CONECTORII PRINCIPALI LA PROTEZA SCHELETATA MANDIBULARA CURSUL V

CONECTORII PRINCIPALI LA PROTEZA SCHELETATA MANDIBULARA - CURSUL V TEHNOLOGIA CONFECTIONATII PROTEZELOR MOBILIZABILE (SCHELETATA)

Conectorii principali la proteza scheletată mandibulară Conectorii principali la proteza mandibulară sunt reprezentaţi atât de placuţe cât şi de bare. Spre deosebire de maxilar, la proteza mandibulara plăcuţele folosite sunt numai cele dento-mucozale datorită conditiilor specifice anatomice şi funcţionale.

Bara linguală este cel mai folosit conector principal mandibular. Pentru a folosi bara, trebuie sa se îndeplinească anumite condiţii anatomice în zona aplicării acesteia : înălţimea procesului alveolar, între fundul de sac şi parodonţiul marginal să fie minimum 9 mm şi acesta să nu fie foarte retentiv. Bara este plasată între fundul de sac lingual şi parodontiul marginal, în dreptul procesului alveolar mandibular. Pentru a preveni lezarea parodonţiului marginal, bara se plasează la o distanţă de minimum 4 - 5 mm de acesta.

Extremitatea inferioară se plasează în fundul de sac lingual, astfel încat să nu jeneze mobilitatea fiziologică a planşeului bucal sau a frenului limbii. Plasarea barei în apropierea planşeului evită limitarea spatiului pentru limba şi retenţiile alimentare. Bara nu trebuie să transmită presiuni mucoasei adiacente. De aceea bara se distantează de mucoasa procesului alveolar prin folierea modelului funcţional cu o ceară specială de grosime variabilă, în functie de: sprijinul protezei, forma anatomică a procesului alveolar inferior şi rezilienta mucoasei (0, 3 - 2 mm).

În funcţie de sprijinul protezei : - sprijin dento-parodontal ; distanţarea este minima de 0, 3 mm, deoarece proteza se infundă - sprijin mixt; distanţarea se face în funcţie de rezilienţa mucoasei şi de înclinarea procesului alveolar inferior. În funcţie de forma anatomică a procesului alveolar inferior : - proces alveolar vertical: sprijin dento-parodontal- bara se află în contact lejer cu mucoasa procesului alveolar; sprijin mixt – bara se distantează de mucoasă aproximativ 1 mm.

- proces alveolar oblic - în funcţie de rezilienţa mucoasei distanţarea se face intre 1, 5 -3 mm; cu cât rezilienţa este mai mare şi distanţarea barei este mai mare. - proces alveolar retentiv – se face o distanţare care să permită inserţia şi dezinserţia barei de pe câmpul protetic fără a atinge dinţii sau procesul alveolar. Folierea modelului se face şi în situaţiile cu torus mandibular, în funcţie de dimensiunea acestuia (0, 5 - 1 mm). Distanţarea barei linguale de procesul alveolar micşorează spaţiul pentru limbă şi de aceea folierea se face în anumite limite.

Pe secţiune barele linguale pot avea diferite forme : ovală, semirotundă, semipiriformă, aceasta din urmă dovedindu-se cea mai indicată. Porţiunea cea mai voluminoasă se află spre inferior către fundul de sac lingual, iar partea mai subţire spre parodonţiul marginal. Această dispunere duce la cea mai mică reducere a spaţiului pentru limbă asigurând confortul pacientului. Bara să nu aibă muchii ascuţite care să lezeze mucoasa.

Necesităţile de rezistenţa şi rigiditate impun nişte dimensiuni minime barei şi anume : înălţimea de 4 -5 mm, grosime de 1 mm la extremitatea superioară şi 3 mm la cea inferioară. Cu cat bara este mai lungă şi dimensiunile ei trebuie sa fie în concordanţă cu creşterea solicitărilor mecanice. Zonele de minimă rezistentă sunt reprezentate de unirea barei cu conectorii secundari şi şeile protezei, precum şi de mijlocul barei. La unirea cu şeile bara prezintă o îngrosare şi formează două trepte – câte una pe fiecare faţă a protezei - unde se va termina acrilatul şeilor. Locul de unire cu conectorii secundari se va îngroşa, iar la mijlocul barei se asigură rezistenţa prin înalţime, grosime şi profilul acesteia.

