Comportamentul uman un complex biopsihosocial Plan 1 2
Comportamentul uman un complex bio-psiho-social
Plan: 1. 2. 3. 4. Științele comportamentului și obiectul lor de studiu Factori de influență a comportamentului uman Tipologii ale comportamentului uman Normalitate și anormalitate
Comportamentul este un fenomen complex studiat de un ansamblu de domenii denumite generic științele comportamentului. Contribuțiile importante: -elucidarea conceptului de comportament, -identificarea factorilor care contribuie la modelarea comportamentului uman, -varietatea comportamentului, -definirea lui în limitele dihotomiei normalitate/anormalitate.
Psihologul american și întemeietorul bihaviorismului John Broadus Watson (1878 – 1958), definește comportamentul drept totalitate a acțiunilor (reacțiilor) observabile întreprinse de organism ca rezultat al expunerii acestuia la excitanții din mediu.
B. F. Skinner (1904– 1990) „Comportamentul nu poate fi înțeles fără de gândure, emoții, reprezentări etc. ” Skinner demonstrează că rolul de cauză în declanșarea unui reacții observabile a organismului poate să-l aibă și o stare internă a organismului, numește acest lucru un fenomen „cultivat-controlat” sau învățat.
Factori de influență a comportamentului uman Comportamentul uman reprezintă un fenomen în care se îmbină componenta biologică, psihologică și socioculturală. Omul reacționează la stimulii exteriori prin prisma sistemului de valori socio-culturale introiectate și consolidate în convingeri și idealuri personale fondate pe necesități individuale și structuri particulare native.
Factorii biologici Printre factorii biologici intensiv studiați în epoca contemporană sânt cei ereditari (genetici) și cei neurologici. Ereditatea presupune transmiterea caracterelor psiofizice de la părinți la descendenții lor, ea presupune dezvoltare a unei trăsături comportamentale înnăscute, dar nu garantează atingerea acesteia. Legătura dintre comportament și ereditate a fost evidențiată pentru prima dată în sec. XIX de către Sir Francis Galton (1822 1911), care lansează celebra sintagmă ”nature or nurture” (natura sau educația) cu referire la relația ereditate mediu în modelarea comportamentului uman.
O legătură determinativă indubitabilă există între comportament și sistemul nervos. Cu cât structura anatomică și chimică a sistemului nervos este mai complicată cu atât mai complexe sânt reacțiile comportamentale organismului. Sistemul nervos este baza comportamentului.
Factorii psiho-individuali procese psihice care contribuie la modelarea comportamentului uman: 1. procesele cognitive, 2. afective 3. motivațional – voliționale
Procesele cognitive: 1. 2. 3. percepția memoria gândirea
Percepția este un proces psihic primar ce asigură sinteza informațiilor ce vin de la simțuri, printr-o comparație continuă cu experiența subiectivă anterioară.
Memoria reprezentă ansamblu proceselor de întipărire, păstrare, recunoaștere și reproducere a experienței anterioare (cognitive, afective sau volitive).
Gândirea este reflectarea generalizată și mijlocită a obiectelor, fenomenelor și a relațiilor dintre ele; este o cunoaștere reconstructivă a ceea ce ne oferă percepția. Din punct de vedere operațional gândirea constă dintr-un șir de operații: analiză, sinteză, comparație, abstractizare, generalizare, înțelegere etc.
Procesele afective reprezintă ansamblu manifestărilor psihice, a căror trăsătură definitorie este reflectarea realității exteriore prin trăiri pozitive sau negative, printre care afectele, emoțiile, sentimentele.
Afectivitatea influențează în mod determinant procesele cognitive (percepția și reprezentarea realității) cât și cele motivaționale (orientarea către scop și persistența în atingerea acestuia).
Procesele motivaționalvoliționale reprezintă ansamblu manifestărilor psihice ce determină un subiect să acționeze.
Psihologul american H. Maslow (1908 - 1970) Piramida Trebuinţelor 1. trebuinţe biologice; 2. trebuinţe de securitate; 3. trebuinţe de afiliere; 4. trebuinţe de statut; 5. trebuinţe de autorealizare
Nevoile biologice: n de dobândire a hranei, n găsire a partenerului sexual, n de autoconservare sau autoapărare.
Trebuințele de securitate: n de depozitare de resurse materiale, n elaborarea măsurilor de prevenție, n prevenție medicală.
