COLEGIUL NAIONAL GHEORGHE INCAI CALEA ERBAN VOD NR

COLEGIUL NAŢIONAL „GHEORGHE ŞINCAI”, CALEA ȘERBAN- VODĂ NR. 167, SECTOR 4, BUCUREȘTI SĂNĂTATEA TINERILOR - O PRIORITATE ? Proiect realizat de : Coordonator : Prof. POPOVICI IULIANA-MĂDĂLINA BIBU IULIA-MARIA CHIRU CĂTĂLIN-MIHAIL DELCESCU LAURA-IOANA MACSUTA ANDREEA-CRISTINA ROTARU ALEXANDRU-MIRCEA

Despre Dezvoltarea Durabilă Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economică care se axează în primul rând pe asigurarea unui echilibru între aspectele sociale, economice și ecologice și elementele capitalului natural. În anul 1972, în cadrul Conferinţei privind mediul de la Stockholm, se lansează ideea, pentru prima dată la nivel global, că activităţile umane contribuie la deteriorarea mediului, punând în pericol viitorul Terrei. Cincisprezece ani mai târziu, în raportul Brundtland, a fost enunţat conceptul de dezvoltare durabilă, în contextul promovării reducerii amprentei ecologice a omului, a echităţii între generaţii, indivizi şi naţiuni şi a menţinerii eficacităţii economice. Ulterior conceptul a fost promovat în cadrul Conferinţei Mondiale pentru Devoltare Durabilă, organizată de

Sănătatea - Pilon al dezvoltării durabile , , Sănătatea depinde, în ultimă instanță, de capacitatea de a conduce cu succes inter-relația dintre mediul fizic, spiritual, biologic și economico-social. Dezvoltarea socială nu este posibilă fără o populație sănătoasă, totuşi, majoritatea activităților legate de dezvoltare afectează mediul într-o bună măsură care, la rândul său, cauzează sau exacerbează multe probleme de sănătate”. Mult timp, sănătatea a fost privită ca domeniu separat de conceptul de dezvoltare durabilă de cei care se ocupă cu formularea şi cu implementarea strategiilor şi a politicilor promovate în acest scop. Însă, în ultimii ani, această problematică a câştigat teren fără precedent, sănătatea fiind considerată , , principalul vehicul al progresului socioeconomic”.

Direcţii strategice În noua Strategie de Dezvoltare Durabilă a UE, adoptată la Consiliul European din 15 -16 iunie 2006, au fost identificate şi înscrise şapte grupe mari de provocări-cheie referitoare la: schimbări climatice, producție şi consum sustenabile, sănătate publică, incluziune socială, demografie şi migrație, provocări externe legate de dezvoltarea sustenabilă şi de sărăcie. De asemenea, există un program al Uniunii Europene pentru perioada 2014 -2020 numit , , Sănătate pentru creştere”. Aşadar, pentru a crea , , un viitor sustenabil cu şi pentru tineri” tineri avem nevoie de un sistem de sănătate eficient, de existența unor condiții minime în instituțiile de învățământ pentru desfăşurarea optimă a activității şcolare şi de o informare la nivel național atât a elevilor, cât și a părinților, în privința importanței sănătății şi a măsurilor ce pot fi implementate pentru asigurarea ei.

În cele ce urmează, din dorința de a oferi reale soluții cu caracter practic, ce vizează starea de sănătate a tinerilor şi, implicit, dezvoltarea armonioasă a lor, am mizat pe emiterea unor sugestii ce pot fi aplicate de instituțiile statului şi în mediul familial, considerând educația oferită copiilor încă din faza preșcolară un punct de plecare viabil. În sens larg, educația pentru sănătate este reprezentată de toate experiențele de învățare conduc la îmbunătățirea și la menținerea stării de sănătate. În sens restrâns, educația pentru sănătate implică dezvoltarea abilităților cognitive, sociale și emoționale cu rol protector asupra sănătății și dezvoltarea unui stil de viață pozitiv prin întărirea comportamentelor sănătoase și reducerea comportamentelor de risc.

Recomandări privind comportamentul alimentar v • educarea părinților în legătură cu rolul factorilor contextuali (de exemplu, disponibilitatea și accesibilitatea alimentelor influențează comportamentul alimentar al copiilor); v • educarea părinților în legătura cu normele socio-culturale de gen ca factor de risc în dezvoltarea preferințelor alimentare și a comportamentului alimentar nesanogen la preșcolari, evitânduse ulterior obezitatea; v • educarea părinților în legătură cu principiile alimentației sănătoase la adulți și la preșcolari – prin cursuri organizate de grădinițe sau școli (ciclul primar); • identificarea și întărirea comportamentelor alimentare sanogene la copii (preșcolarii participă la masă alături de adulți și sunt lăsați să aleagă din gama de alimente servită la masă; desertul trebuie considerat un aliment cu valențe egale cu celelalte alimente sau feluri de mâncare servite); • introducerea de cursuri în cadrul unităților de învățământ menționate anterior, care să instruiască adulții în sensul folosirii termenilor accesibili și convingători (“alimente din care putem mânca mult” vs “alimente din care putem mânca puțin”, cu privire la alimentele sănătoase și nesănătoase, atunci când dau exemplu celor mici) și a importanței acompanierii copiilor în timpul mesei.