Bara dublă linguală este o bară linguală cu croşet continuu şi se foloseşte atunci când situaţia anatomică obligă la micşorarea dimensiunilor barei, sub minimum necesar, ceea ce duce la scăderea rezistentei acesteia. Adăugarea croşetului continuu duce la sporirea rezistenţei conectorului şi a stabilităţii protezei. Croşetul continuu este plasat pe faţa linguală a dinţilor frontali, supracingular. Între croşet şi bară trebuie să existe o distanţă suficientă pentru a se evita retenţiile alimentare şi a se asigura autocurăţirea.

Pentru evitarea efectului disortodontic de vestibularizare a frontalilor, croşetul continuu trebuie să se sprijine la extremităţi pe pinteni ocluzali sau ghieruţe incizale. Dacă există treme sau diasteme, croşetul va fi intrerupt în dreptul spaţiului respectiv şi va forma o buclă pentru asigurarea fizionomiei. Lăţimea croşetului continuu este de 2 -3 mm, secţiunea are o formă semiovală şi grosimea maximă este de 1 mm.

Unul din avantajele acestui tip de conector este acela ca în cazul în care o edentaţie terminală se complică cu o breşă frontală redusă, aceasta se poate face prin adăugarea unuia sau a doi dinţi care se vor fixa la croşetul continuu.

BARA SUBLINGUALA Ø · Se folosește cand inalțimea planșeului bucal nu permite plasarea marginii superioare a barei linguale la cel puțin 4 mm. de marginea gingivala. Ø · Pe secțiune forma conectorului este de picatura, la fel cu bara linguala. Ø · Se plaseaza posterior fața de dispunerea normala a barei linguale, paralel cu porțiunea anterioara a planșeului bucal. Indicații: Ø · in locul placuței dento-mucozale, doar daca nu interfera cu mișcarile frenului limbii Ø · in locul barei linguale daca anatomia campului protetic presupune o deretentivizare masiva, pentru plasarea barei linguala Contraindicații: Ø · prezența torusului mandibular masiv Ø · inserția inalta a frenului lingual Ø · interferența cu mișcarile planșeului bucal

Plăcuţa dento-mucozală mandibulară Ca şi placă dento-mucozală maxilară, plăcuţa mandibulară are contact atât cu mucoasa cât şi cu dinţii restanţi. Ea se plasează între fundul de sac lingual şi zona supracingulară a dinţilor frontali. Porţiunea inferioară a plăcii are o formă asemănătoare cu cea a barei linguale şi este plasată în şanţul lingual în acelaşi fel, fără a jena formaţiunile mobile. Porţiunea superioară a plăcii se termină cu o porţiune metalică subţire de 0, 4 - 0, 5 mm, care acoperă dinţii în regiunea supracingulară terminându-se pierdut de dinte.

În regiunea laterală, dacă spaţiul permite, este indicat să se facă protecţia parodonţiului marginal prin decoletarea plăcii la acest nivel. Când decoletarea nu este posibilă, placa acoperă dinţii restanţi laterali până în apropierea feţei ocluzale. În spaţiul interdentar placa pătrunde până la nivelul punctelor de contact. Dacă exista treme sau diastreme, este posibil ca placa să se întrerupă la acest nivel pentru asigurarea fizionomiei. Relieful feţei externe a conectorului trebuie să imite cât mai bine forma feţelor linguale dinţilor frontali pentru asigurarea confortului pacientului. La acest tip de conector mandibular despovararea se realizează pe mai multe zone: parodonţiul marginal, papila interincisivă şi mucoasa procesului alveolar. La parodonţiul marginal şi papila interincisivă folierea este de 0, 2 mm, iar distanţarea de procesul alveolar se face asemănător barei linguale.

Pentru evitarea efectului disortodontic placa va fi echilibrată, ca şi croşetul continuu, prin pinteni ocluzali sau ghieruţe incizale. Plăcuţa dento-mucozală mandibulară este indicată în situaţiile anatomice care nu permit folosirea unei bare linguale sau a unei bare duble linguale, când procesul alveolar şi dinţii restanţi nu au o înălţime suficientă. Un avantaj al protezei cu acest tip de conector este ca la complicarea edentaţiei cu o bresă frontală aceasta se poate repara uşor prin adăugarea unuia sau a doi dinţi la proteză ataşaţi de plăcuţă.

