; -proiecte, scenarii etc. Metode pentru luarea de decizii prin: -analize multiple; -formulare de soluții; -simulare, joc de rol, scenarii; -hartă conceptuală, arbore decizional, analiză SWOT etc.

MODELE DE PROIECTARE A LECȚIILOR Proiectare tabelară tipologică; Proiectare axată pe cadrul ERRE centrată pe elev Proiectare constructivistă

Protecţia mediului Domeniul de cunoaştere Chimie Biologie Ecologie Educaţie civică Certificarea producţiei Economie Acţiunea Problema Poluarea factorilor Ecosiste- Am dreptul să Ambalajele reciclării şi poluanţi mele trăiesc, dar materie deşeurilor prevenirea asupra naturale şi sînt obligat să primă în ei sănătăţii artificiale păstrez natura reciclabilă R. Moldova populaţiei

CADRUL ERRE EVOCAREA REALIZAREA SENSULUI Tehnica Translația Firul gândului Tehnica 4/2/1 Metoda REFLECȚIA EXTENSIA Tehnica Ce iau…. Tehnica Ce dau…. Câmpul amintirilor Tehnica Experți - Tehnica Oceanul chimic Salvatori Floarea de nu – mă - uita Tehnica Lanțuri colorate Metoda Molecule Metoda Căsuța Tehnica CER magică Metoda Cutia cu întrebări Metoda Capcana cu întrebări Tehnica Aprecierea reciprocă

Exemple de proiecte constructiviste Modelul PICIVIR P I C I Problema. Întrebări de Cuvinte-cheie. Ipoteze de Sarcina explorare Schema logică înțelegere V I R Verificare Interpreta-re. Reflecții. prin Argu- Concluzii. colaborare mentare Reglare Modelul ABC Etape A. Orientare B. Achiziții C. Aplicație și transfer Sarcini

Ce părere au avut elevii și profesorii despre utilizarea modelelor de proiectare constructivistă? Din partea elevilor: S-Puncte forte -este ceva nou pentru noi; -am fost mai activi; -am fost foarte liberi și ingenioși; -am cooperat mult în echipă, din care cauză nu neam simțit stânjeniți; -am utilizat multe metode interactive. W-Puncte slabe -nu le putem utilize la toate tipurile de lecții; -la unele etape am avut nevoie de sprijinul profesorului; -la un moment dat mi s-a părut că este prea încărcat; -problemele trebuie să fie cât mai interesante. O-Oportunități -mă va ajuta în rezolvarea problemelor și la alte discipline; -înveți mai multe lucruri dintr-o dată; -ești pus în situația să cauți cât mai multe răspunsuri, idei; -poți experimenta sau încerca lucruri noi; -parcă ești mai inspirat. T-Amenințări -e nevoie de mai multe materiale, resurse; -unii colegi sau blocat, iar alții nu au avut dispoziția de lucru; -trebuie să studiem/lucrăm mai mult; -profesorul trebuie mereu să fie atent la toți elevii și la orice detaliu.

Din partea profesorilor: S-Puncte forte -constructivismul te face să fii un profesor mai liber și nu trebuie să stai legat de tablă; -elevii sunt mai motivați să învețe; -încurajează colaborarea directă și lucrul în echipă; -profesorul și elevul se pot schimba cu rolurile; -informațiile pot fi tratate mai ușor într-un stil problematizat și critic; -poți aplica diverse strategii didactice; -sprijină elevii în autoevaluare și evaluare reciprocă; -acumularea de informații variate; -pune elevii în situații reale, practice sau simulate; -se valorifică și luarea deciziilor, ceea ce-i face pe elevi mai siguri pe ei însuși. W-Puncte slabe -nu pot fi implimentate la toate tipurile de lecții, mai ales la cele de specialitate; -necesită, pe alocurea, mult material didactic; -profesorul trebuie să fie pregătit bine din punct de vedere pedagogic; -elevii trebuie să fie antrenați mereu în prezența unor probleme reale, care de multe ori se repetă, sau nu avem un sprijin metodic așa bine dezvoltat; -uneri s-ar putea să suprasolicităm elevii; -incapacitatea unor cadrelor didactice de a se adapta la ceva nou; -necesită un algoritm de proiectare mai riguros; -nu trebuie de neglijat și metodele clasice. O-Oportunități -lecția este într-o strânsă legătura cu experiența anterioară a elevului; -este o îmbunătățire a programei școlare; -reechilibrează și îmbunătățește chiar și învățarea logică; -facilitarea rezolvării prin punerea în diverse variante/ situații; -crearea contextului pentru explorarea independentă și apoi în grupuri; -ordonarea logică a etapelor, proceselor, acțiunilor, sarcinilor; -înlocuirea deciziilor/ soluțiilor intuitive cu cele argumentate; -consilierea elevilor prin oferirea punctelor de sprijin în depășirea obstacolelor; -înțelegerea este avansată prin utilizarea: schemelor logice, hărților conceptuale, reprezentărilor grafice, tabelelor comparative. T-Amenințări -lipsa unor viziuni clare asupra unor etape de proiectare; -elevii nu vor ști de unii singuri care model este mai eficient, din care cauză trebuie în permanență de asigurat puncte de sprijin, consultație, evaluare; -utilizarea reflecțiilor, concluziilor, constatărilor este mai dificilă deoarece au fost propuse multe interpretări din partea elevilor; -elevii uneori sunt nesiguri pe ceea ce caută, învață, rezolvă; -evaluarea poate fi uneori nesigură prin lipsă de criterii standard, deoarece elevii sunt puși în situația de a căuta sau propune diverse soluții; -uneori se valorifică mai mult punctele de vedere decât cunoștințele; -se cer multe și variate mijloace-suport pentru explorare diversificată.

ACŢIONEAZĂ! “ NU EXISTĂ DEC T UN SINGUR FEL DE A ÎNVĂŢAPRIN ACŢIUNE". (P. COELHO)

BIBLIOGRAFIE: 1. Cartaleanu T. , Cosovan O. , Formarea de competențe prin strategii didactice interactive. 2. Cartaleanu T. , Ghicov A. , Predarea interactivă centrată pe elev. 3. Joița E. , Ilie V. , A deveni profesor constructivist. 4. Neacșu I. , Metode și tehnici de învățare eficientă. 5. Oprea C. - L. , Strategii didactice interactive. 6. Sclifos L. , Cosovan O. , O competență – cheie: a învăța să înveți.