Conceptia despre om Ideologia Renaterii poart numele de

Conceptia despre om

Ideologia Renaşterii poartă numele de umanism. Spre deosebire de evul mediu, care vedea în om o creaţie a divinităţii, supusă în exclusivitate voinţei acesteia. Ea reprezintă o nouă concepţie cu privire la om, la locul si rolul său in societate. Principiul epoci este ca omul reprezintă”măsura tuturor lucrurilor”. Pentru învățații acestei epoci omul este : -o fiinţă înzestrată cu raţiune -liber - care manifestă dorinţa de a cunoaşte lumea înconjurătoare, -să fie virtuos. El ocupa funcţii diverse: –funcţionar, militar întreprinzător. Gânditorii Renașterii concep individul ca având o vastă cultură ceea ce poate să îl ajute într-o bună cunoaștere a lumii înconjurătoare.

Termenul de Umanism are două semnificații: v Poziție filozofică care pune omul și valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine și nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și moralității prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane. Umaniștii susțin moralitatea universală bazată pe condiția umană ca loc comun, sugerând că soluțiile problemelor sociale și culturale umane nu pot fi provincialiste. v Mișcare spirituală care stă la baza Renașterii, apărută în Italia în secolul al XIV-lea și care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viață, de gândire și de creație artistică. Umanismul renascentist sublinia superioritatea literaturii latine și grecești și în special valorile ei în materie de morală personală și publică.

* Umaniştii îşi doreau formarea unui om cu cunoştinţe enciclopedice, un om complet, savant, inteligent, şi cu stapânire de sine. * Aici omul este înzestrat cu raţiune, responsabil, să fie liber, să-si manifeste dorinţa de a cunoaşte lumea inconjurătoare , să fie virtuos, să ocupe funcţii diferite, să îşi confere statutul de CETĂŢEAN. * Valorificarea pe deplin a tuturor calităţilor omului. *Susţin că prin educaţie putem fi mai buni. * Umaniştii doreau să scadă puterea bisericii, care era pretutindeni, deoarece era omorâta fiecare persoană care avea o altă părere. *Ei nu s-au ridicat împotriva creştinismului.

Modelul de om renascentist(1) “Doresc ca omul nostru de curte să fie instuit în litere şi să ştie nu numai limba latină, ci şi greaca… să cunoască poeţi precum şi oratori şi istorici şi, în plus, să se priceapă a scrie în versuri şi în proză. Nu voi fi mulţumit de cavalerul nostru dacă n-ar fi în plus muzician. Mai există un lucru pe care-l consider de mare importanţă: e talentul de a desena, precum şi cunoştinţa în pictură…” ( B. Castglione – Curteanul)

Modelul de om renascentist(2). . Creatorul suprem…îl luă pe om şi-l făcu după chipul său, îl aşeză în centrul lumii… Nu eşti nici de origine divină, nici pământeană, muritor sau nemuritor…Precum propriul tău creator, te poţi cizela cum doreşti. Ai putea să decazi în rândul brutelor sau să renaşti într-o ordine divină, conform judecăţii tale…” (P. della Mirandola – Laudă omului)

. „Nimic nu este mai presus pe pământ decât omul, nimic nu este mai presus în om decât mintea şi sufletul[…]”, scria Pico della Mirandola, în Discurs despre demnitatea omului. Un astfel de om avea o educaţie multilaterală, filozofică, literară, ştiinţifică, artistică şi fizică. Reprezentativi pentru idealul de personalitate al Renaşterii au fost Leonardo da Vinci, pictor, om de ştiinţă, inventator, sau Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, poet şi arhitect. Omul Renaşterii tinde să realizeze o armonie între el şi natură.

Modelul de om renascentist (3) Aşa, deci, învaţă ştiinţele vremii tale, artele liberale şi geometria, aritmetica şi muzica, învaţă toate canoanele astronomiceşti şi nu te teme de astrologia prezicătoare, căci nu este decât o înşelătoare închipuire. Şi mai vreau să ştii pe de rost toate acele paragrafe atât de frumoase din codurile dreptului. Iar despre cunoaşterea ce ţine de natură, vreau să o cercetezi cu multă băgare de seamă…nimic să nu-ţi rămână necunoscut. ” ( F. Rabelais – Gargantua şi Pantagruel)

Concepţia lui Burckhardt Rezultatul cel mai însemnat al acestei uniri e individualismul, care deosebeşte omul modern de tipul medieval. Pe când omul medieval nu se poate afirma decât în cadrul unei colectivităţi: corporaţia, biserica sau statul, omul modern e individualist, fiindcă nu se bizuie decât pe propriile sale puteri pentru a-şi realiza scopul in viaţă.

Niccolo Machiavelli Este întrutotul spre lauda unui principe faptul de a se ţine de cuvânt şi de a proceda în mod cinstit, iar nu cu viclenie. Cu toate acestea, experienţa vremurilor noastre ne arată că principii care au săvârşit lucruri mari au fost aceia care nu au ţinut seama prea mult de cuvântul dat şi care au ştiut, prin viclenia lor, să ameţească mintea oamenilor, iar la sfârşit i-au înfrânt pe cei care s-au încrezut în cinstea lor. Trebuie să ştiţi că există două feluri de a lupta: unul bazat pe legi, iar celălalt bazat pe forţă. Cel dintâi este propriu oamenilor, celălalt aparţine animalelor. Dar întrucât primul nu este de multe ori suficient, trebuie să recurgem la al doilea. Deci, îi este necesar unui principe să ştie să fie tot atât de bine animal şi om. ”(Niccolo Machiavelli, Principele) Niccolo Machiavelli în lucrarea „Principele” susţine că oamenii politici trebuie să acţioneze în funcţie de interesele de stat, renunţând la concepţiile morale şi religioase –

În Istoria Ţării Româneşti Discutând despre cucerirea romană în Dacia, stolnicul – cărturar insistă, dintr-o perspectivă umanistă, asupra rolului civilizaţiei aduse de coloniştii care „prea mari oameni au fost şi atâta întru viteji au fost ispitiţi, educaţi şi aleşi, şi atât întru înţelepciunea lumească de iscusiţi, cât nice un neam, nice o limbă pe lume, niciodată ca ei n-au stătut”. În opinia intelectualului instruit şi rafinat, conceptul de civilizaţie are un sens pur umanist: civilizat - în accepţia lui Constantin Cantacuzino – este omul „supus şi cuprins” în „legi şi dreptăţi”, omul care trăieşte după anumite norme ale societăţii ( numită de el „soţiire” ), nu acela care dă frâu liber instinctelor ca „varvarul” ( Barbarul ).

Bibliobrafie : -Wikipedia; -Renasterea si Umanismul; - www. unibuc. ro - www. dacoromanica. ro

üRealizatori: q. But Emilia q. Chis Rebeca q. Patcas Cristian q. Sandor Ramona