COMUNICAREA NONVERBAL COMPETENTE DERIVATE ALE LECTIEI Definirea comunicrii
COMUNICAREA NONVERBALĂ
COMPETENTE DERIVATE ALE LECTIEI: Definirea comunicării nonverbale Caracterizarea principalelor componente ale comunicării nonverbale Aplicarea practică a cunoştinţelor dobândite
Comunicarea nonverbală cuprinde cumulul de mesaje care nu sunt exprimate prin cuvinte și care pot fi decodificate creând înțelesuri. Aceste mesaje pot completa, repeta, înlocui, contrazice sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. Componentele comunicării nonverbale 1. Limbajul trupului Caracteristicile de bază ale feței (expresia) pot transmite diferite stări: bucurie, supărare, surpriză. Gesturile pe care le facem voluntar sau involuntar „ne trădează”. Aspectul fizic, îmbrăcămintea, pieptănătura, machiajul, parfumul folosit, direcția privirii, înclinarea capului, încrucișarea mâinilor, a degetelor, schimbarea poziției corpului în timpul unei convorbiri sunt gesturi care
transmit diferite mesaje interlocutorului (aprobare, dezaprobare, interes, dezinteres, dorința de a continua sau nu o conversație). Interpretarea gesturilor: Gesturile Interpretarea gesturilor mângâierea bărbii, sprijinirea capului, un deget pe obraz, un altul sub bărbie ezitare, reflectare, evaluare capul sprijinit pe mână plictiseală lăsare în spate pe scaun, mâinile după ceafă superioritate mâinile adunate cu degetele sprijinite încredere în sine palma pusă pe ceafă exasperare încrucișarea brațelor apărare a ține între buze un braț al ramei de la ochelari câștigarea timpului
2. Limbajul timpului Cronemica - știința care se ocupă cu studiul limbajului timpului. Timpul, ca resursă, nu poate fi stocat, iar cel irosit este irecuperabil. Pentru a utiliza eficient timpul de lucru este necesară prezența câtorva trăsături ale personalității: flexibilitate, memorie, spirit de observație, capacitatea de a cultiva relații interumane amiabile, capacitatea de a rezista la efort, capacitatea de a stabili obiective prioritare. Punctualitatea reprezintă o modalitate de comunicare prin intermediul timpului. Putem ajunge la o întâlnire mai devreme, mai târziu decât ora programată sau la timpul potrivit. Fiecare transmite un mesaj despre seriozitatea, punctualitatea noastră sau despre respectul pe care îl acordăm persoanelor cu care intrăm în contact.
3. Limbajul culorilor - Interpretarea culorilor Culoarea Semnificația Alb Inocență, puritate, claritate, tristețe (China, Japonia), induce calmul, reflectă lumina; este asociat cu zăpada. Negru Simbolul puterii și autorității, induce tristețea (Europa) și starea de repaus; folosit în vestimentație denotă stil; este asociat cu întunericul sau misterul. Albastru Relaxare, calm, afecțiune, stimulează seriozitatea, repausul, determină reducerea ritmului respirator și al pulsului; este asociat cu spațiul adânc (muntele, marea). Gri Indiferență, neutralitate, inhibator, deprimant. Verde Persistență, fermitate, dorința de dominare, scade pulsul și ritmul respirator, induce relaxarea, meditația, prospețimea, echilibrul, toleranța; se asociază cu natura verde. Roșu Competitivitate, vitalitate, operativitate, impulsivitate, simpatie, dinamism, determină accelerarea ritmurilor vitale, stimulează metabolismul; este asociat cu flacără, sângele sau fructe sau flori. Galben Originalitate, spontaneitate, dorință de schimbare, stimulent intelectual și psihic, determină creșterea ritmurilor vitale; este asociat cu lumina solară, cu unele fructe sau flori. Violet Vulnerabilitate, insecuritate.
Culorile din jurul nostru pot favoriza sau pot inhiba comunicarea între oameni. Astfel, psihologii au ajuns la concluzia că roșul, galbenul sau portocaliul (denumite culori calde) favorizează comunicarea, sunt antrenante, induc procese de adaptare. Dacă sunt folosite în exces, pot deveni sufocante. Culorile reci (verdele, albastrul, violetul sau griul) sunt inhibante, calmante și induc procese de opoziție. 4. Limbajul spațiului Se concretizează în modul în care utilizăm spațiul personal, social sau public. Studiul proxemic – studiul modului în care oamenii folosesc spațiul din încăperi sau stabilesc distanța dintre ei.