Trebuințele de afiliere inițiază: n comportamente n de de comunicare, a relațiilor de stabilire prietenie, n colegialitate sau intime.
Trebuințele de statut sau de recunoaștere determină: n activități orientate spre obținerea n consolidarea unei poziției sociale (constituirea carieri profesionale)
Trebuințele de autorealizare presupun: n activități creative, n critice, n căutare de sens etc.
Factorii socio – culturali: familia n religia n
Familia este grupul social care transformă prin socializare un organism biologic în ființă umană. Prin religie oamenii își definesc relația sa cu natura, cu absolutul.
După calitatea proceselor psihice implicate în reacția comportamentală comportamentul poate fi: n inconștient când reprezintă materializarea unui algoritm înnăscut sau este involuntar n conștient când are la origine un proces psihic voluntar, adică presupune o activitate dirijată cu scop, scopul fiind cel, care in mare parte reglează aceasta dirijare.
În dependență de gradul de socializare comportamentul este clasificat: Comportamentul adaptativ: ansamblu de conduite compatibile cu sistemul de norme și modelul cultural al societății. Comportamentul dezadaptativ (deviant) este acel ce consta in punerea in pericol a valorilor fundamentale societății prin îndepărtarea semnificativa a de la normele sociale, morale si legale societății, reflectând o stare conflictuala a individului cu mediul social.
În dependență de influența asupra sănătății comportamentul poate fi: n n Comportament sanogen este reprezentat de cunoștințe, valori, convingeri, idealuri, acţiuni legate de menţinerea, restabilirea sau îmbunătăţirea stării de sănătate. Comportamentul cu risc pentru sănătate este reprezentat de acele acțiuni și activități care cresc probabilitatea de îmbolnăvire, după cum ar fi fumatul, consumul de droguri, sedentarismul, alimentația neechilibrată etc.
Normalitate și anormalitate Conceptul de anormalitate este definit ca deviere de la normă, însă când trebuie să stabilim ce este norma însăși folosim mai multe criterii și explicații. Așa putem vorbi despre norma statistică, norma socio culturală, norma subiectiv-individuală, norma ca adaptativitate, norma medicală etc.
Norma statistică se referă la media (frecvența) statistică. Un comportament frecvent întâlnit va fi etichetat ca unul normal și viceversa unul rar practicat – ca unul anormal. Este de menționat că abaterea de la norma statistică poate fi pozitivă ( de exemplu abilitatea de a face în minte calcule foarte sofisticate) cât și negativă (de ex. delicvența).
Norma socio - culturală se referă la anumite standarde de comportament acceptabil stabilite de fiecare cultură sau societate.
Norma individual - subiectivă se referă la nivelul constant de funcționare al unui individ de-a lungul timpului.
Norma ca adaptativitate se referă la comportamente ce nu au efecte adverse asupra individului ce-l practică sau asupra comunității din care individul face parte.
Norma medicală este raportată la echilibrul complex și dinamic al organismului, într-un ansamblu de interferențe active cu ambianța.
Norma și normalitatea este o noțiune relativă și variabilă de la o societate la alta, de la o epocă la alta, și chiar de la un individ la altul.
Trăsături unei persoane normale ar fi: Perceperea corectă a realității. Persoanele normale pot stăpâni mediului și face față cerințelor vieții. Aptitudinea de control voluntar asupra comportamentului. Persoanele normale se pot comporta ocazional impulsiv , dar sânt capabile să-și limiteze impulsurile atunci când este necesar.
Capacitatea de conștientizare și acceptare a propriei persoane. Persoanele normale sânt conștiente de propriile limite și pot face față lor. Aptitudinea de a crea relații încărcate afectiv. Indivizii normali sânt capabili să creeze relații strânse și satisfăcătoare cu alte persoane, sânt sensibili la sentimentele altora și nu cer prea mult de la ceilalți pentru satisfacerea propriilor nevoi.
Productivitatea și creativitatea. Persoanele bine adaptate sânt capabile să-și canalizeze efortul spre activități productive, să-și păstreze entuziasmul în privința vieții, și să-și conserve energiile fără a ajunge la epuizare. Autonomia, integritatea și unitatea personalității. viață spre autogestiune și autoperfecționare.
În concluzie: indiferent de criteriile teoretice ale normalității și trăsăturilor umane considerate ca fiind valoroase, fiecare individ uman aspiră și trebuie să fie tratat egal, să fie acceptat de ceilalți pentru atributele sale unice.
- Slides: 38