COMUNICAREA IN TRAINING MARTIN LUTHER KING t n

COMUNICAREA IN TRAINING

“ MARTIN LUTHER KING t n Cuva ijl nm ul e u care. i n u com e cu. s d e t r c t perfe Camil Pe m i c o 2

Comunicarea este un ansamblu de acţiuni care au în comun transmiterea de informaţii în interiorul perechii emiţător - receptor. „Mod fundamental de interacţiune psiho-social a persoanelor, realizat în limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informaţii, a obţinerii stabilităţii sau a unor modificări de comportament individual sau de grup. ” Etimologic cuvântul „comunicare” provine din limba latină; „communis” înseamna „a pune de acord”, „a fi în legatură cu” sau „a fi în relaţie”, deşi termenul circula în vocabularul anticilor cu sensul de „a transmite şi celorlalţi”, „a împărtăşi ceva celorlaţi”. se pare că termenul îşi face apariţia pentru prima dată în limba franceză în secolul al XIV-lea, având un sens apropiat de “comuniune”, “împărtăşire”, “participare”. Începând din secolul al XVI-lea şi mai ales al XVII-lea, el devine sinonim cu “acces”, “trecere”: această nouă accepţiune este legată de dezvoltarea mijloacelor de transport, a drumurilor, a şoselelor şi a canalelor (căile de comunicaţie). În secolul al XIX-lea, datorită dezvoltării instrumentelor moderne de comunicare generate de progresele tehnologice (trenul, telegraful etc. ), acest al doilea sens de “transmitere” pare să se impună treptat. Gama largă de semnificaţii ale termenului explică de ce îl putem utiliza în biologie (comunicarea între celule), în neurologie (comunicarea creierului cu alte organe), în informatică (comunicarea între om şi calculator), dar şi în lingvistică (comunicarea prin vorbire), în sociologie (comunicarea într-o colectivitate sau într-o societate ) şi în multe alte discipline. 3

Tipuri de comunicare COMUNICAREA INTERPERSONALA COMUNICAREA INTRAPERSONALA COMUNICAREA IN GRUP COMUNICAREA PUBLICA COMUNICAREA DE MASA 4

1. Comunicarea intrapersonală este comunicarea individului uman cu sine însuşi, atunci când îşi ascultă vocea interioară. Astfel el se cunoaşte şi se judecă pe sine. Se întreabă şi îşi răspunde. Gândeşte, analizează, reflectează. Evaluează decizii. Repetă mesajele destinate altora. 2. Comunicarea interpersonală permite dialogul cu celălalt. Ne ajută să-i cunoaştem pe ceilalţi. Ne cunoaştem mai bine pe noi prin imaginea lor despre noi. Ne ajută să stabilim, întreţinem, distrugem relaţii umane(prieteni, iubite, familie, cunoştinţe noi). 3. Comunicarea în grup asigură schimburile în interiorul micilor grupuri umane. În cadrul lor individul petrece o mare parte din viaţa socială şi profesională. Se împărtăşesc cunoştinţe, experienţe, se rezolvă probleme, apar idei noi (consiliu de administraţie, cerc de prieteni) 4. Comunicarea publică orice gen de cuvântare, expunere, prezentare sustinută în faţa unui auditoriu de mai mult de 3 persoane. 5. Comunicarea de masă este cea prin care informăm pe alţii sau suntem informaţi, panicaţi, amuzaţi, stresaţi de alţii prin intermediul comunicaţiilor de masă şi în afara unei relaţii interpersonale. 5

COMUNICAREA DIRECTA & COMUNICAREA INDIRECTA 1. Comunicarea directa – mesajul este transmis verbal sau prin mijloace primare de comunicare 2. Comunicarea indirecta – pentru transmiterea mesajului se folosesc tehnici secundare, scriere, tiparitura, semnale transmise prin cablu, sisteme grafice In cadrul comunicarii indirecte se disting - Comunicarea imprimata (presa, revista, carte, afise, flyere, etc) - Comunicarea inregistrata (film, CD, caseta, disc, banda magnetica) - Comunicare prin fir (telefon, telegraf, fibre optice, cablu) - Comunicare radiofonica (radio, TV) 6

BARIERE IN CALEA COMUNICARII - diferente de perceptie - concluzii grabite - lipsa de cunoastere - dificultati de exprimare - lipsa de interes a interlocutorului fata de mesaj - emotiile puternice - personalitate - stereotipii - 7

MODALITATI DE COMUNICARE VERBALA NONVERBALA PARAVERBALA 8

A E R A C I COMUN VERBALA Comunicarea verbala reprezinta transferul de informatii prin intermediul limbajului oral sau scris, intre un emitator si un receptor. Ø Presupune un mesaj; Ø Este puternic influentata de situatie si ocazie; Poate fi: or ala scris a 9

COMUNICAREA NONVERBALA Foloseste canale cum ar fi: - mimica - privire - gestica - miscarile corpului - hainele 10

Mimica se refera la toate fenomenele pe care le putem observa pe fata unui om: miscarile capului, contactul vizual, directia privirii, zambetul. 11

COMUNICAREA PARAVERBALA (paralingvistică) se manifestă prin sunete nearticulate, intonaţie, accentul pus pe cuvinte, timbrul, inflexiunea şi intensitatea vocii, tonalitatea etc. Acestea contribuie la transmiterea unor semnificaţii suplimentare, nuanţând mesajul şi facilitând decodarea acestuia. Tonul vocii; Volumul vocii; Viteza vorbirii; Pauzele; Ritmul şi inflexiunile rostirii; Sublinierile; Intensitatea; Alte sunete produse. 12

CONCLUZII Exista o interdependenta dinamica intre cele trei tipuri de comunicare (verbala, paraverbala, nonverbala); ele nu pot fi separate. Daca cea verbala se refera la mesajul pe care il rostim, comunicarea paraverbala si nonverbala se refera la cum este rostit mesajul, accentuand anumite aspecte ale mesajului. ESTI CEEA CE COMUNICI !!! 13

14