Spațiul ca act de comunicare este influențat de câteva elemente: Natura problemei dezbătute influențează mărimea distanței dintre doi interlocutori. Vârsta și sexul – în general, copiii stau mai aproape unii de alții decât adulții, femeile stau mai aproape una de alta decât bărbații, distanța dintre două persoane de sex opus fiind de obicei mare. Evaluarea pozitivă și negativă – dacă doi interlocutori se percep reciproc negativ, distanța dintre ei va fi mare decât dacă aceștia se simpatizează. Contextul – distanța dintre două persoane care discută poate fi cu atât mai redusă, cu cât spațiul general în care ele se află este mai mare și invers.
Oamenii au preferințe diferite în legătură cu distanța față de cei cu care comunică. În majoritatea culturilor europene, apropierea cu mai mult de 40 -50 cm este acceptată ca o comunicare într-un spațiu intim (familie, prieteni). Pătrunderea celorlalți oameni în acest spațiu produce o senzație de disconfort. O apropiere exagerată poate transmite amenințare sau relații de natură strict personală; depărtarea excesivă poate comunica aroganță, statut social superior.
STUDIU DE CAZ "A gesticula nu înseamnă doar să faci cu mâna cuiva. Gesturile conţin informaţii importante – gânduri care, de multe ori, nu sunt reprezentate prin cuvinte", a spus Susan Goldin-Meadow, profesor de psihologie la Universitatea din Chicago. Atât prin gesturi cât şi prin mişcările corpului ne exprimăm inconştient. Este vorba despre aşa-numitul limbaj nonverbal, care spune totul despre noi fără ajutorul cuvintelor, dar în proporţie de 99% suntem inconştienţi de semnificaţia pe care o au gesturile. Obiectivul atragerii atenţiei asupra comunicării non-verbale este acela de a schimba direcţia conversaţiei. Dacă persoana din faţa ta face gesturi cu semnificaţie negativă, este cazul să încerci să schimbi subiectul discuţiei. În timp ce comunici poţi "citi" persoana din faţa ta sau poţi fi "citit". Ia seama la cele de mai jos: - Braţele încrucişate trădează o persoană rezervată, aflată în defensivă care la moment nu doreşte să intre în discuţie. - Braţele şi picioarele încrucişate - ai în faţă o persoană suspicioasă şi foarte rezervată (închisă). - Mâinile în buzunare - înseamnă nesiguranţă şi suspiciune. - Mâinile pe şolduri comunică faptul că persoana respectivă este receptivă şi gata să te ajute. - O ţinută cu spatele drept, bărbia ridicată , privirea la interlocutor sunt semnele unei persoane pline de încredere. - Privirea coborâtă şi faţa întoarsă înseamnă că ceea ce spui nu interesează. - Bărbia în palmă - acest gest vorbeşte despre o atitudine critică, înclinaţie spre analiză. - Când se lasă pe spate în fotoliul lui de intervievator şi daca îşi mai duce şi mâinile la ceafă înseamnă ca este pus pe analize, dar vrea sa-şi sublinieze şi superioritatea. - Atingerea nasului în timp ce răspunzi la o întrebare înseamnă că nu spui adevărul. - Chiar dacă stă pe scaun dar are corpul şi picioarele îndreptate în direcţia uşii înseamnă că vrea să termine conversaţia şi să plece. Aceste indicaţii te ajută să eviţi gesturile cu semnificaţie negativă şi să devii adeptul celor cu semnificaţie pozitivă pentru că numai aşa poţi câştiga. Întrebări: 1. Despre ce „ câştig” poate fi vorba ? Argumentează! 2. Cu care din gesturile descrise în mesaj eşti de acord precum că sunt adevărate. Descrie-ne o situaţie din viaţa ta reală. 3. Cu ce gesturi noi, observate de tine însuţi poţi completa mesajul dat ? 4. Cum crezi „un zâmbet urmat de o înclinare uşoară a capului” relatează bunăvoinţă şi încredere în persoana pe care o ai în faţă?
- Slides: 11