Comunicarea interpersonal i stiluri de comunicare Obiective de

Comunicarea interpersonală şi stiluri de comunicare

Obiective de referinţă La sfârşitul prezentării veţi fi capabili: • Să definiţi conceptele de bază ale lecţiei: comunicare, stil de comunicare, comunicare non verbală şi trăsăturile acesteia, bariere în procesul de comunicare • Să descrieţi persoanele cu stiluri de comunicare directe şi indirecte, enumerând cel puţin trei caracteristici ale fiecărui stil • Să enumeraţi cel puţin patru bariere care pot să apară în procesul de comunicare în procesul de învăţământ • Să descrieţi şi să propuneţi modalităţi practice de îmbunătăţire a procesului de comunicare interpersonală, pe baza lecturilor personale şi noţiunilor prezentate

“Este imposibil să nu comunicăm” “Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire” (Rudyard Kipling)

Problematică: 1. Concepte de bază în procesul comunicării şi axiomele comunicării 2. Comunicarea non verbală (CNV) şi trăsăturile acesteia 3. Bariere în procesul de comunicare 4. Sugestii practice pentru îmbunătăţirea procesului de comunicare interpersonală 5. Stiluri de comunicare - descriere şi exemple 6. Teme de studiu şi reflecţie

Ce înseamnă pentru dv. “a comunica”? • “schimbul de idei şi fapte într-un sistem social”; • DEX-ul: “ înştiinţare, aducere la cunoştinţă, contacte verbale în interiorul unui grup sau colectivităţi, prezentare sau ocazie favorabilă schimbului de idei”; • Procesul de transmitere/schimb de informaţii, opinii, idei dar şi trăirile care apar la participanţi ca urmare a acestuia; • Lat. “communis” = a pune de acord, a fi în legătură cu. . , a fi în relaţie, a transmite celorlalţi, a împărtăşi ceva celorlalţi;

• “Comunicarea nu se referă numai la transmiterea mesajelor verbale, implicite şi intenţionate ci include ansamblul de procese prin care subiecţii se influenţează reciproc” (Bateson, Ruesch)

Axiomele comunicării • Cât trăim este imposibil să nu comunicăm • Comunicarea se bazează pe mijloace verbale şi non-verbale • Comunicarea este un fenomen bilateral continuu dar poate avea şi alte forme (comunicarea intrapersonală) • Între persoanele care comunică există întotdeauna diferenţe de poziţie ierarhică, statut social, economic, vârstă, prestigiu, • Nu există viaţă socială fără comunicare

Comunicarea non-verbală (CNV) • În comunicarea interpersonală mesajele se transmit simultan pe două nivele: verbal şi non-verbal • Dacă semnalele non-verbale contrazic mesajul verbal, receptorul va acorda credit celor non verbale (oamenii proiectează atitudinile şi sentimentele lor prin semnale non-verbale care, “citite” corect, ajută la o comunicare mai bună) • Mehrabian şi Weiner au studiat primii limbajul non verbal şi au constatat că în comunicarea verbală doar 7% reprezintă cuvinte, 38% paralimbaj şi 55% elemente de limbaj non-verbal.

Trăsăturile comunicării non-verbale (după Argyle şi colaboratorii) • 1. Statice: distanţa, orientarea, postura, contactul fizic • 2. Dinamice: expresiile faciale, gesturile, felul în care privim • 3. Mobilitatea: mişcările înainte-înapoi (subiect dezvoltat de Lamb, care consideră că pentru evaluarea potenţialului managerial al unui individ este bine să observi ce face în timp ce spune. El a numit această nouă ştiinţă comportamentală “analiza mişcărilor”) • 4. Expresiile faciale

• 5. Contactul vizual • 6. Comunicarea tactilă • 7. Spaţiul personal (distanţa pe care o păstrăm între noi şi ceilalţi) şi amenajarea spaţiului personal la locul de muncă (ambientul) • 8. Mijloacele paralingvistice, între care: tonul şi intensitatea vocii • 9. Timpul şi utilizarea momentelor de tăcere

