Componen tele unui calculator UNITATEA DE SISTEM este

Componen tele unui calculator UNITATEA DE SISTEM este alcătuită din următoarele componete:

Placa de bază ▐ ▐ ▐ Este de fapt componenta de bază a UC şi este denumită şi motherboard (placă mamă). Celelalte circuite din UC sunt părţi ale acesteia sau se conectează direct la ea. Placa de bază denumeşte funcţiile şi capacităţile fiecărui calculator, deci amputea spune că fiecare tip de calculator are un tip de placă de bază (MB). De fapt, diversitatea tipurilor de calculatoare nu este dată neapărat de tipul de MB, existănd PC-uri diferite ca performanţe care au acelaşi tip de placă de bază. MB conţine cele mai importante elemente ale unui PC: microprocesorul, cipul BIOS, memoria, sistemul de stocare, sloturile de extensie şi porturile. Toate acestea sunt controlate de elementul cel mai important al MB: cipsetul.

Microprocesorul ▐ Este de fapt creierul calculatorului, elementul care dă numele acestuia: un calculator cu procesor Pentium este denumit simplu “calculator pentium”. ▐ ▐ Calculatoarele mai vechi conţineau şi un coprocesor, responsabil de calculele matematice (ca de exemplu funcţiile trigonometrice), care măreau considerabil performanţele calculatorului. La microprocesoarele moderne, acesta a fost încorporat pe aceeaşi pastilă de siliciu, crescând considerabil viteza de calcul datorită transmiterii directe a datelor de calcul între ele.

Memoria ▐ ▐ Microprocesorul are nevoie de un loc în care să-şi păstreze datele pe care leprocesează. Memoria, numită adeseori RAM(Random Acces Memory), localizată de obicei pe placa de bază, este folosită de acesta pentru efectuarea calculelor. De cantitatea de memorie instalată într-un sistem de calcul depind toate produsele software ce pot rula pe acesta. De fapt, mai multă memorie este echivalentul unor performanţe globale superioare.

BIOS ▐ ▐ ▐ Pentru a putea funcţiona, calculatorul are nevoie de un program simplu de pornire, numit sistem primar de intrare/ieşire (BIOS). Acesta este un set de rutine permanent înregistrate, ce asigură caracteristicile operaţionale fundamentale sistemului, inclusiv instrucţiunile care îi spun calculatorului cum să se autoseteze la fiecare pornire. La calculatoarele mai vechi, sistemul BIOS stabilea capacitatea unui calculator, provenienţa acestuia determinând compatibilitatea de bază a acestuia. La sistemele noi singura problemă de compatibilitate este acceptarea standardului Plug’n’Play, care permite configurarea automată a sistemului. Sistemele de operare moderne înlocuiesc automat codul BIOS, imediat după iniţializarea PCului.