Bara vestibulară este indicată foarte rar, numai în situaţiile cu inserţie înaltă a planşeului bucal şi dinţii restanţi frontali foarte lingualizaţi sau când există un torus voluminos exagerat. Forma şi plasarea barei vestibulare în raport cu mucoasa procesului alveolar şi parodontiul marginal este asemănătoare barei linguale, dar datorită lungimii mari, bara vestibulară trebuie să fie mai groasă şi mai lată pentru asigurarea rezistenţei. Marele incovenient al barei vestibulare este inconfortul produs pacientului, mai ales prin modificarea reliefului buzei şi posibilitatea iritării mucoasei mobile.

Benzile sunt centuri metalice late de aproximativ 3 mm și groase de 1 mm, cu formă semiovală pe secțiune, aplicate pe suprafața orală a dinților restanți, în zona supracingulară la grupul frontal sau supraecuatorială la grupul lateral. Benzile sunt elemente de legătură între componentele protezei scheletate, elemente de stabilizare sau îndeplinesc ambele funcții. Benzile mai sunt numite conectori dentari, bare dentare sau croșet continuu. Lungimea benzilor variază de la 2 până la 8 dinți.

Benzile îndeplinesc următoarele funcții : - solidarizează dinții restanți constituind monoblocuri dentare rezistente la forțele declanșate de proteză - refac punctele de contact între dinții distanțați - contribuie la frânarea desprinderii protezelor prin fricțiunea ce apare între suprafața benzii și coroana dintelui, mai ales când axul de inserție al protezei este diferit de axul morfologic al câmpului protetic - contribuie la stabilizarea orizontală a protezelor de hemiarcadă și a celor terminale întinse - este elementul protetic cu eficiența cea mai mare în frânarea basculării prin desprinderea șeilor terminale, fiind plasat cel mai anterior față de linia croșetelor care constituie axul de basculare - în cazul unor edentații frontale mandibulare reduse, benzile sunt baza de fixare a dinților artificiali

Croșetul continuu Este utilizat mai ales în protezarea edentațiilor terminale bilaterale atunci când situația anatomică obligă la micșorarea dimensiunilor barei linguale, sub minimum necesar, ceea ce duce la scăderea rezistenței acesteia. Adăugarea croșetului continuu duce la sporirea rezistenței conectorului și a stabilității protezei. Croșetul continuu este plasat pe fața linguală a dinților frontali, supracingular. Între croșet și bara linguală trebuie să existe o distanță suficientă pentru a se asigura autocurățirea. Croșetul continuu nu poate fi aplicat pe dinții frontali scurți deoarece nu va rămâne un spațiu necesar între bară și croșet pentru o bună curățire. Este plasat pe fața linguală a dinților frontali, supracingular. Pentru a elimina efectele negative asupra dinților restanți, vor fi plasați la capetele croșetului continuu, pinteni ocluzali sau incizali. Pentru evitarea efectului disortodontic de vestibularizare a frontalilor, croșetul continuu trebuie să se sprijine la extremități pe pinteni ocluzali sau gheruțe incizale.

Dacă există treme sau diasteme, croșetul va fi întrerupt în dreptul spațiului respectiv și se va forma o buclă pentru asigurarea fizionomiei. Lățimea croșetului continuu este de 2 -3 mm, secțiunea are o formă semiovală și grosimea maximă este de 1 mm. Avantajele croșetului continuu: - suplimentează sprijinul dento-parodontal - stabilizează proteza în sens disto-mezial - ca element antibasculant asigură menținerea indirectă a protezei - mărește rezistența mecanică a protezei - poate asigura fixarea unui dinte artificial din zona frontală, dacă acesta lipsește

Conectorul principal dentar. Acest conector este de fapt un croşet continuu, dar care pentru asigurarea rezistenţei este mai lat şi mai gros. El se indică în special în cazurile cu inserţie înaltă a planşeului bucal. Folosirea acestui conector necesită dinţi frontali inferiori înalţi şi verticali. Marele sau avantaj este că nu acoperă mucoasa sau parodonţiul marginal, fiind cel mai indicat conector din punctul de vedere al profilaxiei câmpului protetic. Dezavantajul său este prezenţa unor probleme de rezistenţă a protezei la rupere şi deformare plasto-elastică.

VA MULTUMESC !