• Exerciţiu: Oferiţi exemple practice prin care să ilustraţi diferitele categorii de trasături ale CNV (spre exemplu, în ce măsură influenţează organizarea spaţiului clasei procesul de comunicare sau ce rol are contactul vizual etc. )

Arta de a-i face pe ceilalţi să se simtă importanţi! În următoarele 5 minute scrieţi tot ce gândiţi şi simţiţi cu privire la acest subiect! Sugestii: 1. Reguli pe care le aplicaţi în fiecare zi pentru a arăta colegilor că sunt importanţi pentru dv. Exemplificaţi! 2. În ce mod vă poate arăta dv. cineva că sunteţi o persoană importantă? Exemplificaţi!

În lucrarea “Arta dezvoltării relaţiilor interumane”, Les Giblin oferă câteva reguli: 1. Convingeţi-vă că ceilalţi sunt importanţi! “ Abordarea oamenilor depinde categoric de ceea ce credem noi că sunt…sentimentele noastre faţă de ceilalţi depind de ideile noastre şi de măsura în care îi cunoaştem” 2. Băgaţi-i în seamă pe ceilalţi, observaţi-i! De obicei observăm doar ce ne interesează şi suntem foarte centraţi pe propria persoană, pe problemele, realizările, aspiraţiile noastre…

3. Nu faceţi e grozavii! Toţi suntem tentaţi să îi impresionăm pe ceilalţi, să facem o impresie bună. Este recomandat să nu exagerăm însă cu poveştile, realizările, diplomele noastre… A face impresie bună cuiva înseamnă a-i arăta cât de impresionat(ă) sunteţi de el/ea!!! Nu subestimaţi “micile politeţuri”, curtoazia!!

Bariere în comunicare • Nerespectarea regulilor anterior enunţate; • Emiţătorul nu cunoaşte subiectul transmis sau nu crede în mesajul, ideile promovate; • Receptorul nu cunoaşte subiectul prezentat, nu e interesat de el sau nu a fost pregătit să îl recepteze; • Receptorul şi/sau emiţătorul nu sunt atenţi datorită altor probleme care-i preocupă;

• Între cei care comunică există mari diferenţe culturale sau profesionale; • Diferenţele de statut sunt considerate de unii ca impunând un anumit stil de comunicare (ce exemple puteţi oferi în acest sens? ) • Receptorul sau emiţătorul simte ostilitate faţă de celălalt, din diverse motive şi manifestă o atitudine ostilă, reflectată şi în comunicare (Puteţi oferi un exemplu? ) Completaţi lista cu alte bariere întâlnite!

Stilul de comunicare 1. Definiţie: desemnează modul particular în care fiecare dintre noi reacţionează şi/sau răspunde într-o situaţie de comunicare. Există o diferenţă între termenii subliniaţi? Explicaţi! 2. Centrele de răspuns pe care toţi le avem sunt: - Centrul intelectual (gândim) - Centrul emoţional (simţim) - Centrul acţiunii (ne mişcăm, acţionăm)

• Toţi utilizăm toate cele trei centre, în momente, proporţii şi secvenţe diferite iar datorită asimilării normelor culturale şi educaţiei din familie, există tendinţa utilizării mai frecvente a unuia dintre ele. • Acest centru dictează aşadar prima reacţie. (Descrieţi cum procedaţi de obicei într-o situaţie nouă de comunicare. )

În literatura de specialitate sunt descrise mai multe stiluri de comunicare. După criteriul “ căutării provocării sau securităţii ” distingem: 1. Persoanele cu stil indirect de comunicare 2. Persoanele cu stil direct de comunicare Ce caracteristici credeţi că ar avea? Exemplificaţi utilizând cuvinte cheie.

