COLEGIUL POLITEHNIC DIN MUN CHIINU NUTRIIA Elaborat profesor

COLEGIUL POLITEHNIC DIN MUN. CHIŞINĂU NUTRIŢIA Elaborat: profesor biologie Ion Bodean

CHESTIONAR � Structura sistemului digestiv uman; � Procesul digestiv; � Afecţiuni ale sistemului digestiv; � Igiena sistemului digestiv.

Subcompetenţe � Recunoaşterea unităţilor morfo-funcţionale sistemului digestiv uman; � Descrierea suscesivităţii proceselor digestive; � Identificarea unor disfuncţii şi boli digestive; � Conştientizarea necesităţii respectării unui regim alimentar echilibrat; � Cunoaşterea regulilor de igienă a sistemului digestiv.

Esenţa procesului digestiv � Digestia alimentelor are loc în orane specializate, unde se efectuează un şir de transformări fizice şi chimice ale substanţelor organice în rezultatul cărora ele devin acceptabile pentru organismul uman. În baza informaţiei genetice specifice, fiecare organism produce compuşi organici specifici numai lui. Din această cauză, produsele alimentare sunt supuse acţiunii fermenţilor specifici şi descompuse până la unităţi stucturale elementare, care pot fi utilizate de organizm pentru acoperirea necesităţilor fiziologice. În mod schematic simplificat, acest proces este: fermenţi Proteine aminoacizi; (unităţi stucturale elementare şi universale pentru Proteine H 2 O construcţia moleculelor specifice de proteine ale organismului) � fermenţi Lipide Acizi graşi + glicerină; elemente necesare pentru sinteza H O lipidelor proprii. 2 � Polizaharidele fermenţi monozaharide pentru asigurarea necesităţilor H 2 O organizmului � În rezultatul acestor transformări, aceste molecule simple, sunt absorbite prin structurile � absorbante ale tubului digestiv. Totalitatea acestor transformări se numeşte proces digestiv. Substanţele absorbite se folosesc de organism pentru necesităţi: � Producerea energiei necesare proceselor vitale-rol energetic. � Repararea structurilor uzate, procesul de sinteză, formarea citoplazmei-rol plastic. � Sinteza substanţelor cu rol funcţional (hormoni, enzime)

Structura tractului digestiv 1. Esofag; 2 - Stomac; 3 – Pilor; 4 - Intestin subțire; 5 - Cecum; 6 - Apendice; 7 - Intestin gros; 8 - Rectum; 9 - Anus.

Digestia bucală, deglutiţia � Cavitatea bucală este primul segment al tractului digestiv Aici au loc cele mai importante subprocese din cadrul digestiei, incepând cu descompunerea compuşilor macromoleculari în molecule mai mici, dizolvabile. Cavitatea bucală este separată de fosele nazale prin bolta palatină, alcatuită din palatul dur şi valul palatin. Limba este un organ musculos, alcatuit din rădacina şi corpul liber. Dinţii sunt organe dure, fixate în cavităţi numite alveole dentare. Colul face legatura dintre coroană şi radacină. În consumarea alimentelor un rol important îl au dinţii. În partea din faţă opt incisivi (patru în dantura superioară, patru în cea inferioară), patru canini (câte unul în partea superioară şi inferioară, pe ambele laturi), opt premolari şi doisprezece molari. Saliva este secretată de trei perechi de glande salivare. � Înfăptuirea actului de deglutiţie în patru etape

Digestia în stomac Stomacul este cel mai încăpător segment al traiectului digestiv. Ocupă spaţiul dintre coastele inferioare, deasupra taliei; este un "sac" flexibil, îmbrăcat în muşchi; se află în continuă mişcare, schimbându-şi fără încetare forma. Cu excepţia alcoolului, nici o substanţă nu este absorbită prin pereţii stomacului. � Alimentele îngerate în mod obişnuit la o masă părăsesc stomacul într-un interval de la 3 la 5 ore. Materialele lichide, ca supele de exemplu, părăses stomacul mult mai repede; grăsimile, ramân un timp mai îndelungat. Un meniu obişnuit, compus din carbohidraţi, proteine şi grăsimi, este eliminat dintr-un stomac normal în 3 – 5 ore. � Glandele stomacului şi anumite celule specializate secretă enzime, acid clorhidric, un mucus şi un anumit factor capabil sa faciliteze dizolvarea vitaminei B 12 şi trecerea ei prin pereţii intestinali în circuitul sanguin. Unui stomac normal îi este caracteristic mediul acid; această aciditate este asigurată de către sucul gastric. � Pepsina: enzima predominantă în stomac; asigură digestia cărnii şi a altor proteine, fiind activă numai în mediu acid. � Renina: produce coagularea laptelui. � Acidul clorhidric: este produs de celulele prezente în pereţii stomacului şi asigură mediul acid necesar digestiei. Stomacul nu este indispensabil digestiei. Cea mai mare parte a procesului de digestie are loc în afara stomacului. �

Digestia în intestinul subţire � � � Intestinul subtire face legatura între stomac şi colon, are o lungime de 4 metri şi un diametru de 3 centimetri. În intestinul subţire se petrec majoritatea proceselor din cadrul digestiei: descompunerea grăsimilor în acizi grasi; descompunerea carbohidratâţilor complecşi în glucoza; ruperea lanţurilor peptidice ale proteinelor şi transformarea în aminoacizi simpli; absorbţia aminoacizilor, acizilor graşi şi glucozei n sânge; În intestinul subţire, alimentele sunt descompuse în particule asimilabile, cu ajutorul secreţiilor pancreatice, hepatice şi al sucurilor digestive. După ce digestia s-a încheiat, substanţele nutritive părăsesc intestinul, traversează pereţii intestinali, ajung în sânge şi astfel sunt transportate în organism, acolo unde este nevoie de ele. Cand nu avem probleme de sănatate, mucoasa intestinală acţionează ca un filtru care lasă să pătrundă în sânge doar substanţele nutritive bine procesate, adică bine digerate. Alimentele prost digerate si reziduurile toxice rămân în intestin şi sunt evacuate în colon, de unde vor fi eliminate ca materii fecale.

Digestia în intestinul gros � � Pentru a parcurge intestinul gros, substanţelor ajunse aici le trebuie douăsprezece până la cincisprezece ore. Materialele care părăsesc ileonul şi pătrund în cecum (prima porţiune a intestinului gros) au o consistenţă lichidă. Reîntoarcerea lor în intestinul subţire este împiedicată de un sfincter muscular aflat la punctul de joncţiune. Cu excepţia apei, prin pereţii intestinului gros sunt absorbite foarte puţine substanţe. Funcţia primară a colonului este cea de stocare şi deshidratare. Pe măsură ce apa este absorbită, materialul lichid capătă consistenţă semisolidă, fiindu-i necesare douăsprezece până la cincisprezece ore pentru a realiza întregul circuit intestinal. Spre deosebire de stomac, intestinul gros conţine o bogată floră microbiană. O bună parte a materiilor fecale este constituită din bacterii, substanţe nedigerabile – în principal celuloză – şi substanţe toxice eliminate din sânge prin pereţii intestinali.

� Este un fluid consistent, amar, de culoare galbenverzuie, produs in ficat si stocat in vezicula biliara. Este eliberat din vezicula in intestinul subtire, ca raspuns la prezenta alimentelor, si este esentiala pentru digerarea grasimilor. Face parte, de asemenea, din sistemele excretorii ale corpului, deoarece contine produsii de degradare a celuleor uzate. In fiecare zi, ficatul produce aproximativ 1 litru de bila. Desi contine peste 95 % apa, a in compozitie o gama larga de substante chimice ce includ saruri minerale, colesterol si pigmenti biliari ce ii confera culoarea caracteristica. Sarurile minerale din bila, ce includ bicarbonatul, nutralizeaza aciditatea hranei partial digerata in stomac. Sarurile biliare, substante chimice denumite glicocolat de sodiu si taurocolat de sodiu, descompun grasimile astfel incat enzimele digestive isi pot exercita actiunea. Pe langa actiunea de emulsionare, se crede ca sarurile biliare favorizeaza absorbtia grasimilor prin peretle intestinal. Ele transporta de asemenea vitaminele A, D, E, K. . Una din functiile principale ficatului este de a lisa globulele rosii uzate. In cursul acestui proces, hemoglobina, pigmentul din eritrocite, este descompus chimic si formeaza biliverdina, un pigment verde care este rapid convertit in bilirubina de culoare galben-verzuie. Schema desfășurării proceselor digestive Rolul bilei (fierea) în digestie

� � Gastrita reprezintă o inflamație a mucoasei stomacului și este de doua feluri: acută și cronică. In funcție de felul în care evoluează, aceasta se poate cicatriza treptat , sau poate duce la complicatii grave precum hemoragia sau perforatia si se poate transforma chiar in ulcer. Ciroza Laennec este cunoscuta ca si ciroza alcoolica. Ciroza alcoolica este o afectiune hepatica ireversibila ce se datoreaza consumului excesiv de alcool, acesta avand efect toxic asupra ficatului, generand o inflamatie cronica a acestuia. Ce este Boala Crohn - Boala Crohn este o afectiune intestinala inflamatorie, ce determina inflamatia si ulceratia tractului digestiv. Ce este ulcerul gastric? Cum se manifesta ulcerul gastric? de ce apare ulcerul gastric? Simptome ulcer gastric. Ulcerul gastric este o leziune la nivelul mucoasei gastrice si apare in urma lezarii acesteia de catre sucul gastric. Unele boli ale sistemului digestiv Schimbă-ți modul de viață!!!

BIBLIOGRAFIE � Luminitablogg. blogspot. com; info-medical. info; � ebio. ru; � corpul-uman. com; � scritube. com; � sfatulmedicului. ro; � util 21. ro; � bioterapi. ro; � 121. ro; � terranostra. ablog. ro �