Recomandări pentru dezvoltarea practicării exercițiului fizic • educarea părinților în legătură cu importanța implicării active în activități fizice și coparticipare; • dezvoltarea preferințelor părinţilor pentru activități de petrecere a timpului liber și de relaxare; • fotografierea copiilor practicând exerciții fizice sau executând activități în aer liber și expunerea imaginilor spre a oferi practicanţilor un motiv de mândrie care să-i determine să persevereze; prezentarea imaginilor cu sportivi, urmărirea la TV a emisiunilor sportive și încurajarea foștilor mari campioni români în susținerea copiilor în acest demers, prin vizite în școli; • susținerea părinților și a cadrelor didactice care propun ca activități de familie sau de recreere participarea la jocurile sportive la care este permisă prezența spectatorilor; • folosirea activităților fizice în aer liber ca recompense pentru dezvoltarea preferinței pentru astfel de activități de petrecere a timpului liber și de relaxare; • înscrierea copiilor în cluburi sportive organizate și facilitarea înscrierilor prin unitățile de învățământ aferente; • întărirea diferențiată a activităților fizice dinamice, ca mijloc de petrecere a timpului liber, față de activitățile statice, ca jocul pe computer, vizionarea TV; • respectarea preferințelor copiilor pentru anumite activități sportive și înlocuirea în cadrul programei școlare a diverselor probe sportive, dacă sunt neplăcute sau timorează elevii.

Recomandări privind acordarea primului ajutor • punerea la dispoziție a unor cursuri de prim ajutor predate de medici, atestați ca formatori de prim ajutor premedical (aceste cursuri se vor desfăşura în liceu); • cursurile respective trebuie finalizate cu examene, în urma cărora să se primească certificate de absolvire şi legitimații, care să confirme că persoanele respective sunt instruite să acorde primul ajutor de bază. Recomandări privind siguranţa personală în mediul online • atragerea Poliţiei şi a experţilor IT către şcoală pentru a realiza atât acţiuni de prevenţie, cât şi activităţi de diseminare a cazurilor de lezare a integrităţii; • instruirea părinţilor cu privire la elementele de risc şi de siguranţă în mediul virtual.

Recomandări privind educaţia sexuală În Europa educația sexuală începe astfel: de la 5 ani în Portugalia şi Anglia, de la 14 ani în Spania şi Italia, de la 11 ani în Bulgaria şi Islanda. Este nevoie de educație sexuală în şcoala românească, întrucât la noi o adolescentă din 50 rămâne însărcinată. Statisticile mai spun că tinerele din România nu ştiu îndeajuns de multe lucruri despre contracepție. În vederea informării copilului pentru propria protecție, pentru protejarea împotriva abuzurilor şi a exploatării sexuale şi urmărind prevenirea bolilor cu transmitere sexuală, propunem: • introducerea începând cu clasa a VII-a de cursuri obligatorii de educaţie sexuală; • realizarea de parteneriate cu ONG-uri care să prezinte elevilor situaţii reale cu care tinerii se confruntă şi să-i ajute în identificarea unor soluţii viabile; • alocarea în programul psihopedagogului şcolii a unui numar de ore suficient pentru discuţii particulare cu elevii pe tema educaţiei sexuale; • distribuirea de materiale informative cu privire la riscul începerii timpurii a vieţii sexuale.

Aceste recomandări susțin o evoluţie armonioasă a copilului, fiind una dintre pietrele de temelie ale dezvoltării durabile, bazându-se, astfel, pe echilibrul emoțional, fizic și alimentar ca fundamente pe care individul să poată construi în viitoarele contexte sociale în care va fi introdus pe parcursul înaintării în vârstă. 1. 2. 3. 4. Bibliografie : Mircea Ivanoiu, Veneția Sandu, Dezvoltare durabilă, Ed. Universitatea Transilvania, Brașov, 2005. Constantin Ciupagea – coordonator studiu, Direcţii strategice ale dezvoltării durabile în România, Institutul European din România, Bucureşti, 2006. http: //comunitatedurabila. ro/articol/8/ce-este-dezvoltarea-durabila. html http: //www. cse. uaic. ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/II_Strategii_si_politici_ europene_de_dezvoltare_durabila. pdf