Persoanele cu stil indirect de comunicare: - Preocupate de securitatea emoţională, cu ritm lent în activitate şi comunicare - Nu au iniţiativa unei conversaţii, nu se confruntă cu ceilalţi - Preferă o conversaţie cu un apropiat unei întâlniri cu mulţi participanţi - Ţin la detalii, sunt foarte atente la rezultatele obţinute, nu iubesc competiţia şi nu se implică în astfel de situaţii

Persoanele cu stil direct de comunicare: - Sunt caracterizate prin asertivitate - Nu le este teama să îşi asume riscuri - Iniţiază cu uşurinţă o conversaţie şi îşi susţin punctele de vedere cu fermitate şi argumente - Pot fi percepute de ceilalţi ca fiind competitive şi cu uşoare tendinţe spre control, intră cu uşurinţă în situaţii de competiţie.

Cracteristicile procesului de comunicare 1. Reciprocitate 2. Scop (transmitem un mesaj cu o anumită intenţie, aşteptăm un răspuns, o reacţie) 3. Ireversibilitate “Cuvântul e ca vântul, nu se ajunge nici cu armăsarul, nici cu ogarul” 4. Proces simbolic (comunicarea utilizează simboluri) 5. Proces real (oamenii comunică prin tot ce fac sau nu fac) şi complex (modificările de la nivelul personalităţii interlocutorilor)

Bibliografie selectivă: • Abric Jean Claude, “Psihologia comunicării. Teorii şi metode”, Polirom, 2002 • Anghel Petre, ”Stiluri şi metode de comunicare”, Editura Aramis, 2003 • Guilone-Nachez Erica, ”Şansa e de partea ta! Metode şi tehnici de autocunoaştere”, Polirom , 2003

• Giblin Les, “Arta dezvoltării relaţiilor interumane”, Curtea Veche, 2000 • Goleman Daniel, “Inteligenţa emoţională”, Curtea Veche, 2001 • Goleman Daniel, Richard Bozatzis, Annie Mc. Kee, “Inteligenţa emoţională în leadership”, Curtea Veche, 2005

Teme de studiu şi reflecţie: 1. Căutaţi înţelesul următorilor termeni şi redactaţi fişe de studiu pentru fiecare: “asertivitate”, “empatie”, “încredere în sine”, “autocontrol emoţional”, “solicitudine”, “persuasiune”, “stil de conducere agresiv”. Completaţi lista cu alţi termeni care vă par relevanţi pentru subiectul prezentat. 2. Redactaţi un eseu de maxim o pagină în care să utilizaţi termenii anteriori şi cei din conţinutul prezentării. Subiectul eseului va face referire la activitatea didactică. Găsiţi un titlu- metaforă eseului redactat.

• Exerciţiu: 5 cursanţi care se oferă voluntar. 4 vor părăsi încăperea şi unuia i se va relata o poveste pe care trebuie sa o spună la rândul lui colegului care intră în încăpere. Povestea sună aşa: “Un orb mergea pe un drum şi avea o lanternă în mâna dreaptă, o găleată în mâna stângă şi o pălărie pe cap. Se întâlneşte cu un bărbat care îl întreabă unde merge. Orbul îi spune că merge la râu să ia apă. Omul îl întreabă: “Şi cu lanterna ce faci? ” Orbul îi răspunde: “Luminez drumul ca să vadă oameni ca tine, orbi ca mine!” Fiecare cursant va spune mai departe povestea aşa cum o preia de la cel care i-o povesteşte. Cursanţii au ca sarcină să noteze elementele care apar sau dispar din poveste pe măsură ce toţi voluntarii preiau şi povestesc mai departe. Scopul exerciţiului este şi acela de a crea un climat plăcut, favorabil învăţării. Morala exerciţiului este aceea că mesajele transmise verbal ajung la destinatar deformate, cu elemente lipsă sau cu alte adăugiri pe care receptorii le adaugă. Uneori chiar şi mesajele scrise sunt greu înţelese. În comunicarea organizaţională trebuie să se ţină seama de acest aspect.

Ascultarea activă se poate realiza dacă: • Reformulaţi cele auzite adică spuneţi cu alte cuvinte ceea ce a afirmat interlocutorul, fără a schimba sensul. • Ascultaţi pentru a înţelege. • Utilizaţi propoziţii care încep cu “Eu” (cred, simt, părerea mea este că…). • Separaţi omul de problema abordată. • Nu întrerupeţi interlocutorul.

Posibile greşeli în ascultarea activă: • • Exagerarea: “ Chiar îţi urăşti şeful…” Redimensionarea: “ Hai că nu-i aşa de rău!” Adăugarea: ” Uneori îţi vine să-i spui ceva. . ” Omisiunea: ” Cred că nu ai dormit tu bine ” Anticiparea: ” Probabil îţi doreşti să fie pedepsit. . ” Rămânerea în urmă: ” Ieri spuneai că…” Repetarea de tip “papagal”- repetarea întocmai a fiecărui cuvânt

• Exerciţiu: Imaginaţi o scurtă conversaţie al cărui răspuns să fie empatic şi non-empatic. Oferiţi câteva exemple de situaţii în care puteţi utiliza ascultarea activă.

Empatia • Presupune acceptarea necondiţionată a ideilor, sentimentelor, credinţelor celuilalt, chiar daca ele nu se potrivesc cu sistemul meu de emoţii, idei, credinţe. • Înseamnă a fi în “rezonanţă” cu celălalt, a te pune în situaţia lui fără a pierde contactul cu propria persoană.

Posibile răspunsuri empatice • • Poate că… Mă întreb dacă… Nu ştiu dacă am înţeles bine… Corectează-mă dacă greşesc…. E posibil ca… Poate că tu gândeşti că… Doreşti să spui că…

Stil de comunicare pasiv • Stil în care drepturile celorlalţi sunt mai importante decât cele personale, valoarea personală este minimizată • “Sentimentele , mele nu sunt importante”, “Nu contez”, “cred că sunt inferior celorlalţi” • Stil verbal apologetic, de scuză, voce joasă, înceată

• Non-verbal: priveşte în jos sau evită privirea, postură încordată, aprobă excesiv • Cauze si consecinţe: respect de sine scăzut, sentimente neîntemeiate de inferioritate, supărat pe sine, lisă de respect din partea celorlalţi, stârneşte mila

Stilul de comunicare asertiv • Stil în care persoana luptă pentru drepturile personale dar le respectă şi pe ale celorlalţi • “Amândoi suntem importanţi”, ”Amândoi contăm”, ”Cred că suntem egali” • Propoziţiile încep cu “Eu”, voce fermă • Priveşte direct, postură relaxată, mişcări naturale, relaxate

• Cauze şi consecinţe: - respect de sine ridicat, - imagine de sine clară, îşi cunoaşte valoarea personală - crede în propria persoană - este respectat(ă) şi îi respectă pe ceilalţi

Stilul de comunicare agresiv • Stil în care persoana îşi respectă şi apără doar drepturile proprii şi punctele de vedre, fără a ţine cont de ale celorlalţi • “Sentimentele tale nu sunt importante”, “Tu nu contezi”, “Cred că îţi sunt superior” • Propoziţii care încep cu “Tu…” • Voce stridentă, ridicată • Priveşte în gol, cu ochii semideschişi

• Încordat, postură rigidă, degetul se îndreaptă mereu către cineva • Cauze şi consecinţe: sentiment de vinovăţie, cel mai scăzut nivel al respectului de sine, este doar temut şi nu respectat de ceilalţi, stârneşte violenţă în ceilalţi.

Bariere în comunicarea didactică - Nesiguranţă în privinţa conţinutului transmis - Manipularea (prin comunicarea trunchiată a unor informaţii) - Prezentarea incorectă a mesajului sau alegerea unei modalităţi greşite de comunicare sau a unor metode inadecvate publicului - Presupunerile neexplicite sau falsele presupuneri (mesaje care sunt interpretate diferit) - Incompatibilitatea punctelor de vedere aparţinând sursei şi receptorului - Camuflarea (comunicare ambiguă în mod intenţionat) - Interferenţele (adică evenimente care pot deturna atenţia receptorului de la descifrarea mesajului) - Zgomotul, stresul, invadarea spaţiului personal, limbajul